Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Catedra Medicină socială și management sanitar

Elabort de:Melnic Cristina,

Grupa:M1721
 PLANUL PREZENTĂRII:
1. Reprezentarea grafică în analiza statistică a fenomenelor
biomedicale;

2. Rolul reprezentărilor grafice;

3. Componentele de bază ale graficului;

4. Recomandări de hașurare și colorare a graficelor;

5. Tehnici de construire a unui grafic;

6. Tipuri de grafice și diagrame;

7. Reprezentarea grafică.
 REPREZENTAREA GRAFICĂ ÎN ANALIZA
STATISTICĂ A FENOMENELOR BIOMEDICALE
 Graficul este un termen general și o metoda
de reprezentare prin desen (linii, puncte,
figuri etc.) a raportului dintre două
(bidimensionale) sau mai multe mărimi
variabile (tridimensionale).
Diagrama :

 Reprezentarea grafică a unui fenomen, a unui

obiect, sau a unei corelații dintre două mărimi
de natură diferită sau de aceeași natură.

 Diagrama ilustrativ demonstrează coraportul

dintre două mărimi comparate.

 Este un proiect pe care datele statistice se

reprezintă relativ prin linii, prin figuri și
corpuri de diferite dimensiuni.

 Diagrama poate reprezenta: schema

amplasării locurilor într-o sală sau o linie
lăsată pe o hârtie de un aparat înregistrator,
variațiile unui fenomen sau părțile
componente ale unui ansamblu, ale unui
obiect etc.
ROLUL REPREZENTĂRILOR GRAFICE

1. Să orienteze utilizatorul în selectarea

informațiilor importante și utile;

2. Să identifice legitățile și particularitățile de

manifestare a fenomenului;

3. Să dezvolte ideile și să explice situațiile de

caz;

4. Să ajute cercetătorul să privească în

profunzime problemele studiate;

5. Să încurajeze cercetarea și analiza

informațiilor etc.
COMPONENTELE DE BAZĂ ALE GRAFICULUI
1.Titlul sau denumirea graficului trebuie:

 să reprezinte integral conținutul graficului,

 să fie scris cu caractere, de regulă
majuscule,
 să fie concis și ușor de citit
 să înceapă cu informația cea mai importantă:
• grupul descris;
• variabilele fenomenului implicat
(mortalitate);
• anii la care se referă datele (1993-2000);
• tipul de date, unitatea de măsură - (%, %o,
la 1000 populație etc.);
 SUPRAFAȚA DE REPREZENTARE
2.Suprafața de reprezentare este suprafața
care include toate elementele graficului,
inclusiv titlul și textele explicative.
In mod normal, suprafața de reprezentare nu
este marcată într-un fel anume, dar ar putea fi
evedențiată printr-un fon, print-о umbră sau alt
efect vizual.
 Suprafața de reprezentare de regulă
include:
— titlul sau denumirea graficului;
— axele verticală-Y și orizontală X;
— eticheta axelor X și Y;
— valorile maximă și minimă ale axelor;
— marcajul axelor, care indică limita
dintre valorile scalei;
— valorile intervalelor scalei;
— suprafața graficului;
— curbe, coloane, linii, diverse figuri;
— legenda graficului;
— raportul axelor;
— sursa de informație.
 COMPONENTELE DE BAZĂ ALE GRAFICULUI

3.Suprafața graficului este suprafața 4.Aria graficului este imaginea graficului

ocupată de titlul graficului, de grafic, de propriu-zis (coloane, benzi, curbe, linii, puncte
valorile scalei, de raportul axelor. Scala se etc.).
alege în așa mod, ca pe axele graficului să fie
plasate atât valorile maxime cât și cele minime
ale fenomenelor studiate.
COMPONENTELE DE BAZĂ ALE GRAFICULUI
5. Legenda graficului include toate informațiile explicative,
necesare pentru perceperea graficului și plasate pe
suprafața de reprezentare.
Legenda trebuie scrisă cu caractere mai mici decât caracterele
titlului.
Pentru graficele cu bare, legenda poate fi plasată:
• pe suprafața barelor;
• sub bare;
• lateral, în partea dreaptă a barelor.
Pentru graficele cu curbe, legenda poate fi plasată:
• sub suprafața grafică sau în partea dreaptă (când sunt 3-4
curbe);
• deasupra lor: când curbele sunt vizibil distincte și nu se
intersectează;
• în afara suprafeței grafice: când curbele sunt apropiate sau
se intersectează.
 COMPONENTELE DE BAZĂ ALE GRAFICULUI
6.Rețeaua de axe orizontale și verticale.
Rețeaua de axe permite orientarea pe suprafața
graficului și face citirea lui mai accesibilă.
Axele orizontale se utilizează în cazul
reprezentării prin bare verticale, iar axele
verticale - prin bare orizontale.
7.Explicația sau indicațiile axelor (eticheta) se
scriu concis, cu caractere mici și se plasează la
început și vizavi de axele X și Y
RECOMANDĂRI DE HAȘURARE ȘI COLORARE A
GRAFICELOR

