UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

MANAGEMENTUL IGIENEI, COTROLUL CALITĂȚII PRODUSELOR
ALIMENTARE ȘI ASIGURAREA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI

Factori de risc în nutriția umană

AFECȚIUNI ALE FICATULUI

Realizatori: Surugiu Cosmin

Ungurean Mihai
Cuprins

 Introducere
 Capitolul 1. Anatomia ficatului
 Capitolul 2. Afecțiuni ale ficatului
 Concluzii
 Bibliografie
Introducere
 Ficatul este cel mai importat dar și cel mai mare organ intern al tuturor
vertebratelor. Are multe funcții dintre care : sinteza proteică, oxigenare și de
transport al grăsimilor din sânge. Functia lui digestivă superioară este secreția bilei.
Ficatul de asmenea, înlătură glucoza în exces din circulația sangvina și o
depozitează până este necesară, transformă aminoacizii în exces în forme utile și
filtrează substanțele și toxinele din sânge, le neutralizează și le excretă în bilă.
 Anatomia ficatului

Ficatul prezintă următoarele particularități:

 este cea mai voluminoasă și complexă glandă a

corpului uman;
 este anexată tubului digestiv, interpusă între
sistemele venoase
 are o structură parenchimatos-vasculară moale și
ușor depresibil, prezintă o plasticitate specifică
(dobândește forma spațiului care i se oferă), fapt
permisiv modelării suprafeței sale de către organele
adiacente care îi lasă diverse amprente sau impresiuni
 asigură numeroase funcții biologice (o gamă largă
de activități metabolice necesare homeostaziei,
nutriției și apărării imunitare) și secretă bila
Figura 1. Anatomia ficatului
 Afecțiuni ale ficatului

 A)Steatoza hepatică (Ficatul gras)

Mai exact, ficatul gras sau steatoza hepatică este o afecțiune

reversibilă caracterizată prin acumularea trigliceridelor în
celulele hepatice în timpul procesului numit steatoză - reținerea
anormală a lipidelor în interiorul celulelor. Această afecțiune se
poate manifesta temporar sau pe termen lung, nu este dureroasă
și poate fi asimptomatică o lungă perioadă de timp.
Cauze si factori de risc
Principala cauză care conduce la apariția steatozei hepatice este sindromul
metabolic - un grup de afecțiuni format din diabet zaharat de tip II, boli
cardiovasculare, obezitate și hipertrigliceridemie. O altă cauză comună care
determină apariția steatozei hepatice este abuzul de alcool.
Simptome
 hemoragie gastro-intestinală;
 oboseală și slăbiciune;
 acumularea de lichid în cavitatea abdominală;
 lipsa poftei de mâncare;
 insuficiență hepatică;
 lipsa apetitului sexual;
 tulburări mentale;
 stări de greață;
 picioare umflate si retinerea apei la nivelul picioarelor;
 pierdere in greutate;

Diagnosticare
Teste suplimentare pentru a identifica afecțiunea hepatică:
- ultrasonografia - test non-invaziv, care folosește undele sonore pentru a crea o
imagine a ficatului;
- tomografia computerizată - utilizează razele x pentru a produce o imagine
transversală a ficatului;
Tratament
În cazul steatozei hepatice, tratamentul este recomandat în funcție de cauze. Trebuie
reținut faptul că ficatul gras nu necesită tratament medicamentos dacă nu a condus
la apariția altor complicații; în această fază sunt recomandate: pierderea în greutate,
restricția consumului de grăsimi și realizarea unui program de exerciții fizice.
Totodată, se recomandă restricționarea consumului de alcool și zahăr și
suplimentarea dietei cu vitamine și minerale.
Dacă apare în sarcină, steatoza hepatică pune în pericol atât viața mamei, cât și pe
a copilului. Leziunile hepatice severe pot necesita un transplant de ficat, în cazul în
care afecțiunea mamei nu este depistată la timp.

