Sunteți pe pagina 1din 17

STRATEGII DE COPING ȘI

LUCRUL ÎN CONDIȚII DE
STRES
Ce sunt riscurile psihosociale si
stresul?
Riscurile psihosociale sunt generate de conceperea, organizarea și
gestionarea precară a activității, precum și de un context social
necorespunzător la locul de muncă și pot avea efecte negative pe plan
psihologic, fizic sau social, precum stresul la locul de muncă, epuizarea sau
depresia. Printre condițiile de lucru care determină riscuri psihosociale se
numără:
• volumul excesiv de muncă;
• cerințele contradictorii și lipsa de claritate privind rolul pe care îl are de
îndeplinit lucrătorul;
• lipsa de implicare în luarea deciziilor care afectează lucrătorul și lipsa de
influență asupra modului de desfășurare a activității;
• schimbările organizatorice gestionate necorespunzător, nesiguranța locului
de muncă;
• comunicarea ineficientă, lipsa de sprijin din partea conducerii sau a
colegilor;
• hărțuirea psihologică și sexuală, violența din partea terților.
Cât de gravă este problema si ce
este stresul?

Un sondaj de opinie european arată că aproximativ jumătate


dintre lucrători consideră problema stresului drept una frecventă la
locul lor de muncă. Printre cauzele stresului la locul de muncă
menționate cel mai des se numără reorganizarea sau nesiguranța
locului de muncă, programul de lucru prelungit sau volumul prea
mare de muncă, precum și hărțuirea și violența de la locul de
muncă.
Stresul se referă la trăirea unor evenimente care sunt
percepute ca periculoase pentru bunăstarea fizică și psihică a unei
persoane.
Caracteristicile evenimentelor
stresante si traumatice
Cele mai evidente surse de stres sunt evenimentele traumatice –
situații de pericol extreme care se situează în afara gamei obișnuite de
experiențe umane.
Acestea includ: dezastre naturale, cum ar fi cutremurele de pământ și
inundațiile; dezastrele provocate de activitatea umană. ca războaiele și
accidentele nucleare; accidente catastrofale, cum ar fi accidentele de
mașină sau de avion; și agresiunile fiyice, cum ar fi violurile sau tenativele
de crimă.
Un tip de eveniment traumatic întâlnit tragic de des în societatea
noastră este abuzul sexual. Impactul unui viol sau al unui alt tip de violență
sexuală asupra stării de sănătate fizică și emoțională a victimei este imens.
Numeroase studii au arătat că în primele 6 luni după viol sau alt tip de
agresiune, victimele prezintă niveluri ridicate de depresie, anxietate, spaimă
și mulți alți idicatori ai suferinței emoționale. Pentru unele victime, această
suferință emoțională scade în timp. La altele, suferința de acest tip durează
totuși multă vreme.
Controlabilitatea si predictibilitatea

Controlabilitatea unui eveniment – gradul în care îl putem opri sau dirija


– influențează percepțiile noastre despre caracterul său stresant. Cu cât un
eveniment pare mai incontrolabil , cu atât este mai posibil să fie perceput
ca generator de stres.

Predictibilitatea unui eveniment – gradul în care știm dacă și


când va avea loc – afectează, de asemenea, caracterul stresant al
acestuia. Faptul de a prevedea apariția unui eveniment generator de
stres – chiar dacă individul nu-l poate controla – reduce în general
severitatea stresului.
Schimbări majore în
circumstanțele de trai
si conflicte interne
Doi cercetători care au studiat stresul pentru prima dată în mod
științific, Holmes și Rake (1967) , au afirmat că orice schimbare a modului de
viață care necesită numeroase modificări poate fi percepută ca generatoare
de stres.

Stresul poate fi provocat și de conflicte interne – probleme nerezolvate


care pot fi conștiente sau inconștiente. Conflictul apare atunci când o
persoane trebuie să aleagă între obiective incompatibile sau care se anulează
reciproc în cursul unei acțiuni. Multe dintre lucrurile pe care oamenii și le
doresc se dovedesc a fi incompatibile.
Reacții psihologice la stres
• Anxietatea - cel mai obișnuit răspuns la un agent stresant este
anxietatea. Oamenii care trec prin evenimente care depășesc nivelul
normal al suferinței dezvoltă uneori simptome grave legate de anxietate
cunoscute sub numele de tulburarea de stres-post-traumatică. Există patru
grupe de simptome PTSD (post-traumatic stress disorder).

• Furia și agresiunea - o altă reacție frecventă la o situație


generatoare de stres este furia, care poate duce la agresiune.

• Apatia și depresia - in cazul în care condițiile de stres continuă și


individul nu poate să se adapteze la ele, apatia se poate adânci
până la depresie.

