HORMONII

Sistemul endocrin

 Glande
endocrine
 Hormoni
 Celule
(ţesuturi ţintă)
 Generalitati
 H = clasa de compusi prin intermediul carora se
realizeaza principala cale de comunicare intercelulara
 H = mesageri primari care duc informatia de la o celula
senzor la celulele tinta care va raspunde prin
modificarea functiei sale
 Raspunsul difera in functie de receptorul cu care a
interactionat hormonul
 Clasificare I-distanta de actiune
1. hormoni endocrini sunt sintetizaţi de celule specializate ce alcătuiesc glandele
endocrine, acţionează asupra celulelor ţintă aflate la distanţă şi sunt eliberaţi în
circulatia sangvina
2. hormoni autocrini acţionează asupra aceleiaşi celule care i-a sintetizat
(citokinele)
3. hormoni paracrini acţionează numai asupra celulelor din vecinătatea celulei
care i-a sintetizat (de exemplu prostaglandinele şi factorii de creştere de natură
proteică, chemokinele).
 Clasificare II – solubilitate
 H. hidrosolubili (hidrofili)
 Peptidici, proteici: melatonina, oxitocina, vasopresina,
melanotropina, STH, ACTH, FSH, TSH, LS, PTH, calcitonina,
insulina, glucagon, hormonii de crestere
 Derivati din aa :catecolaminele(adrenalina, noradrenalina)
 H. liposolubili (hidrofobi)
 Steroizi: corticosteroizi, sexuali, androgeni, estrogeni, gestageni
 tiroidieni
 Hormonii liposolubili Hormonii hidrosolubili

- au receptori intracelulari (nucleari sau - au receptori membranari (la sup.

citoplasmatici) celulelor)
- Nu necesită mesageri secunzi - necesită mesageri secunzi

- mec.: modulează exprimarea genelor şi - mecanism: modulează activitatea

sinteza proteinelor unor proteine

- exercită o reglare cantitativă a - exercită o reglare calitativă ( a

concentraţiei de proteine activităţii proteinelor)

- acţiune mai lentă - acţiune mai rapidă

- stingerea semnalului hormonal este lentă - stingerea semnalului hormonal este
(ore) rapidă (sec, min)

- circulă transportaţi de proteine - circulă liber în sînge

 Clasificare III - organul de producere

 H hipotalamici (TRH, GH-RIH, Gn-RH, CRH, GH-

RH)
 H hipofizari (GH, ACTH, Gn-LH,FSH, TSH, PRL
 H pancreatici: insulina, glucagon
 H suprarenalieni: epinefrina, norepinefrina,
cortisol,aldosterona
 Etc. Toate tesuturile pot produce produce şi
secreta substanţe care pot influenţa funcţiile altei
celule! ex. inima, rinichii, ţesutul adipos
 Reglarea sintezei şi secreţiei
Se execută la nivel de producere (secreţie) prin:
A.Retrocontrol (feedback)-nivelul plasmatic al H periferici variază în mod
invers cu cele ale tropinelor
B. Bioritm- sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub acţiunea factorilor
de mediu. Deosebim:
1.Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul minutelor sau orelor (gonadotropinele)
2.Circadiene (24 ore) – cortizol
3.Circatrigintane – repetate la 28-30 zile (ovulaţia)
C.Influenţă neurogenă- asigurată de “ traductori neuroendocrini” –
hipotalamus, medulosuprarenală, pineală şi pancreas; transfomă infomaţia
nervoasă în mesaj hormonal. Se asigură o reglare în cascadă ce se face prin
modificarea sensibilităţii receptorilor în sens negativ sau pozitiv
(amplificativ)
 Receptori membranari (H hidrosolubili)
Receptori= GP oligomere, multidomeniale , membranare, cu Hormoni
specificitate mare hormoni
- AGONIST- compus care se leagă de R şi declaşează un
răspuns hormonal
- ANTAGONIST- compus care se leagă de R dar nu
declaşează un răspuns hormonal (blochează R) ex:
propranololul->beta blocant
Receptori cuplaţi cu proteinele G Catecolamine, ACTH,
MSH, LH, FSH, TSH,
GHRH, CRH, TRH,
GnRH, SS, Glucagon,
PTH
Receptori cuplaţi cu canale ionice Ach
Receptori tirozin kinazici (cu activitate enzimatică intrinsecă) Insulină, IGF-1
EGF, NGF
Receptori serin kinazici TGF-β
Kinaze cuplate cu receptori pentru citokine (act.enz.extrinsecă) GH, PRL
Receptori membranari (H hidrosolubili)
tip I Receptori nucleari (H.liposolubili)
tip II
- pt steroizi (GR, MR, AR, ER, PR) - pt hh tiroidieni, vitamina D,
retinoizi
există în citoplasmă şi după legarea ligandului există permanent în nucleu
translocă în nucleu (ex. R pt glucocorticoizi) (ex. R pt hh tiroidieni)

