 Inceputul epocii fierului,pe teritoriul tarii

noastre,nu se poate estima cu exactitate,

dar se stie ca cele mai vechi piese din fier
sunt din sec. XII-XI î.Hr. Este vorba de un celt
gasit la Lăpuș,manereul unui cutit
descoperit la Rozavlea,un pumnal de bronz
cu miez de fier,o sabie de fier si un ac de
bronz cu miez de fier, descoperite in Banat.
Epoca fierului incepe la data cand este
cunoscuta tehnologia fierului si nu in
momentul cand se constata o generalizare
a faurii uneltelor si armelor din fier,specialistii
considerand ca epoca fierului incepe la noi
in Hallstatt A.
 Locul de extractie al fierului este mai
degraba banuit decat cu siguranta
cunoscut,deoarece minereul de fier se
gaseste in foarte multe locuri ,in cantitati
suficiente pentru nevoile acelor timpuri,
nefiind nevoie sa sape galerii profunde
pentru a-l aduce la lumina. Simple gropi
sau scurte grote pe directia
concentratiilor de minereu erau
suficiente spre a indestula nevoile epocii.
 Teliuc ,este una dintre principalele locuri
a exploatarii fierului,fiind folosita de
romani ,unde s-au pastrat urme ale
exploatarii,unelte etc.
 Importante centre metalurgice se
gasesc la Ghelari,Teliuc,Calan,Vlăhița,
Lueta etc. Exploatarii de fier din
apropierea Sarmizegetusei decice au
fost din urmatoarele locuri: Dosul
Vârtoapelor , Sub Cununi, Dealul
Strâmbu, Țâmpu, Bătrâna.
 Pornind de la constatarea ca minereul
de fier se prelucra intr-o prima etapa
chiar la locul de extractie,rezulta ca la
Ciresu,pe teritoriul Olteniei,cat si la
Teiu(Arges) era folosit minereul din zona .
 Una dintre marele regiuni de exploatare
a fierului,inaintea cuceririi romane este
Dobrogea. Aici mici centre siderurgice
au fost cele de la Dervent,Păcuiul lui
Soare, Capidava,Ulmetum etc.
 Zacamintele bogate si usor accesibile au
fost exploatate intens in epoca romana,
pe valea Teliței fiind descoperite unul
dintre cele mai mari cuptoare.
 Imbogatirea minereurilor,era realizata
prin amestecarea impreuna a fierului cu
carbune de lemn(mangal) si anumite
roci pentru a usura
operatiunea(fondanti).
 Inainte de a fi introdus in cuptor,minereul
era spart,maruntit,separat,spalarea
primara,zdrobirea in particule mici,
spalarea secundara si prajirea.
 Operatiunea cea mai importanta era
prajitul,deoarece prin aceasta metoda
ducea la inlaturarea apei,a sulfului si a
compusilor pamantosi.
 Prajirea era realizata pe o vatra ovala cu
diametrul de 5 m, inchisa cu o bordura de
pamant ars si totodata lutuit si fundul vatrei.
Asadar minereul de fier imbogatit si introdus
in cuptor, rezulta un fier moale care intra pe
mainile fierarilor.
 Una dintre descoperirile care s-a bucurat
de un interes special a fost cea facuta in
cunoscuta cetate dacica pe teritoriul
comunei Craiva si consta din resturile unui
cuptor de redus minereul de fier. Peretii
erau distrusi,vatra adancita era bine
pastrata,in jur aflandu-se mari cantitati de
zgura.
 La Grădistea Muncelului s-au gasit 8
adancituri in forma de crater,continand
zgura si mangal. Tot aici au fost descoperite
si doua blocuri mari de priatra perforate si
un depozit metalurgic.
 Zacamintele din apropierea
Sarmizegetusei se foloseau pentru
alimentarea cuptoarelor de pe valea
Țâmpului unde se produceau lupele de
cele mai mari dimensiuni,aprox. 40 kg.
 In Campia Munteniei, la Bragadiru,in
apropierea Bucurestiului,s-au gasit
resturile unui cuptor tronconic. Diametrul
vetrei era de 50 cm,iar peretii s-au
conservat pana la 50-60 cm.