Prevenire
Profilaxia constă în adoptarea unei alimentații sănătoase și restricționarea
consumului de alcool. Gravidele necesită o bună îngrijire în timpul sarcinii
pentru ca simptomele să fie recunoscute și tratate în timp optim.
 Dieta

 reducerea consumului de carbohidrați

 creșterea cantității de fructe și legume proaspete consumate.
 evitarea produsele alimentare bogate în grăsimi și produsele
alimentare procesate.
 limitarea consumului de produse lactate, precum lapte, brânză topită,
smântană, unt și optatarea pentru alternativa organică: iaurt
degresat, brânză tofu, ricotta, parmezan.
 evitarea tuturor tipurilor de margarine.
 evitarea consumuluide băuturi energizante și carbogazoase.
 consumul a 2 l de apă, zilnic.
 evitarea îndulcitorii artificiali.
 consumul în special de carne de pui și de curcan.
B) Ciroza hepatică

Ciroza ficatului este inflamarea cronică a ficatului

rezultând înlocuirea țesutului normal al ficatului cu
un țesut cicatrizat. Acest țesut cicatrizat din ficat
blochează circulația sîngelui prin organ și întrerupe
funcționarea normală a ficatului.

Ciroza hepatică este cauzată cel mai frecvent de

alcoolism, HVB, HVC, steatoza hepatică, dar există şi
alte cauze, iar unele dintre cazuri pot fi idiopatice.
Prevenirea cirozei hepatice

Pentru a preveni ciroza hepaticǎ:

• consumul de alcool cu moderație;

• o dietǎ sǎnǎtoasǎ bazată pe fructe şi legume, cereale integrale şi surse de
proteine slabe. Reducerea cantității de alimente grase și prǎjite.
• o greutate sǎnǎtoasǎ.
• reducerea riscului de hepatită B sau C, prin luarea unor mǎsuri de igiena
corporalǎ precum evitarea acelor folosite.
• evitarea contaminarea cu virusul hepatitei C
 Din punct de vedere etiopatogenetic deosebim
următoarele tipuri de ciroză:

 ciroză alcoolică cu cele două variante: atrofică

(Laennec) și hipertrofică Hnot-Gilbert:
 ciroză post-necrotică (post hepatitică);
 ciroză biliară - care poate fi primitivă și secundară;
 ciroza cardiacă;
 ciroza carențială;
 ciroza splenogena (Banti).
 Simptome
Debutul poate fi asimptomatic sau necaracteristic. Primele semne care apar pot fi:
anxietate; somnolenta; fatigabilitate; greturi; intoleranta la alcool. În perioada de
stare, pe lângă manifestările amintite mai sus se constată prezența unor semne la
nivelul mucoaselor și al tegumentelor, modificări hepatice și splenice, modificări
endocrine și nervoase, ascită, edeme, hidrotorax, precum și tulburări
cardiovasculare, renale și hematologice.

Tratamentul cirozelor hepatice

Tratamentul vizează îndepărtarea agentului etiologic, oprirea evoluției, menținerea
stării de compensare, prevenirea decompensărilor, prevenirea complicațiilor și tratamentul
sistematizat.

Figura 2. Comparație între un ficat sănătos și un ficat cirotic

2.3 Chistul hidatic hepatic

Chistul hidatic hepatic sau echinococoza hepatică este o boală parazitară produsă
prin dezvoltarea în ficat a larvei de Taenia echinococcus, parazit entozoar din clasa
cestodelor subîncrengătura plathelminţi.
Dezvoltarea parazitului sub formă chistică are loc când acesta pătrunde incidental
în organisme care reprezintă gazde intermediare ce îi întrerup evoluţia naturală.

Figura 3. Marele ciclu echionocic

Simptomatologie
Tabloul clinic este dominat de suferinţa de organ, cu aspecte diferite şi polimorfe
dictate de complicaţiile care intervin în evoluţia bolii hidatice. În clinica chistului hidatic hepatic
se descriu mai multe faze:
•faza asimptomatică sau cu simptomatologie necaracteristică – astenie, adinamie;
•faza pretumorală, cu micile semne ale lui Dieulafoy - manifestări alergice, sindrom dispeptic
nespecific de tip biliar (greţuri, vărsături biliare, diaree);
•faza tumorală evidenţiată după 2-3 ani de evoluţie cu manifestări clinice reţinute de medic în
cadrul unei anamneze minuţioase şi examen clinic atent. Acestea pot fi urmate sau nu de o parte
distinctă - perioada complicaţiilor.