- Se leagă de ADN ca homodimeri (jumătăţile de - Se leagă de ADN ca

recunoaştere ale ADN sunt palindromice) heterodimeri

Receptori intracelulari cu 2 situsuri - la nivel nuclear (activează

1)Pt H- legare necovalentă transcripţie gene: ATP-aza
2)Pt o porţiune de ADN (HRE)- legare prin Na+/K+ şi GH)
leg.ionice (via Arg, Lys) - la nivel mitocondrial
Constă în 2 domenii Zn finger (bog.în Cys, His) (activează respiraţia
Receptorul steroidic este complexat în citoplasmă cu mitocondrială)
alte proteine, ex. HSP care maschează sarcinile + din - la nivel membranar (activează
situsul de legare al ADN. pătrundere aa hidrofobi)
Mecanismul citozolic de acţiune
Mecanismul de actiune al hormonilor
 Mecanismul de actiune al hormonilor liposolubili
• Hormoni liposolubili vor patrunde in celula prin
intermediul unor canale proteice;
• In celula se formeaza complexul H-R printr-un
mecanism asemanator cu cel al E-S (legaturi
necovalente);
• Saperonii existenti in celula au rolul de a
„compacta” complexul H-R
• Pe suprafata cromatinei exista niste receptori
specializati in recunoasterea si fixarea
complexului H-R. Acesti receptori sunt localizati
in zonele HRE (hormon responsive element)
• Hormonii tiroidieni si estrogenii au portiuni
diferite de legare pe ADN comparativ cu
glucorticoizii, aldosterona, progesterona si
androgenii
• R si H dupa producerea raspunsului celular pot
sa se desprinda din complex putand fi astfel
recirculate
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrosolubili I Sistem efector secund A
1.H (mesagerul prim) se leaga de rec.
intramembranar

2.Complexul H-R va activa proteinele Gs (f

inactiva GDPαβγ trece (activa )GTPα +βγ)

3.Proteina Gs activa va stimula adenilat

ciclaza ce va converti ATP-ul in AMPc

4.AMPc are o durata de viata scurta si sub

actiunea fosfodiesterazei va fi descompus la
AMP. Rolul AMPc-ului este de a se cupla cu
protein kinaze A inactive

5.Proteinkinazele A sunt tetrameri de tipul

R2C2. Sub actiunea a 4 molecule de AMPc
trec in forma activa C2 +2R2(AMPc)2

6.Proteinkinazele A active vor induce

raspunsuri celulare de tip fosforilare a
proteinelor,activare enzime,secretie celulara
etc
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrosolubili II Sistem efector secund C
1.H (mesager prim) se leaga de rec.
transmembranar
2.Complexul H-R va activa proteinele
Gq/Gp ( forma inactiva GDPαβγ trece in
forma activa GTPα +βγ)
3.Proteina Gq/Gp activa va stimula
fosfolipaza C ce va hidroliza lipidele
membranare (PIP2)
4.Se vor elibera IP3 si DAG ce sunt
mesageri secunzi. DAG poate traversa
membrana celulara sau ramane ancorat
de membrana activand proteinkinaza C
5.IP3, hidrosolobulil, patrunde in RE
unde permite eliberarea Ca2+
6.4 ioni de Ca2+ se vor lega la
calmodulina o proteina mica ce
moduleaza activitatea unor proteine
tinta. Se declanseaza raspunsul celular
 Proteinele G
Proteine membranare care cupleaza functional receptorii hormonali cu
sistemele generatoare de mesageri secunzi. Leaga nucleotide cu guanina- GTP
si GDP. Sunt trimeri de tipul αβγ.
Clasificare:
a) Gs si Gi →cuplate cu adenilat ciclaza
(Gs o activeaza si Gi o inhiba)→ ↑sau ↓
conc. de AMPc
b) Gq/Gp → cuplata cu fosfolipaza C→ ↑
conc. de DAG si IP3
c) Gt → cuplata cu transducina (se
gaseste in celulele retiniene si cupleaza
rodopsina, receptorul pentru lumina cu o
GMPc fosfodiesteraza, scazand
concentratia GMPc)
d) Go→ alte tipuri
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrofili
prin intermediul adenilat-ciclazei
 Tipuri de proteine G

Proteinele G pot fi atat stimulatoare(Gs) cat si inhibitoare (Gi). În timp ce unii hormoni ca
adrenalina, glucagonul, hormonul adrenocorticotrop (ACTH) legaţi de receptorul hormonal vor
determina activarea adenilat-ciclazei, alţi liganzi cum sunt prostaglandina E1 (PGE1), adenozina,
somatostatina, angiotensina II etc., vor inactiva adenilat-ciclaza.
 Mesageri secunzi (I)
• Cei mai importanti sunt: AMPc, GMPc, IP3, DAG, Ca2+
1) AMPc este sintetizat sub actiunea adenilat ciclazei (AC), enzima ce converteste ATP-ul in
3’5’AMP (AMPc)

