Facultatea de Educație Fizică și Sport

Specializarea: Kinetoterapie și motricitate specială

FINALITĂȚILE KINETOTERAPIEI

Student: Liuțe Ștefan – Octavian

Anul II
Grupa 7
 Istoria gimnasticii medicale
• Intarirea sanatatii prin exercitii fizice este o preocupare din cele mai vechi
timpuri. A inceput spontan si apoi s-a stabilit o conceptie si preocupari
asupra acestei probleme.
• In China amintim pe medicul Kung-Fu, Yo-Fei creaza sistemul de
gimnastica Yoga, la grecii antici Hipocrate, numit si ,,parintele medicinei’’,
la romani Galen, sistemul suedez de gimnastca Ling.
 Cele patru principii ale lui Ling
• Ling afirma: ,,Exercitiul fizic este un mijloc de de intarire a sanatatii.
Anatomia, aceasta sfanta geneza, trebuie sa fie cel mai bun document al
gimnastului. Acesta nu trebuie sa considere organele ca o masa mecanica,
ci insufletita in toate partile ei si in consecinta un organism viu al omului’’.
El are la baza teoriei sale 4 principii:
• - dezvoltare armonioasa,
• - selectia exercitiilor (cunoasterea diagnosticului),
• - gradarea efortului (cunoasterea starii bolnavului),
• - precizia executiei miscarilor si pozitiilor.
• Aceste principii sunt valabile si astazi. Exercitiile de gimnastica trebuiesc
alcatuite in functie de varsta, sex, nivel de pregatire, ocupatie, profilul
calitatilor fizice ce trebuiesc dezvoltate si selectionate special si de
particularitatile individuale, de prevenirea sau corectarea unor deficiente
fizice.
• La baza gimnasticii medicale sta exercitiul fizic. Se poate aplica individual
ca sedinta de tratament dar si asociata cu hidroterapie, impachetari calde
sau reci, electroterapia si chiar reflexoterapia.
• La principiile enumerate mai sus putem adauga urmatoarele:
• - participarea constienta a pacientului
• - continuitatea tratamentului pana la recuperare, chiar și după pentru
prevenirea reapariției deficienței
• - asigurarea conditiilor de igiena a pacientului, a salii de gimnastica si
educatia sanitara privind regulile de igiena
 Exerciții active și pasive
• In cadrul Kinetoterapiei active, spre deosebire de cea pasiva unde se activeaza articulatiile
prin interventii exterioare de catre terapeut sau de catre pacientul în sine/obiecte din mediul
inconjurator, se exercita miscari voluntare de catre pacient.
• Miscarea activa are efecte asupra:
• - muschilor, care isi maresc volumul, forta, deci se produce o hipertrofie musculara si, deci, o
corectare
• - sistemului osos (care sufera o transformare continua), fiind o frana in calea osteoporozei
• - articulatiilor, ligamentelor, capsulei articulare care se intaresc, marind amplitudinea
miscarilor articulare
• - circulatiei sangvine, pe care o imbunatateste
• Recomandat este să se execute cât de mult posibil exerciții de tip activ, acolo unde se poate.
Există și exerciții de tip activo-pasiv sau pasivo-activ.Ele sunt folosite atunci când mișcarea nu
se poate executa destul de amplu(ajutător).
 Condiții pentru o bună desfășurare a
ședinței de kinetoterapie
• Inainte de inceperea unei sedinte de gimnastica medicala, terapeutul trebuie sa se
asigure despre urmatoarele:
• - cunoasterea recomandarilor medicului specialist
• - pacientul sa nu prezinte stari febrile, stari acute ale bolilor, viroze respiratorii
• - igiena salii de tratament
• - igiena sa personala si a pacientului
• - pacientul sa aibe o costumatie lejera, adecvata activitatii de gimnastica
• - terapeutul trebuie sa fie bine pregatit profesional, sanatos, echilibrat psihic, sa
aiba o tinuta curata si ingrijita
• - terapeutul sa doreasca sa se implice in problemele de sanatate a celor din jurul
sau, sa fie optimist
• - inainte de sedinta de gimnastica medicala, terapeutul trebuie sa faca o testare a
articulatiilor, grupelor de muschi interesate, nivelul tensiunii arteriale, pulsului
pacientului
• - sa elaboreze un program de exercitii si sa tina evidenta efectuarii lor
• - sa intercaleze exercitii de respiratie concomitent cu exercitiile active
 Obiectivele kinetoterapiei
• se referă nemijlocit la menţinerea şi/sau îmbunătăţirea stării de funcţionalitate a
fiecărui aparat şi sistem afectat al pacientului. Acest lucru este determinat de
întreaga stare patologică instalată şi rezultă din evalurea corectă şi completă a
echipei medicale de recuperare.
• Obiective specifice:
• Funcţionalitatea unei structuri afectate priveşte o multitudine de factori ce trebuie
să fie într-un raport armonios de intercondiţionalitate. De exemplu, recuperarea
funcţiei unui genunchi postraumatic necesită o concordanţă între recuperarea mai
multor aspecte (mobilitate,forță, stabilitate, echilibru, coordonare, etc), deoarece
toate se subordonează şi trebuie să rezolve problema principală de funcţionalitate
a membrului inferior = mersul-locomoţia. Doar privind în modul acesta readucerea
pacientului la starea de dinaintea evenimentului patologic (îndeplinirea
obiectivului de tip finalitate), se poate spera la recuperarea unui maxim funcţional
posibil.
 Obiective generale
1.Promovarea relaxării
• Reducerea durerii prin relaxare la nivel SNC;
• Reducerea durerii prin relaxare la nivel local;
• Reducerea contracturii (şi prevenirea retracturilor) musculare în afecţiuni
posttraumatice/reumatologice/neurologice centrale şi periferice;

