Măduva spinării

• Localizare : în
interiorul canalului
vertebral, structură
segmentară
• Substanţa albă
dispusă la exterior –
prelungirile
neuronilor .

• Substanţa cenuşie
dispusă în interior –
corpii neuronilor
 Funcţiile MS
• MS are funcţie dublă:
1. funcţia reflexă
MS enervează toată musculatura
scheletică, cu excepţia muşchilor
capului enervaţi de nervii cranieni.

2. funcţia conductoare
MS serveşte drept conductor al
impulsurilor de la receptorii periferici
spre encefal şi de la acesta la
organele efectoare
 Funcţia de conducere a MS
Căile de conducere ale MS se împart
funcţional în:
1. propriospinale;
2. spinocerebrale;
3. cerebrospinale.
Căile propriospinale a MS fac legătură între
neuronii unuia sau diferitor segmente ale
MS. Funcţiile acestor căi sunt de
asociere şi constau în coordonarea
poziţiei, tonusului muscular, mişcărilor
diferitor metameri ai corpului.
De asemenea la căile propriospinale se
referă şi fibrele comisurale care unesc
regiunile funcţional similare simetrice şi
nesimetrice ale MS.
Căile spinocerebrale unesc segmentele MS cu
structurile cerebrale:
• C. spinotalamice
• C. spinocerebelare
• C. spinoreticulare
• C. proprioceptive
Calea proprioceptivă începe de la
proprioreceptorii muşchilor, tendoanelor,
periostului, articulaţiilor.
Excitaţiile se transmit prin fasciculele
gracilis şi cuneatus la nucleele Gol şi
Burdah ale bulbului rahidian, → nucleii
laterali ai talamusului → cortexul senzorial.
Aceste căi pe parcursul lor dau colaterale în
orice segment al MS, ceia ce asigură
posibilitatea de a corela poziţia corpului în
întregime. Viteza de transmitere a excitaţiei este
60-120 m/s
Calea spinotalamică
• Calea spinotalamică începe de
la receptorii de durere, de
temperatură, tactili,
baroreceptorii pielii.
• Semnalul de la receptori trece
prin ganglionul spinal spre
coarnele posterioare ale MS.
Neuronii senzitivi ai coarnelor
posterioare trimit axonii spre
partea contralaterală a MS şi
prin cordonul lateral se ridică
spre talamus, apoi spre
cortexul senzorial.

• Aferentaţia somatoviscerală
se transmite de asemenea pe
calea spinoreticulară.
• Calea spinocerebelară începe de la
receptorii muşchilor, ligamentelor,
organelor interne şi este reprezentată de
fascicolul ventral Govers, care nu se
încrucişează şi fasciculul dorsal Flexig cu
dublă încrucişare.
• Căile spinocerebelare au centrii în
regiunea ipsilaterală a cerebelului.
Informaţia transmisă prin aceste căi
începe de la receptorii tendinoşi Golgi,
proprioreceptori, receptorii de presiune,
tactili (viteza de conducere este de 110-120
m/s).
• Căile cerebrospinale încep de la
structurile creierului şi se termină pe
neuronii segmentelor MS. Căile
cerebrospinale sunt următoarele:
• Calea corticospinală care începe de la
neuronii cortexului piramidal.
• Calea rubrospinală, vestibulospinală,
reticulospinală - asigură tonusul
muscular.
Punctul final al tuturor acestor căi sunt
motoneuronii coarnelor anterioare a
măduvei spinării.
Funcţia reflexă a MS
Arcul reflex cu
centrul localizat
în MS – R. spinal
Verigile arcului
reflex:
• Receptor
• Calea aferentă
• Centrul nervos
• Calea eferentă
• Organul efector
Reflex spinal: somatic, vegetativ

Fig. Verigile arcului reflex somatic (A) şi vegetativ (B):

1 - receptor
2 - calea aferentă
3 - centrul nervos
4 – calea eferentă
5 – organul efector
Clasificarea R. spinale
Reflexe
monosinaptice
• R. Rotulian
• R. Achilian
• R. Bicipital
• R. Tricipital
• R. Maseterin
Reflexe polisinaptice
• R. de flexiune
• R. de extensie
încrucişată
• R. de păşire ritmică
• R. de galop
• R. de metronom
• R. cutanat abdominal –
contracţia mm. drepţi
abdominali superior,
mijlociu sau inferior
• R. cremasterian
• R. cutanat plantar
• Reflexe
spinale de
importanţă
clinică
Şocul spinal
• În traume sau la secţiunea
transversală a MS funcţiile
porţiunii subiacente sunt
slăbite sau dispar în întregime
– ŞOC SPINAL .
Cauza ŞS - dispariţia
impulsurilor primite de
neuronii MS, continuu, de la
centri nervoşi superiori prin
tracturile: vestibulospinal,
reticulospinal şi corticospinal.
Principalele manifestări ale ŞS:
• ↓ tonusului muscular,
• dispariţia reflexelor somatice şi
vegetative,
• ↓ tensiunii arteriale.