Sub actiunea fosfodiesterazei (activata de Ca2+, PG, insulina, etc si inhibata de cafeina, teofilina,
hormoni tiroidieni, etc) AMPc este descompus la AMP.
AMPc este considerat ca „semnal de foame al celulei” si sinteza lui va debuta atunci cand
actioneaza hormoni precum glucagonul, catecolamine prin receptori β-adrenergici, PTH,
calcitonina, etc.
Cuplarea adrenalinei (hormon hipergliceminat) cu proteine de tip Gs→ ↑ concentratiei de
AMPc→ activarea proteinkinazelor A ce vor converti proteine in forme fosfo→ activarea
glicogenolizei hepatice, lipolizei, GNG hepatice
 Mesageri secunzi (II)
2) GMPc este sintetizat sub actiunea guanilat ciclazei (GC) din GTP. Este descompus la
GMP. Sinteza GMPc se desfasoara prin mecanisme similare cu sinteza AMPc.
• GMPc antagonizeaza efectele AMPc.
• Un hormon ce actioneaza prin activarea GC
este factorul atrial natruretic (ANF). Acest
hormon este secretat de celulele cardiace
atriale la diverse semnale. ANF are ca efect
↑volumului urinar, ↑eliminarii Na, ↓
secretiei de renina, de aldosterona.
• GMPc este mediatorul semnalelor
luminoase in celulele retiniene, conuri si
bastonase. Un semnal luminos receptat de
• Rezultatul acestui fapt este inchiderea
rodopsina, prin intermediul unei proteine
canalelor pentru Na, ↑conc. lor
din familia G-transducina, determina
intracelulara si are loc o hiperpolarizare
activarea GMPc fosfodiesterazei si are loc
a membranei care se va constitui in
scaderea de GMPc.
senzatia de lumina.
 Mesageri secunzi (III)
3) DAG, IP3 si Ca2+
Sub actiunea fosfolipazei C (PLC) fosfatidil inozitol 4,5-difosfat (PIP2) va fi descompus la
diacilglicerol (DAG) si inozitol 1,4,5-trifosfat (IP3). Acesti 2 compusi actioneaza ca mesageri
secunzi pentru hormonii ai caror receptori se cupleaza cu proteine Gq/Gp.
 IP3 ajunge in citosol unde prin deschiderea unor canale ionice determina eliberarea de Ca2+
din RE in citoplasma. IP3 are o durata de viata scurta.
 DAG ramane ancorat de membrana si activeaza protein kinazele C. DAG poate fi substrat
pentru fosfolipaza A2→ sinteza de acid arahidonic→ sinteza eicosanoizilor (PG, TX, LT)
 Ca2+ se va lega de calmodulina si astfel vor fi reglate procese precum: contractia muschilor
netezi, a microfilamentelor din celulele nervoase, activeaza pompa de Ca2+ din memb plasmica,
regleaza activitatea unor proteinkinaze. Legarea calmodulinei la troponina C va determina
legarea miozinei la actina si contractia muschiului.
 Hormonii ce au ca mesageri secunzi cei 3 compusi sunt: catecolaminele prin R α1,
acetilcolina prin R muscarinici, gastrine, colecistokinina, etc
Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrofili prin intermediul fosfolipazei C
Hormonii hipotalamo-hipofizari
Hormoni hipotalamici Hormoni hipofizari
 H adenohipofizari
 RH (releasing hormone)- stim H
adenohipofizari  STH/GH
 GH-RH stimuleaza GH  ACTH
 CRH stimuleaza ACTH  TSH
 TRH stimuleaza TSH  Gn (LH,FSH)
 Gn-RH stimuleaza Gn  PRL
 RIH inhiba H adenohipofizari  MSH
 GH-RIH inhiba GH, ACTH,  H neurohipofizari
TSH, FSH  ADH/vasopresin
 PRL-RIH inhiba PRL a
 Hormonii adenohipofizari
 sunt secretaţi de lobul anterior al hipofizei
(adenohipofiza) şi se referă la hormonii tropi.
 Rolul: stimulează secreţia hormonilor periferici.
 Structura: sunt proteinopeptidici
 Reglarea: H hipotalamusului prin retrocontrol
 Mecanismul de acţiune: membrano intracelular
 Clasificare:
 Grupa corticotropinelor (POMC):ACTH,MSH,endorfine
 H somatomamotropi: GH, PRL
 H glicoproteici; TSH,FSH,LH
 Grupa corticotropinelor
 Prin scidari repetate sub actiunea unor peptidaze rezulta:
 ACTH
Reglarea: CRH+;
Rolul:
1. controlează dezvoltarea
cortexului adrenalelor şi sinteza
de steroizi (glucocorticoizi)
2. Activează transformarea Col
în pregnenalonă
În ţesuturile
extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul
adipos
2. Facilitează captarea glucozei
şi AA în muschi
3.Stimulează secreţia de
insulină
 Familia H somatomamotropi 1
STH (GH)
Transport: circulă în plasmă unit de proteinele sale de transport- GH-
BP şi îşi exercită efectul prin intermediul somatomedinelor (SM-
IGF1 şi IGF2), factori de creştere de tip insulinic –IGF (insulin-like
growth factors)
Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi
ţesuturilor moi
Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic
 Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi încetineşte
degradarea lor
 Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin: micşorarea utilizării
periferice a ei, inhibă glicoliza şi creşte gluconeogeneza
 Metabolismul lipidic – este deplasat spre mobilizarea Tg de
rezervă, creşte lipoliza şi nivelul AG din sânge.
 Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de Ca, P, Mg
Efectele H de crestere GH/STH
Anabolic proteic
Măreşte c% P şi Ca
Diabetogen
Boli:
 Nanism
 Gigantism
 Acromegalie
 NANISM Hipofizar
 Dacă, în copilărie, se
produce o hiposecreţie
de hormon, organismul
se opreşte din creştere
şi rămâne la înălţimea
de 0,80- 1,20 m (nanism
hipofizar).
 Aceste persoane au
conformaţia corpului
proporţională, iar din
punct de vedere
intelectual sunt
normale.
 Gigantism
 Datorită hipersecreţiei
de hormon la copil,
organismul creşte
exagerat şi se ajunge la
gigantism (2,50m), Fără
disproporţii scheletice cu
dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
 Aşa se explică apariţia
unor giganţi, în
adevăratul sens al
cuvântului, în baschetul
mondial.
 ACROMEGALIE
 Se dezvoltă după închiderea cartilajelor de
creştere
 Creşterea disproporţională a oaselor (în
lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a
organelor interne, cu mîini şi picioare late,
arcade sprîncenoase proeminente, piramida
nasală masivă, mandibula proiectată anterior,
toracele cu aspect de dublă cocoasă, cifoză
toracică şi ştergerea lordozei lombare.
 Proliferarea ţesutului conjunctiv, proliferarea
cartilajului articular
 Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină;
AGL, cetogenezei, glicemiei
 Familia H somatomamotropi 2
Prolactina (PRL)
Reglarea: hipotalamus
 Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale, hipoglicemia,
starea de stres, efort fizic, graviditatea
 Inhibitori – dopamina
Rolul:
1. Acţionează asupra glandei mamare controlând iniţierea şi
întreţinerea lactaţiei
2. în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul, h placentar
somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi a aparatului secretor
3. După naştere – acţiune lactogenă
 H hipofizari glicoproteici
 Structură: au structură dimerică αβ
 Subunitatea α – 96 AA (este identică la toţi),
cuprinde 2 unităţi oligozaharidice legate de Arg
 Subunitatea β - diferă de la un H la altul: pentru LH şi
FSH – 115AA; TSH – 110 AA; cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice
 Subunitatea β – posedă activitate biologică, dar
capacitatea de fixare cu R – aparţine dimerului αβ
 TSH
 Reglarea: hipotalamus; T3 şi T4; secreţia e inhibată de
somatostatină
 Sinteza: in hipofiza ant. sub act TRH
 Mecanism actiune: AMPciclic
 Rolul:
 acţionează asupra glandei tiroide – stimulează secreţia T3 şi T4
 Creste captarea IC a iodului
 Creste iodarea tireoglobulinei si formarea T3 si T4
 Creste scidarea tireoglobulinei iodate=>eliberare T3,T
 Gonadotropinele