Creşterea confortului psihic şi fizic, înlăturarea efectelor distresului;

• Îmbunătăţirea performanţelor de control motor
• Promovarea participării active şi conştiente în cadrul programului de recuperare;
• Relaxare pentru iniţierea şi performarea antrenamentului ideo-motor.
• 2.Reeducarea sensibilităţii
• 3. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului şi a segmentelor sale:
• Obţinerea dezvoltării fizice armonioase a corpului/a relaţiei dintre diferitele
segmente corporale;
• Obţinerea dezvoltării fizice armonioase între organele interne şi sistemul neuro-
mio-artrokinetic;
• Combatarea atitudinilor defectuase ale aparatului locomotor
• Formarea automatismului de atitudine corporală corectă în statică/dinamică
• Tonifierea în regim de scurtare a musculaturii alungite(hipotone)
• Tonifierea în regim de alungire a musculaturii scurtate(hipertone)
• Prevenirea apariției altor deficiențe
• 4. Educarea/reeducarea/reabilitarea controlului, coordonării şi echilibrului
• Promovarea capacităţii de contracţie a unuia sau a mai multor muşchi sinergici
(“trezirea muşchiului” de la forţa 0, spre forţa 1 – pe scara 0-5);
• Promovarea capacităţii de control asupra mişcării realizate de un muşchi sau de
grup muscular sinergic;
• Promovarea capacităţii de diferenţiere a contracţiei unui muşchi/grup muscular
sinergic de a altui muşchi/grup muscular sinergic (contracţie agonist-antagonist);
• 5.Recuperarea mobilității:
• 6.Creșterea forței
• 7.Îmbunătățirea rezistenței musculare
• În concluzie, toate aceste obiective specifice sau generale au același scop. Scopul
de a corecta deficiența prezentă (și prevenirea unor deficiențe secundare) sau de
a recupera segmentul afectat după o accidentare.
 Bibliografie
• https://biblioteca.regielive.ro/referate/educatie-
fizica/gimnastica-medicala-41263.html
• https://www.scribd.com/document/253987260/Obiective-
Generale-In-Kinetoterapie#
• http://www.dex.ro/
• https://www.scribd.com/doc/300158493/Antrenamentul-
ideomotor
• www.google.com