 Fondantii(substanță sau amestec de
substanțe care se adaugă la topirea
unui amestec de materiale pentru a
coborî punctul de topire al acestora sau
pentru a separa impuritățile, formând
cu acestea o zgură la suprafața
topiturii). Acesti fondantii pot fi calcarosi
sau argilosi.
 Combustibilul era lemnul,dar nu era la fel
de eficient ca si carbunele ce se
prepara din el (mangalul).
 Insuflarea vantului.
 Utilizarea vantului nu era suficienta
intotdeauna,urmand sa fie folosit un
curent artificial,cu ajutorul unor tuburi
vegetale. Aceasta metoda era folosita
pentru eliminarea unor impuritati
nedorite,care trebuiau eliminate pentru
a nu intervenii asupra calitatii metalului
prelucrat.
 Cele mai importante cuptoare au fost
cele de la Grâdistea Muncelului,Craiva,
Pecica,Săvârșin si Sighisoara.
 In atelierul de la Grâdistea Muncelului,s-
au descoperit o intreaga gama a
uneltelor specifice(baroase,ciocane,
clesti,dalți, dornuri,punctatoare si pile).
 Cruezetul este vas fabricat dintr-un
material rezistent la căldură folosit
pentru reacții chimice la temperaturi
înalte.
 Tiparele sunt formate din lut.
 In mod obisnuit in orfevrarie se produc piese
fine si mici,bijuterii,podoabe,fiind
asemanatoare este foarte greu sa
deosebesti uneltele care participau la
orfevrarie fata de cele de fierarie.
 Nicovalele erau confectionate din fier si
bronz,fiind clasificate in mai multe tipuri:
 Tipul I ,este sub forma unei trunchi de
piramida in patru muchii,partea pe care se
aseza piesele fiind partea lată,iar partea
ingusta era infipta intr-o bucata de lemn.
Dimensiunea era de 10 cm inaltime si si intre
7-18 cm partea lata.
Tipul II este o
nicovala masiva,
paralelipipedica,
rotunjita si
ingustata la
suprafata de
batere ,avand
diamentrul de
3,5 cm.
Lungimea totala
este de 30 cm
asigurand
masivitate
Tipul III,consta
in nicovale in
forma literei T.
Este tot de
forma
piramidei,inalt
imea de 20-22
cm,iar
suprafata de
batere atinge
17 cm.
 Tipul IV cuprinde nicovale cu partea
activa in forma de dreptunghi,cu
colturile rotunjite,foarte gros,avand in
centrul partii inferioare un cui scurt ce se
infingea intr-un lemn. Partea superioara
are muchiile rotunjite ,cea ce permite
executarea unor indoiri a metalului
prelucrat
Tipul V este
reprezentat de
nicovale cu
corp
tronconic,unde
partea
superioara era
cea folosita iar
cealalta putea
fii infipta intr-un
trunchi de
copac.
 Tipul I este compus
din ciocanele cu
doua brate ,unul
rotund si unul
aplatizat, fara a fi
totusi taios. Este
ingrosat in jurul
orificiului de
inmanusare. Fig. 4
Tipul II cuprinde
ciocane avand
ambele capete
lațite si usor
curbate in
directia cozii. O
prima varianta
ambele capete
au o forma
dreptunghiulara,i
ar cea de a doua
varianta are un
capat ascutit.
Fig. 2
 Tipurile de ciocane IV si V sunt foarte asemanatoare
cu celelante,iar tipul VI cuprinde unele dintre cele
mai mici ciocane cu diametrul 7-10 cm.
 Clestii sunt unelte de apucat metalul incins,acestia
nefiind prea numerosi. Fig. 4
 Filierele sunt instrumente ce serveau la
obtinerea firului de sârma. Se cunosc
doua tipuri de filiere:
 Tipul I are o forma alungita,corpul in
patru muchii ,partea inferioara se infinge
intr-un lemn.
 Tipul II are orificiile de 8 mm,dar de
regula acestea erau mult mai mici.
 Unelte de fierarie.
 Nicovale de tip I au fost deja descrise, doar ca
aici aceastea sunt de dimensiuni mai mari.
 Tipul II are in partea inferioara patru picioare
care ii asigura o foarte buna stabilitate,avand
aprox. 40 kg.