 FSH
 LH
 FSH
 Femeie: stimulează dezvoltarea foliculilor
ovarieni, mediază eliberarea de estrogeni indusă
de LH
 Bărbat: stimulează spermatogeneza, stimulează
sinteza de proteină transportoare de testosteron
în celulele Sertoli
 LH
 Femeie: iniţiază
ovulaţia, stimulează
sinteza de estrogeni
şi progesteron
 Bărbat: stimulează
sinteza de testosteron
 NEUROHIPOFIZA

Practic neurohipofiza nu sintetizeaza hormoni, doar

secreta H sintetizati in hipotalamus
 H neurohipofizari

1. Vasopresina
2. Oxitocina
Sinteza: se sintetizează în hipotalamus (V- în nucleul
supraoptic, O – în nucleul paraventricular sub forma unor
precursori
H cu neurofizina specifică sunt transportaţi în lungul
axonilor şi depozitaţi în terminaţiile nervoase din
neurohipofiză
 Vasopresina
 Acţionează asupra epiteliului tubilor contorţi distali şi colectori ai rinichilor -
crescînd fluxul transcelular de H2O din lumen în fluidul extracelular - creşte
permeabilitatea pentru apă ->conservarea apei şi eliminarea unei urini
hiperosmotice.
 provoacă contracţia vaselor de tip muscular=> creste TA
 În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă afecţiunea diabetul insipid.
 Cauze: lezarea sistemului supraoptic ( traumatisme craniene, tumori,
infecţii ) - scăderea secreţiei de vasopresină sau hormon antidiuretic (
ADH )
 clinic :
 poliurie hipoosmolară; Se elimină de la 4 pînă 10 litre de urină în 24h
 polidipsie compensatoare (prin stimularea centrului setei).
 deshidratare
 Preparatele de vasopresină lichidează simptomele afecţiunii.
Oxitocina
 Stimulează secreţia, contracţia celulelor
mioepiteliale, ce înconjoară alveolele mamare
 Acţiune contractilă asupra musculaturii netede
din uter
 Stimulată de estrogeni
 Progesterona – inhibă receptivitatea uterului la
oxitocină
 Tiroida
Tiroida influenţează creşterea
organismului, dezvoltarea şi
funcţionarea sistemului nervos.
Hormonul său conţine iod, introdus
în organism prin alimente şi apă.
Singurul tesut care poate acumula
iod prin internmediul unei pompe
specifice.
 Hormonii tiroidieni
Sunt derivaţi ai AA:
1. T3-
triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironina
Conversia periferica a h. T4

5’-Deiodurazei
T3 5’-Deiodurazei

T4 T2
5-Deiodurazei

5-Deiodurazei

rT3
 Etapele sintezei
1. Biosinteza tireoglobulinei – GP compusă din 4 subunităţi,
codificate de diverse ARNm.
 La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc glicozilarea TG
– necesară pentru formarea structurii terţiale şi cuaternare a Tg.
 După sinteză catenele se împachetează şi secretate în coloid.
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
I pătrunde în organism sub formă de ioni de iodură (alimente, apă,
sare de bucătărie)
Captarea din plasmă se realizează prin 2 mecanisme active
energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din plasmă şi îl
transferă în citozolul celulei tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în spaţiul coloidal
3. Organificarea iodului:
-oxidarea iodului ( tireoperoxidazei) şi iodurarea unor resturi tirozil din
tireoglobulină=>se obţin mono- sau diiod- tirozine (MIT sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu formarea de T3 şi T4 (părţi componente a
tireoglobulinei):
MIT+DIT=T3 DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în membrana apicală (internalizarea TG),
fuziunea picăturilor cu lisosomii şi hidroliza TG – cu eliminarea T3 şi T4 în sânge.
Transportul:
A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75% B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
2. Prealbumina -15% T1/2 T3= 2 zile
3. Albumina – 10% T1/2 T4 = 6-7 zile
Biosinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:

1.Sinteza Tireoglobulinei
2. Captarea Ionilor
Membrana bazală
de iodură din plasmă
3.Organificarea Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea Iodtironinelor
6.Secreţia prin
endocitoză

2900AA-110 Tir

7.Hidroliza
tireoglobulinei
 Actiune farmacodinamica
- sunt indispensabili cresterii si dezvoltarii
SNC
- Celulele ţintă se află
- În toate organele – prioritar în