1. Se practică de regulă 4-5 tipuri de hașurări;

2. Intensitatea hașurilor pornește de la partea

superioară a graficului către partea
inferioară;

3. Nuanțele de culori trebuie aranjate de sus în

jos și de la cea mai deschisă spre cea mai
închisă;

4. Se recomandă folosirea unei singure culori

cu diferite intenșități a nuanței acesteia.
TEHNICI DE CONSTRUIRE A UNUI GRAFIC
Elementul de bază de la care pornește
construcția unui grafic este sistemul de
coordonate

Sistemul cartezian se compune din două linii

drepte, perpendiculare, în mod tradițional
axa stângă sau verticală este numită
ordonata, sau axa Y, iar axa dreapta sau
orizontală - abscisa sau axa X.

Punctul de întretăiere dintre abscisă și

ordonată se numește origine și formează în
reprezentarea grafică punctul de plecare
pentru scara care se construiește.

Acest sistem de coordonate împarte planul

în patru cadrane.
TEHNICI DE CONSTRUIRE A UNUI GRAFIC
1. Scara aritmetică a diagramei este
convențională.
2. Ea constă din intervale, diviziuni,
segmente fixate depuse atât pe abscisă,
cât și pe ordonată.
3. Pe abscisă se trec intervalele care
corespund diviziunilor de timp, spațiu,
sex, grupe de vârstă; iar pe ordonată
valorile care corespund nivelului acestora:
numărul de nou-născuți sau decese.
4. Punctul de plecare al scării care
corespunde originii din sistemul cartezian
se notează cu zero.
5. În cazul mărimilor mici, unde graficul n-
ar putea să ilustreze diferențele dintre
frecvența variantelor, se utilizează scara
semilogaritmică, care reprezintă mai
elocvent gradul variabilității decât scara
aritmetică..
TIPURI DE GRAFICE ȘI DIAGRAME
Diagrama polară (radială) este o varietate a diagramei liniare.
• Ea se utilizează în reprezentarea succesivă în timp a unei singure probleme, de
exemplu, evoluția mortalității infantile sau a mortalității pe luni.
• Diagrama polară se construiește în cerc, împărțind cercul în 4 părți egale, pentru
reprezentarea succesiunii pe trimestre, sau în 12 părți în cadrul succesiunii pe luni.
Raza cu care se construiește cercul se ia egală cu media aritmetică a valorilor care
corespund variantei, în cazul dat cu media aritmetică a mortalității infantile.

Oscilațiile sezoniere ale mortalității

infantile
TIPURI DE GRAFICE ȘI DIAGRAME
Diagrama din coloane (bare) și dreptunghiuri este
reprezentarea cea mai simplă a problemelor de cercetare.
• Se utilizează când se compară elementele unei probleme
sau ale mai multor probleme diferite.
• Coloanele se aranjează de la stânga spre dreapta, ținând
cont de faptul că lățimea tuturor coloanelor precum și
distanța dintre ele trebuie să fie identice.
TIPURI DE GRAFICE ȘI DIAGRAME

 Cartogramele și cartodiagramele servesc pentru reprezentarea

problemelor distribuite pe zonele, județele unei țări sau pe continente, de
exemplu, morbiditatea, indicii de prevalență a unei sau a mai multor boli.
 Diferențele în intensitatea fenomenelor le reprezentăm în cartogramă prin
hașuri: cu cât intensitatea este mai mare cu atât și hașurile vor fi mai dese,
și invers, cu cât scade intensitatea se răresc și hașurile.
 TIPURI DE GRAFICE ȘI DIAGRAME

1. Diagrama de structură poate fi în cerc sau

în dreptunghi .
2. Se utilizează în cazul reprezentării unei
probleme în structura ei, în componența
elementelor sale.
3. Totalul problemei reprezentate corespunde
cu toată suprafața cercului sau a
dreptunghiului, luată ca 100%.
4. În cazul diagramei structurale în cerc
(sectoriale) considerăm cele 360° egale cu
100%.
5. Diagrama structurală, fiind foarte sugestivă,
se utilizează în cele mai variate cazuri,
inclusiv la reprezentarea cauzelor
incapacității temporare de muncă
REPREZENTAREA GRAFICĂ
Prin Figuri Simbolice se utilizează atunci
când graficul se adresează maselor largi de
populație pentru a fi cât mai sugestiv și atractiv.
Astfel, născuții vii pot fi reprezentați printr-un
sugar în fașă (fig. 14), fiecare figură fiind
considerată ca egală cu un număr precis de
nou-născuți, iar raportul dintre sexe băieți -
fetițe, bărbați - femei prin figurile simbolice
respective etc.
REPREZENTAREA GRAFICĂ
Prin Figuri Naturale și corpuri geometrice se
face pentru aceleași scopuri ca și prin cele
simbolice. In acest caz Centrul de sănătate din
figura de mai jos este reprezentat printr-o casă,
paturile de spital prin paturi în miniatură etc.
BIBLIOGRAFIE
Suportul de curs-Biotatistica și
Metodologia Cercetării Științifice