 Baroasele de tip I au forma patrulatera,cu
doua capete simetrice,inaltimea fiind de 13,2
cm
 Baroasele de tip II ,au capetele de forma
deosebita. Înaltimea variaza intre 19-26 cm.
Primul are un capat cvasicilindric iar celalant
aplatizat,iar al doilea model are primul cap
cilindric,iar celalant aplatizat. Cea dea treia
forma are ambele capete dreptunghiulare.
 Tipul I este masiv,cilindric sau
patrulater,iar lungimea de 12 cm.
 Tipul II au un corp prelung,ingustandu-se
treptat spre varf.
 Tip III are doua brate egale,singurul
exemplar a fost descoperit la
Capalna,dar a fost pierdut.
 Tipul IV reprezinta ciocanul cu o parte
dreapta iar cealalta curbata
 Au bratele gurii putin
accentuate,lungime
este de 68 cm,iar
toate cele patru
exemplare
cunoscute provin din
Dacia
 Sunt necesare
pentru operatiuni
de
nituire,aplatizare,su
dare la
cald,adesea
intalnite in
atelierele de la
Sarmizegetusa
Acestea
serveau
pentru
verificat si
trasat
decorul.
 Fierul. Metalul obtinut prin cuptoare prin
procedeul reducerii rezulta alierea
granulelor de fier vascos rezultand o
masa de metal (lupa) care urma calea
atelierelor. Uneori spre o manipulare mai
usoara era transformat in bare
piramidale(lingouri). Marele grad de
puritate a fierului obtinut a fost de
99,96%. Aici se ridica o problema
fierului,deoarece acesta era prea moale
din lipsa carbonului. Aceasta
operatiune de marire a duritatii fierului se
numeste carburare.
 Carburarea.
 Procedeul cel mai utilizat de
carburare,utilizat pana in zilele noastre era
bazat pe incalzirea fierului in prezenta
carbonului,(carbune de lemn) absorbind
din acesta devine incetul cu incetul otel.
Efectul cel mai bun era daca acesul aerului
era limitat,spre a evita reactia oxigenului cu
carbonul,inainte de a fi absorbit de fier.
 Daca otelul era lasat sa se raceasca
natural,lent,carbonul scapa ramanand
fierul moale. Racirea brusca,prin
scufundare intr-un lichid,inlatura
posibilitatea pierderii carbonului si ii ofera
metalului duritate.
 Forjarea este operatiunea de prelucrare a
metalului sub actiunea unor forte exercitate
cu ajutorul unor baroase sau ciocane.
 Prin aceasta batere permitea totodata si
epurarea unor oxizi si silicati.
 Calirea consta in incalzirea piesei la o
temperatura mare urmata de racirea ei
brusca.
 Otelurilor nu li se pretindeau intotdeuna
aceleasi proprietati. De ex miezul unei sabii
putea contine un otel mai moale,iar taisul
sa fie tare pentru a da eficacitate uneltei.
 Probabil cele mai reprezentative piese pentru cetatea dacică
de la Piatra Roșie sunt discurile din tablă de fier, ornamentate,
cu reprezentări zoomorfe, numite convențional „scuturi”. În
1949 a fost descoperit primul astfel de disc, în
absida clădirii de pe terasa de sub platou. În centru avea
înfățișat un bour, iar pe margine motive vegetale și
geometrice. Piesele erau prevăzute cu 12 orificii, prin care
erau fixate de un suport cu ajutorul unor ținte ornamentale
frumos decorate. Recent au fost recuperate alte trei
exemplare similare, unul având în medalionul central
reprezentat un leu, altul un grifon, iar al treilea, un bour. Alte
două piese sunt în curs de recuperare de pe piața
internațională, unde au fost traficate. Fragmente din alte
piese au fost descoperite la Piatra Roșie de către arheologi în
2003, în cursul unei periegheze, și în 2011, cu ocazia
expertizei gropii de braconaj din care au fost extrase discurile
ajunse pe piața neagră. Astfel, întreaga categorie a discurilor
decorate a devenit un simbol al acestei cetăți.
 Eugen Iaroslavschi,Tehnica la daci
 http://www.piatra-
rosie.ro/index.php/artefacte.html