Efecte metabolice
- favorizeaza utilizarea periferica de glucoza,
glicogenoliza hepatica si musculara, cresc
glicemia
- stimuleaza lipoliza, scad concentratia de
trigliceride si colesterol
- stimuleaza sinteza proteica
- cresc termogeneza
 pe inima: tahicardie, cresc debitul sistolic
si consumul de oxigen
 pe rinichi: cresc diureza si filtrarea
glomerulara
 pe SNC: dezvolta SNC si accentueaza
reflexele osteo-tendinoase
- activeaza cresterea osoasa si musculara
Reglarea secreţiei
 Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
 mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
 Mecanism intratiroidic:
Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia H
tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
 Hipertiroidism
Hipersecreţia tiroidei duce la boala lui Basedow (boala
Graves-Basedow):
scăderea în greutate - intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase
atrofia musculară - intensificarea catabolismului proteinelor
(BA negativ) – apare incapacitatea muşchiului de a fosforila
creatina, eliberarea E lisosomale musculare. Defectul de
fosforilare explică slăbiciunea şi oboseala musculară
Modificările tegumentelor, pielii: pielea – catifelată, caldă,
transpirată (datorată vasodilataţiei cutanate şi termogenezei
indusă de HT).
creşte t corpului - decuplarea FO
Exoftalm – hipertrofia şi deformarea muşchilor extraoculari
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la
stimularea cu gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic. În
consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea infertilităţii
LABORATOR: T3, T4 – măriţi; TSH- micşorat
 Hipotiroidism
 În unele regiuni, în care apa este săracă în iod,
tiroida locuitorilor creşte în volum formând guşa.
 Deficitul congenital de HT - cretinism
 Deficitul secreţiei HT la adulţi - mixidem
 Clinic opus hipertiroidiei
 Glanda suprarenala
Corticosuprarenala
 Glucocorticoizi- Cortizol
 Mineralocorticoizi -Aldosteron
 Sexosteroizi-DHEA,
Androstendiona (Precursori ai
androgenilor
Medulosuprarenala:
Catecolaminele
 Adrenalina (epinefrina)
 noradrenalina (norepinefrina)
Metabolismul şi excreţia

 Transformarea steroizilor corticosuprarenali are loc

în ficat, apoi eliminaţi cu urina în 90%.
 Aldosteronul sub formă de tetra- şi
hexahidroaldosteron.
 Cortizolul eliminat la nivel renal ->17
hidroxicortico-steroizi (17OHCS).
 Androgenii eliminaţi cu urina ca 17 ketosteroizi(17-
KS: androsteron, etiocolanolon, DHEAS–sulfat).
MINERALOCORTICOIZI
 Efectele ALDOSTERONULUI
Acţiuni principale:
-menţinerea echilibrului hidro-electrolitic,
- controlul volemiei, TA, echilibrului Na+-K+
Rol în menţinerea funcţiilor vitale (life-saving hormone).
Lipsa ALDO duce la moarte prin şoc în 3 zile -2 săptămâni.
Efecte:
1. la nivel renal
2. Extrarenal
3. muşchi şi nervi
 Efecte:
1.la nivel renal
 ↑Reabsorbţia de Na+,apă,Cl-şi HCO3-
 ↑excretia de K+,de H+,NH4+, Ca2+, Mg2+
Astfel ALDO intervine în menţinerea :
 TA, volemiei, echilibrului hidro-
electrolitic; echilibrul acido-bazic
2.Extrarenal
 cresc transport electroliţi prin celule
epiteliale de la nivelul intestinului,
gl.salivare, gl. Sudoripare
3.muşchi şi nervi
 ↑activitatea pompei Na+/K+
 ↓Na+IC şi ↑K+IC
Mecanism: induce trascrierea genei pentru o
proteină canal de Na+ în mb. apicală
 Reglarea secreţiei de ALDOSTERON
↑[K+]plasmatic  ↑secreţia ALDO
↑excreţia K+
↓[Na+]
plasmatic↑secreţiaALDO↑reabsorbţiaNa+
 ex.: diareea severă, transpiraţii intense,
aport ↓Na+
Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
• Activarea sistemului renin-angiotensin ca
rezultat al hipovolemiei conduce la formarea
angiotensinei II, care stimulează secreţia de
aldosteron şi produce vasoconstricţie arterială
 ↑eliberării de ALDOeste stimulată Ag. II şi Ag.
III
 inhibarea SRAA: ALDO + ANP feedback
negativ
HIPOALDOSTERONISM (BOALA ADDISON)
 Acuze: oboseală, apetit scăzut, greaţă, vomă,
diaree sau, mai rar, constipaţii, pierdere în
greutatea corporală, dureri musculare,
abdominale, hiperpigmentarea pielii, scăderea
potenţei, abateri a ciclului menstrual etc..
 Aspectul bolnavului. scădere în pondere, facies
suferind, vorbire şi mişcări lente.
 Pielea subţire, rece, uscată, aspect senil,
hiperpigmentată cafenie, sau brun-închisă sau
gri
 Pete hiperpigmentate, în special, pe faţă şi
mâini, uneori vitiligo (etiologia autoimună a
bolii).
 1503-0550x0475[1].jpg  plate3[1].jpg

 charles[1].jpg
 HIPERALDOSTERONISM
(BOALA CONN)
 Poliurie
 Polidipsie
 Fatigabilitate, oboseala
 Migrene
 Dureri musculare
 Paralizie temporara
 Parestezii
 Palpitatii
 hipertensiune
GLUCOCORTICOIZII
 Mecanism de acţiune
 Transport: în sânge circulă legaţi de proteine
(transcortina-70%; serumalbumina-15%)
 T1/2=1,5-2 ore
 Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei legături de la
C4; a grupării cetonice de la C3 şi conjugaţi cu acid
glucuronic
 Efecte metabolice ale GC
-Sunt hormoni catabolizanţi-
a)Metabolismul proteic:
 ↑catabolismul proteic
 ↓anabolismul proteic
b) Metabolismul glucidic: efect
hiperglicemiant
 ↓ utilizarea IC (mm,tes adipos) a
glucozei (↓ afinitatea receptorilor
pentru insulină) => ↑glicemia
 ↑ insulinei
 ↓sensibilităţii ţesuturilor la insulină
(în special m şi adipocit) =>DZ
secundar (adrenal)
 Stimuleaza GNG hepatica
c) Metabolismul lipidic: +lipoliza:
Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
 ↑cetogeneza hepatică
 Lipoliza însoţită de ↑depunerii
lipidelor în alte zone:
 lipoliză pe membre; depunere pe
faţă(“faţă de lună plină”), torace,
abdomen
d) Imunosupresor:
 scade nr. limfocite
 inhiba sinteza proteinelor inflam.
 stim sinteza proteinelor proinflam.
 Controlul
secretiei
cortizolului