• Dificultăți intelectuale - oamenii manifestă adesea importante


dificultăți cognitive atunci când sunt confruntați cu agenți
stresanți puternici.
• Reacția fiziologică la stres ,,luptă-sau-fugi” - mobilizarea corpului pentru
a ataca sau a se îndepărta de situația amenințătoare.
Efectele biologice ale stresului

• Boli cardiovasculare
• Tulburări endocrine
• Tulburări musculo-scheletice
• Afectarea funcției imune
Stresul la locul de munca
Stresul legat de activitatea profesională apare atunci când
solicitările mediului de muncă depășesc capacitatea angajaților de a
le face față sau de a le menține sub control.
Stresul nu este o boală în sine, dar dacă este intens și de
durată, poate să conducă la aparitia unor probleme de sanatate
mentală si fizică.
Stresul prelungit la locul de muncă poate să afecteze pe termen
lung, în primul rând, sănătatea, inducându-se un stil de viață
nepotrivit: obiceiuri alimentare vicioase, un mediu social perceput ca
fiind ostil, multe ore efectuate peste program, etc. Apoi stresul
cauzat de locul de muncă este principalul factor pentru sindromul
burnout, o forma de epuizare emoțională asociată cu atitudini
negative, cinice față de sine sau de ceilalți.
Legislatie si evaluarea riscurilor și
prevenirea stresului în muncă
Angajatorii trebuie:
• să previna riscurile de stres în muncă;
• să evalueze riscurile de stres în muncă, prin
identificarea acelor solicitării și presiuni ale
activității care ar putea să genereze niveluri
crescute și de durată ale stresului și prin
stabilirea angajaților care pot fi afectați.
• să acționeze în mod adecvat pentru evitarea
vătămărilor produse de stres.
Etapele procesului de evaluare a riscurilor pot fi sintetizate
astfel:
• identificarea riscurilor;
• stabilirea persoanelor care pot fi afectate de stres și în ce mod;
• evaluarea riscului prin:
– identificarea măsurilor care au fost deja adoptate;
– verificarea dacă măsurile adoptate sunt suficiente, și, dacă nu
sunt suficiente, stabilirea unor măsuri suplimentare care ar putea
fi adoptate;
– înregistrarea rezultatelor;
– reexaminarea acestei evaluări la intervale adecvate și verificarea
impactului măsurilor adoptate.
Cauzele stresului la locul de
muncă

• Prea multe sarcini efectuate în același timp


• Presiunea deadline-urilor
• Lipsa unei bune pregătiri sau instruiri pentru activitatea desfașurată
• Prea mulți „șefi”
• Incertitudine( nesiguranta locului de munca)
• Lipsa unor bune condiții de lucru
• Politica organizațională și/sau tipul de management
• Neînțelegeri între angajați
• Supravegherea prin camere de luat vederi
Modalităţi eficiente de a face
faţă stresului centrate pe
problema
• COPINGUL ACTIV (acţiunile concrete pe care
o persoană le ia pentru a înlătura agentul
stresor sau pentru a diminua consecinţele
negative ale stresului)
• PLANIFICAREA
• CĂUTAREA SUPORTULUI SOCIAL-
INSTRUMENTAL
• SUPRIMAREA ACTIVITĂŢILOR CONCURENTE
• REŢINEREA DE LA ACŢIUNE/CONFRUNTARE
Strategiile de coping centrate pe
emoţie
• căutarea suportului social-emoţional
• orientarea spre religie
• reinterpretarea pozitivă
• acceptarea
• negarea
Modalităţi disfuncţionale şi
ineficiente de a lupta cu
stresul

• descărcarea emoţională
• pasivitatea mentală
• pasivitatea comportamentală
• recurgerea la alcool/medicamente.
Strategii disfuncţionale de
coping
Cuprind răspunsurile maladaptative sau negative de a face faţă stresului:
• Dialogul interior acuzator, criticile aduse la propria persoană;
• o Atribuirea vinovăţiei altor persoane;
• o Concentrarea pe aspectele negative ale situaţiei stresante;
• o Agresivitatea fizică sau verbală;
• o Consumul exagerat de alcool, cafea, băuturi energizante;
• o Consumul de medicamente, droguri, substanţe psihoactive;
• o Fumatul excesiv;
• o Mâncatul compulsiv sau refuzul de mânca;
• o Evitarea contactelor sociale;
• o Negarea evenimentului survenit;
• o Shoping-ul compulsiv;
• o Jocurile de noroc;
• o Refugiul în trecut.
Strategiile funcţionale de
coping
Se referă la modalităţile adaptative, pozitive de a gestiona factorii stresanţi:
Întocmirea unui plan de gestionare a conflictelor/factorilor de stres;
• o Tehnici de relaxare musculară: antrenament autogen, masaj, stretching, yoga, jogging;
• o Tehnici energetice taoiste;
• o Tehnici de relaxare mentală: meditaţia, imagerii vizuale;
• o Consilierea psihologică;
• o Reaccesarea sentimentelor de siguranţă;
• o Tehnici de control a respiraţiei (respiraţia abdominală);
• o Plimbări în natură;
• o Terapia iertării;
• o Menţinerea simţului umorului;
• o Reevaluarea în mod realist a situaţiei stresante;
• o Discuţii cu o persoană apropiată, de încredere, empatică;
• o Integrarea în grupuri de suport social;
• o Reprogramarea mentală prin afirmaţii pozitive;
• o Lecturarea sau întocmirea unui jurnal;
• o Ascultarea muzicii preferate, dansul;
• o Ieşirea în oraş cu prietenii;
• o Activităţi sociale;
• o Acceptarea proprie persoane;
• o Acceptarea greşelilor;
• o Promovarea unui stil de viaţă sănătos;
• o Cultivarea de emoţii pozitive;
• o Comunicarea asertivă;

S-ar putea să vă placă și