Tratamentul chirurgical rămâne în prim-planul rezolvării acestei afecţiuni. Prin radiologie

intervenţională s-a încercat tratamentul percutan al chistului hidatic hepatic prin puncţie,
inactivare, evacuare, alcoolizare. S-au imaginat de-a lungul timpului foarte multe metode şi
tehnici care ar putea fi schematizate după cum urmează.
C) Boala Wilson
Boala Wilson este o afecțiune neurodegenerativă a metabolismului cuprului. În
1912 Wilson a descris-o pentru prima dată ca o afecțiune familială care asociază
simptome neurologice și ciroza hepatică. Boala Wilson implică pierderea
capacității ficatului de a elimina cuprul prin bilă și încorporarea acestuia în
ceruloplasmina hepatica-proteina transportoare. Drept consecință cuprul se
acumulează în ficat, creier, rinichi și cornee.

Patogenie și cauze

Boala Wilson este determinată de acumularea patologică a cuprului în

organism. În mod normal cuprul din dietă este filtrat de ficat și eliminat în bilă și astfel
la exteriorul corpului prin tractul digestiv. Persoanele bolnave nu pot elimina cuprul
datorită unei mutații a genei ATP7B moștenite. Atunci cînd capacitatea de stocare a
cuprului în ficat este depașită apare necroza hepatică , iar cuprul este eliberat în sînge
și ajunge la alte organe receptive : creierul, rinichii si corneea.
 Semne și simptome

Boala Wilson atacă prima dată ficatul și sistemul nervos central. Acumularea cuprului în hepatocite
determină hepatita acută, hepatita cronică acutizată, ciroza sau hepatita fulminantă.
Manifestările clinice ale afectării hepatice cuprind:
 hepatomegalie, splenomegalie
 icter, ascita, edeme periferice, oboseala
 tendința la sîngerare prelungită și echimoze (vînătăi) .
 Semne psihiatrice:
 comportament hiperkinetic, iritabilitate sau furie, labilitate emoțională, psihoză, mînie, dificultate în
concentrare, comportament anormal, modificări ale personalității, depresii, schizofrenie.
Afectarea oaselor scheletului:
 osteoporoza, osteomalacie, condrocalcinoza
 osteoartrita, hiperlaxitatea articulațiilor.

Tratament

Tratamentul medicamentos se bazează pe agenții de chelare a metalelor. D-

Penicilamina leagă cuprul și formează complexe solubile care se excretă prin urină..
Ameliorează simptomele psihiatrice , aminoaciduria , peptiduria si boala hepatică.
 Date statistice
În România, aşa cum arată rezultatele a numeroase studii, factorii
comportamentali cu impactul cel mai puternic asupra stării de sănătate a ficatului
sunt: consumul de alcool, consumul de droguri, dieta, la care se adaugă într-o mai
mică măsură fumatul şi inactivitatea fizică.

Mortalitatea specifică prin boli hepatice cronice şi ciroză în România a înregistrat, de

asemenea, niveluri ridicate (55,9 decese la 100.000 locuitori la sexul masculin, respectiv
25,7 decese la 100.000 locuitori la sexul feminin). Majoritatea ţărilor industrializate din
regiune prezintă rate cu valori mai mici de 10 decese la 100.000 locuitori la sexul feminin
şi sub 20 decese la 100.000 locuitori la sexul masculin (Franţa, Spania, Marea Britanie,
Elveţia, Olanda).
Concluzii

Ficatul poate fi protejat împotriva afecţiunilor prin consumul regulat

al unor alimente sănătoase, considerate a fi remedii extraordinare
împotriva bolilor de ficat.
Alimentele care conţin fibre, precum legumele verzi sau cruciferele
sunt preferatele ficatului. Spanacul, salata verde, varza, varza de
Bruxelles, conopida, sfecla sau ardeii graşi contribuie la protejarea şi
fortifierea ficatului. Cerealele integrale au acelaşi rol, reprezentând o
sursă importantă de fibre. În aceeaşi categorie intră şi grapefruit-ul,
lămâile, portocalele sau fructele de pădure care au în plus
antioxidanţi. La fel de necesare sunt şi „grăsimile bune”, care se
găsesc întotdeauna în peşte , ulei de măsline, soia, in, nuci, seminţe
de dovleac.