• Stimuli externi
(mediu)
• Hipotalamus
• Adenohipofiza
• Cortex adrenal
• Tesut
MECANISM DE ACTIUNE ANTIINFLAMATOR

CORTICOSTEROIZI fosfolipide
membranare

LIPOCORTINA INHIBA FOSFO LI PAZA A2

ACID ARAHIDONIC
 Tulburari ale secretiei cortizolului
 HIPERSECRETIE (Sindrom Cushing)
 exces de producţie de ACTH:
 Ex. tumoră hipofizară secretantă de ACTH sau producţie
"ectopică" de ACTH
 tumoră de CSR
 HIPOSECRETIE - Insuficienta CSR
 Primara:(ACTH crescut, cortizol scazut) (Boala Addison)
 oboseala, hiperpigmentatie (dat ACTH), scadere G, hipoTA,
hipoglicemie
 atrofie SR autoimuna, neoplazii
 Secundara: ACTH, cortizol scazute
 Fara hiperpigmentare, in rest la fel
Sindr.cushing
 ANDROGENII
 La copii, inclusiv fete iniţiază,
stimulează pubertatea
 La femeIe, stimulează
pilozitatea axilo-pubiană,
libidoul, fiind şi o sursă de
estrogeni după aromatizarea
din ţesutul adipos.
 La bărbat au rol secundar de
menţinere a caracterelor
secundare, şi a
comportamentului sexual,
comparativ cu cei testiculari.
 Hormonii sexuali masculini
1) Sintetizaţi în celulele interstitiale (Leydig) din testicul
 Tipuri: testosterona (T) şi dihidrotestosterona
(DHT) (DHT este un metabolit mai activ biologic
decit T, se formează în ţţ ţintă – prostată, piele,
org. genitale externe- din testosterona circulantă
sub acţiunea enzimei 5α reductază)
 DHTsg : Tsg =1: 10
 Efectul anabolic a testosteronului este cu
mult mai mare decît al estrogenilor asigură creşterea părului pe
faţă şi corp, formarea timbrului vocei de bărbat
2) Sintetizaţi în CSR
Tipuri: DHEA (dehidroepiandrosterona), androstendiona
(care în testicul este intremediar în sinteza testosteronei)
 Hormonii sexuali feminini
 estrogenii: estradiol, estriol, estronă
 gestageni: progesterona
 sintetizaţi în cant. mari în ovare şi în cant. mici în CSR, testicul,
ficat, piele prin aromatizarea androgenilor
 Nu se depozitează în ovare
 Estrogenii transportaţi de sex-hormon-binding globulin SHBG, iar
progeterona de transcortină
 Estrogenii degradaţi la estriol care se elimiă prin bilă ca sufo- şi
glucuronoconjugaţi, iar progesterona degradată la pregnandiol,
elimnat pe cale urinară sub formă de glucuronoconjugat
 Estrogenii asigură decurgerea următoarelor pocese:
 dezvoltarea organelor sferei genitale.
 dezvoltarea caracterilor secundare (dezvoltarea cartilajelor
laringenului, formarea timbrului vocii, dezvoltarea glandelor
mamare).
 apariţia instinctul sexual.
 desfăşurarea sarcinii şi procesului de naştere.
Hormonii MSR
CATECOLAMINELE:
 Adrenalina
 Noradrenalina
 Biosinteza
• dervati ai tirozinei
• Transformarea are loc in celulele
cromafine din MSR

Tirozina-(tirozin hidroxilaza)->DOPA
DOPA-(DOPA-decarboxilaza)->Dopamina
Dopamina-(Dopamin-hidroxilaza)->NA
NA-(feniletanolamina-N-metiltransferaza)-
>Adrenalina
Metabolizarea are loc

 de 2 sisteme enzimatice:
 Catecol-O-metiltransferazei (COMT)- metanefrina şi
normetanefrina
 MAO - acid vanilmandelic eliminat renal
(VAL = 1-7 mg/ml)
Confera informaţii despre funcţia MSR
 Catabolismul are loc mai ales la nivel hepatic
 Degradarea catecolaminelor

Epinefrina COMT + MAO

Acid vanilmandelic
Norepinefrina
(3-metoxi-4hidroxi-mandelic)

