CONTINUITATEA EDUCATIE TIMPURIE SI

ÎNVĂTĂMÂNT PRIMAR

STRATAN Victoria, lector universitar, drd.

 Intrarea în şcoală este un eveniment
deosebit pentru copii. Majoritatea copiilor sunt
bucuroşi şi entuziasmaţi de noul statut –
statutul de elev, dar în paralel, simt un
disconfort emoţional, încordare, uneori, frică,
anxietate, sunt stresaţi din cauza intrării într-un
nou mediu – mediul şcolar, care se
deosebeşte radical de mediul în care au trăit
până acum.
Fiecare copil trece printr-o perioadă de
adaptare: grădiniță-școală.

La unii această perioadă durează câteva

săptămâni, la alţii câteva luni, iar pentru
anumiţi copii adaptarea poate să dureze un an.
Pentru ca perioada de adaptare a noului elev să decurgă efcient și,
ca urmare, să se asigure continuitatea între educația timpurie
și învătământul primar este important de a trece prin
următoarele etape:

1. elaborarea unui program de adaptare pentru elevii clasei I;

2. acceptarea şi înţelegerea necesităţii unei perioade de adaptare de

către învăţătorii care predau în clasa I;

3. elaborarea condiţiilor pentru implementarea programului de

adaptare pentru elevii clasei I de către administraţia şcolii şi
învăţătorul-diriginte al clasei I (ordin pe şcoală, modifcarea orarului).
 Program de adaptare școlară pentru elevii
clasei I, în vederea asigurării continuității între
trepetele de învățământ ,
după autoarea Lilia Golovei.
Programul utilizează ca metode de bază tehnicile
art-terapeutice:
1. Povestea care ca instrument psihologic ce
oferă posibilitatea creării unui model conceptual
sau situaţional mai simplu ca realitatea.

2. Desenul care permite relevarea motivaţiilor

inconştiente, a fricilor şi problemelor de existenţa
cărora, uneori, nici nu ne dăm seama.
Scopul: Adaptarea elevilor de clasa I la condiţiile şcolii
contemporane în vederea asigurării continuității între
treptele de învățământ.

Obiective:
1. Dezvoltarea imaginaţiei şi gândirii.
2. Formarea emoţiilor pozitive în legătură cu şcoala.
3. Analiza comportamentului propriu prin prisma imaginilor
din poveste.
4. Reducerea nivelului de anxietate şcolară.
5. Formarea de comportamente pozitive în viaţa reală.
STRUCTURA ACTIVITĂŢILOR:

1. Ritualul de începere a şedinţelor Toţi elevii

odată îşi spun prenumele, bătând din palme
2. Lectura poveştii
3. Discuţie despre faptele eroilor, de înţelegere a
cauzelor şi consecinţelor
4. Desenarea unui episod din poveste
5. Analiza desenelor
6. Ritualul de închidere a şedinţelor Toţi elevii
odată îşi spun prenumele, bătând din palme
CREAREA “ŞCOLII DIN PĂDURE”

Povestea întâi
SARCINI:

1. Discuţie: şcoală, mobilierul şcolar,

recreaţii, lecţii.
2. Desen: clasa în care vor învăţa elevii clasei
întâi; un animal care va învăţa la şcoala din
pădure, plasându-l într-un anumit loc în clasă.
3. Observaţii: Animalul este o proiectare a eu-lui
copilului, iar plasarea într-un anumit loc
permite determinarea nivelului autoaprecierii
elevului.
UN BUCHET PENTRU PROFESORI

Povestea a doua
SARCINI:

1. Discuţie: aşteptările şi temerile elevilor referitor

la rolul şi calităţile unui profesor.

2. Desen: un buchet de flori/ calitățile primului

dascăl pe fiecare petală.

3. Observaţii: Atitudinea faţă de profesor.