COMT + MAO
Dopamina Acid homovanilic

Catecol-O-metiltransferazei (COMT)- metanefrina şi normetanefrina

MAO - acid vanilmandelic eliminat renal (VAL = 1-7 mg/ml)
Confera informaţii despre funcţia MSR
Catabolismul are loc mai ales la nivel hepatic
Recaptarea neuronala a catecolaminelor din fanta sinaptica, iar pt catecolaminele
circulante captarea lor se face in ficat, rinichi si degradarea lor tot la acest nivel si va
determina stingerea rapida a semnalului hormonal (t1/2 10-30 sec).
Cocaina se leaga de receptorii dopaminei şi blochează recapatarea ei, iar dopamina
continua sa stimuleze receptorii neuronilor postsinaptici.
α1-receptorii adrenergici
Efecte:
1. contracţia musculaturii netede
(vase, uter, pupilă (muşchi radiari),
m fir par)
2. celule hepatice ↑Glicemia
Mecanism de acţiune: α1receptorii
sunt cuplaţi cu Proteina Gq
activarea fosfolipazei C (PLC) care
transformă IP2 în: inozitol-1,4,5-
trisfosfat(IP3)
 creşterea Ca++ citosolic prin
mobilizarea lui din RE
 diacilglicerol(DAG) stimulează
protein kinazaC (PKC)
determină fosforilarea
proteinlor ţintă
 au afinitate pentru ambele
catecolamine NA şi A
α1-blocant: PRAZOSIN alfa
α2-receptorii adrenergici
Efecte:
 Contracţia musculaturii
netede: vase, intestin
 pe glandele sudoripare
↑transudaţia
 inhibă eliminarea de renină
şi insulină
Mecanism de acţiune: α2
receptorii sunt cuplaţi cu Proteina
Gi inhibă adenilciclaza ↓AMPc
intracelular
 efecte opuse β receptorilor
(↑AMPc intracelular).
 au afinitate pentru ambele
catecolamine NA şi A
α2-blocant: YOHIMBIN
β1-receptorii adrenergici
Efecte:
 predomină în miocard -> creste
vit si forta de contractie
 Hepatocit glicogenoliza +
neoglucogeneza ↑Glicemia
 ţesut adipos ↑lipoliza
Mecanism de acţiune: β1 rec sunt
cuplaţi cu Proteina Gs si stimulează
adenilatciclaza cu ↑AMPc.
 au afinitate pentru ambele
catecolamine NA + A
 β1-blocant: METOPROLOL
 β-blocant neselectiv:
PROPRANOLOL
β2-receptorii adrenergici
 Efecte: predomină în
musculatura netedă - relaxare
 vase coronare, din muşchi
scheletici, cerebrale VD
 Bronhiole -BD
 uter
 intestin
 Mecanism de acţiune: β2
receptorii sunt cuplaţi cu
Proteina Gs stimulează adenil
ciclaza cu ↑AMPc.
 au afinitate mare pentru A, în
timp ce NA se leagă foarte slab
 β2-blocant: BUTOXAMINA
 β3-rec.adrenergici

 recent caracterizaţi
 localizaţi în ţesutul adipos
(în special în ţesutul
adipos brun)
 Efecte: termogenic, anti-
obezitate, antidiabetic.
 au afinitate mare pentru
NA, în timp ce A se leagă
foarte slab (opus β2-
receptorilor).
 Efecte A si NA
A – dilatarea vaselor
 Creşterea consumului de O şi a producţiei de
căldură
 în muşchii scheletici – activează glicogenoliza;
în ficat – creşte glicogenoliza şi glucogeoneza;
în ţesut adipos – cresc lipoliza
 Creează o situaţie pasivă de tensionare
NA- provoacă constricţia vaselor
Pancreasul
Numele Product % of islet Function
celulelor cells

Celule beta INSULINA 50-80% Scad Glicemia

Celule alfa GLUCAGON 15-25% cresc Glicemia

Celule delta SOMATOSTATINA 3-10% Inhiba secreţia de

I,G, STH, HCL,
gastrină
Celule PP Polipeptidul 1% Cresc secreţia de I,
pancreatic pepsină, HCL
 Insulina
 Structura: 51
AA
 Lanţul A-
21 AA
 Lanţul B – 30
AA
 Proinsulin C peptide
O endopeptidază
Ca2+-dependentă
Insulina
MW 5808
PC2
(PC3)
Lanţul A

PC3
Lanţul B
 1- ARNm este tradus pe ribosomii RE
Biosinteza într-un
preprohormon.
precursor proteic:
Elongarea precursorului cu capătul (N-
term) se fixează de RE iar lanţul este
îndreptat spre lumenul RE.
2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.
3- Prohormonul este transferat spre
aparatul Golgi.
4- Apoi este transportat în veziculele
secretante ce conţin proteaze.

5- La stimularea celulei endocrine,

veziculele secretorii eliberează
conţinutul lor în spaţiul extracelular
prin mecanismul de exocitoză.
6- Hormonii difuzează spre lumenul
vaselor sanguine pentru a fi
transportate spre celulele ţintă.
 Hormoni hidrosolubili
Insulina
Un caz particular este receptorul pentru insulină
-o glicoproteină membranară, un
heterotetramer (22) alcătuit din două catene
polipeptidice  situate în spaţiul extracelular şi
două catene  transmembranare, legate între
ele prin trei punţi disulfurice. Domeniul tirozin-
kinazic este situat pe catenele , în partea lor
citosolică, carboxiterminală.
Legarea insulinei la receptor determină apariţia
unei funcţii tirozin-kinazice a receptorului
activat, care va cataliza astfel fosforilarea
resturilor de tirozină din proteinele ţintă.
Receptorul activat are şi funcţie
autofosforilantă, fosforilând pe seama ATP câte
două resturi tirozinice din domeniul
tirozinkinazic al fiecărei catene . Această
autofosforilare creşte capacitatea receptorului
de a fosforila resturile tirozinkinazice de
proteine ţintă. O consecinţă deosebită a
autofosforilării este aceea că activitatea
tirozinkinazică a receptorului se păstrează chiar
dacă insulina disociază de receptor.
Reglarea secreţiei Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici .
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică

–


 Glicemia Celulele
 beta –  secreţia de insulină

Gastrina  –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
Reglarea secretiei de insulina
1. [Glicemia]-feedback
 Creste glicemia->creste Insulina
 Rapid:creste eliberarea I depozitata in celulele B
 In timp:creste sinteza I in celulele B
 Scade Glicemia->scade I
2. Hormonii gastrointestinali:gastrina, secretina->cresc Insulina
 Ex TTGO:administram Glucoza oral=>creste insulina prin cresterea
secretiei cel B si prin stimularea hormonilor GI
3. Alte glucide:fructoza creste I; galacotza, xiloza nu
4. AA (Arg, Lys)->creste I->creste trecerea IC a aa
5. Corpii cetonici cresc Insulina
6. Hormonii hiperglicemianti: GH, T3
7. Hormonii pancreatici:----------------
Metabolismul Insulinei
 Se secretă in circulaţia portală
► 50% se degradează în ficat
► 50% se degradază în alte ţesuturi şi
rinichi
► Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori
► T1/2: 3 - 5 min.
 Circulă ca monomer liber
 Degradarea de insulină

Ficat Muşchi şi alte ţesuturi

Rinichi
Adipocite, limfocite
50% 50%
din insulina de insulină Nu se degradează
portală extracelular
periferică
50% de la proinsulină
70% de peptida C
Enzima ce degradează Insulina (IDE):Insulinaza
Mecanismul de acţiune al
Insulinei:
R a– suprafaţa externă:
 subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină

membrana
citoplasmatică
subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
 Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la  Insulin
subunitate reglînd activitatea
subunităţii GLUT4

autofosforilarea  PO4
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

 activitatea tyr
kinazică
fosforilarea altor Translocarea transportorului de
substrate Glucoză spre membrana
citoplasmatică
activarea fosfo- inositol
3-kinazelor
 Transmiterea semnalului de către
Insulină
Insulin se fixează la  Insulin
subunitate reglînd activitatea
subunităţii 
GLUT4

autofosforilarea  PO4
subunităţii IRS-1 e.g.
+ ATP IRS-1PO4 expresia
 activitatea tyr GLUT
MAPK MAPKPO4 proteinei
kinazelor +
fosforilarea altor ATP Reglarea
substrate transcripţiei

Sunteza proteinei,
fosforilarea MAP proliferarea şi
kinazelor (Trh, Tyr) diferenţierea
 Signalul transmis de receptorul
Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate, care reglează
activitatea b subunităţii GLUT4

autofosforilarea  PO4
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 Depositul de

+
Glicogen
 activitatea tyr
kinazelor protein
fosfatazei-1
fosforilarea altor
substrate +
glycogen  -
fosforilaza
sintazei
kinazelor
fosforilarea MAP -
kinazelor fosforilaze
Nivelul normal de Insulină
 Secreţia zilnică la oameni: 40 - 50 U
 Insulina Bazală în plasmă : 12 µU/ml
 Insulina Postprandială : la 90 µU/ml
120
Masa
Glucosa,

U/ml
100
80

Insulina,
60
mg/dl

80
40
Basal 20

Minutes 0 30 60 90 120
Deficienţa de Insulină duce la:
 Hiperglicemia
 Subutilizare de glucoză
 Supraproducţie de glucoză
 Se activează lipoliza
 Se instalează acidoză - Creşte conversia AG la corpi
cetonici (acetonă, a.acetoacetic şi -hidroxibutiric)
 Creşte nivelul trigliceridelor plasmatice şi a LDL;
decreşte HDL
 Diureza osmotică, plasma hiperosmolaritate,
dehidratare, hipovolemia, polidipsia
 Depleţia de K+ intracelular şi circular
 Glucagonul –H hiperglicemiant
 50% din glucagon este degradat la pasajul prin ficat.
 Demi-viaţa (t1/2) = 3 min
 Reglarea este dependenta de starea de nutritie si de secretia de insulina
1. Glicemia
 Scade G=>creste glucagonul=>mentine G in efortul sever si infometare
 Creste G=>scade glucagonul
2. Beta rec=>cresc glucagonul=>creste glicemia
3. Aport proteine si aa=>cresc glucagonul=>stim gluconeogeneza
4. Inanitia creste glucagonul
5. H pancreatici: Somatostatina+Insulina=>scad glucagonul
6. H gastrointestinali: gastrina stimuleaza secretia de glucagon
 Reglarea secreţiei de glucagon
Amino Acizii  Activitatea SN simpatic

  Activitatea SN parasimpatic
 Glicemie 
–

Celule
 Glicemie  alfa  secreţia de glucagon
– 0,1 ng/ml
 –
Somatostatina
CCK
Insulina Celulele delta
Celulele beta
CCK : colecistochinina
 Glucagon Insulină
–

Glicogen sintaza
Forma
Glucozo 1-P Glicogen de
stocare
Eliberare
a glucozei
de
glucoză Fosforilaza
–


Glucagon Insulină
 Glucagon Insulină
–

Glucokinaza/hexokinaza

Glucose Glucose 6-P

Eliberare utilizare
de de
glucoză Glucozo-6-fosfataza
– glucoză


Glucagon Insulină
Compararea efectelor insulinei şi a
glucagonului
la nivel de ficat
3. Somatostatina : hormon hiperglicemiant
 peptidă de 14 aa
 Posedă acţiune paracrină inhibitorie asupra
secreţiei de hormoni hipofizari, pancreatici
şi a sistemului gastro-intestinal
4. Polipeptidul pancreatic
 Produs de celule PP mai abundente la
capul pancreasului
 Secreţia creşte după masă, dar nu
seamănă a fi implicat în metabolismul
glucidelor.
 Controlează funcţionarea sistemului gastro-
intestinal, ca secreţia exocrină a
pancreasului şi elimenarea veziculei biliare.
 5. Amilina sau IAPP
Polipeptidă de 37 AA.
Sintetizat de celulele B a pancreasului, este secretat cu insulina.

Depuneri amiloide distrug arhitectura normală a însulelor

hiperglicemia favorizează formation IAPP

Rolul fiziologic normal puţin cunoscut