• Sindromul Brown-Seqar – afectarea unei

jumătăţi a măduvei spinării ce duce la
dereglări motorii pe partea afectată şi
dereglări senzitive contralateral.
 Rolul MS în reglarea
aparatului locomotor
• Activitatea motoră este controlată de
neuronii coarnelor anterioare a MS –
motoneuroni:
1. Αlfa - motoneuroni cu axoni – Aα ce
inervează fibrele musculare extrafuzale
2. Gama - motoneuroni cu axoni Aγ,
inervează fibrele intrafuzale
Activitatea motoneuronilor este dirijată de 2
formaţiuni receptoare a muşchilor:
- fusul neuromuscular
- organul tendinos Golgi
 Fusul neuromuscular
- Formaţiune proprioceptivă dispusă în
paralel cu fibrele musculare striate
extrafusale
- Este format din două tipuri de fibre
intrafusale:
- Fibre cu sac nuclear (1)
- Fibre cu lanţ nuclear (2)
Fusul neuromuscular
- Zona receptoare a
fusului conţine 2 tipuri
de receptori -
terminaţiuni nervoase
senzitive:
1. Terminaţiune primară a
F. senzitive tip Ia prin
care se transmit
informaţiile kinestezice
privind gradul şi viteza
de întindere a muşch.
2. Terminaţiune secundară
a F. senzitive tip II, care
semnalizează doar
alungirea instantanee a
muşchiului
La întinderea muşchiului → 2 tipuri de răspuns a
receptorilor din fus:
1. Răspuns static: întinderea lentă a fusului →
excitarea receptorilor primari şi secundari →
excitarea α-motoneuronilor → reflex static de
întindere (minute, ore); frecvenţa impulsaţiei
aferente = gradul de întindere a fusului
2. Răspuns dinamic: întinderea bruscă a fusului
→ excitarea receptorilor primari → excitarea
α-motoneuronilor → reflex dinamic de întindere
(secunde); aferentaţia continuă doar cît
lungimea muşchiului continuă să crească.
La scurtarea bruscă → ↓ aferentaţiei → reflexul
negativ de întindere (relaxare)
 Organul tendinos Golgi
• Reprizintă o reţea de terminaţiuni nervoase
plasate în tendoane
• Transmit informaţia kinestezică despre variaţia
tensiunii în tendoane şi asigură controlul ei prin
mecanism feed-beack negativ
• Căile aferente sunt reprezentate de fibre
senzitive de tip Ib care transmit informaţia
neuronilor inhibitori spinali.
• Aceşti neuroni inhibă α-motoneuronii spinali →
inhibarea reflexelor static şi dinamic de
întindere
 Bulbul Rahidian (BR)
• Bulbul rahidian şi puntea
lui Varole poartă
Mezencefal denumirea de
metencefal şi împreună
cu mezencefalul
formează trunchiul
cerebral
În metencefal sunt
localizaţi:
• nuclei nervilor cranieni
V-XII,
Puntea Varole
• centrul respirator,
Bulbul rahidian • centrul cardiovasomotor,
• Centri multor reflexe
motorii
• Funcţia reflexă a bulbului rahidian
este determinată de prezenţa
centrilor unor reflexe: masticaţie,
sugere, deglutiţie precum şi centrii
reflexelor de protecţie: tusa,
strănutul, vomă, clipirea, lăcrimare.
• Bulbul rahidian participă în reglarea
tonusului muscular prin influenţe
descendente reglatorii asupra γ –
motoneuronilor măduvei spinării.
 Rigiditatea de decerebrare
• Secţiunea mai sus de bulbul
rahidian, (nucleul roşu al
mezencefalului este deasupra
secţiunii) → ↑ bruscă a tonusul
muşchilor extensori – rigiditatea
de decerebrare (RD): extinderea
extremităţilor, capul şi coada se
întorc spre spate
• Cauza RD: dispariţia
influenţei inhibitorii a n. roşu
asupra formţiunii reticulare
a trunchiului cerebral şi
asupra n. vestibulari, în
special asupra n. Deuters.
• Distrugerea n. Deuters →
dispariţia simptoamelor RD
pe partea ipsilaterală.
• Cerebelul are influenţă
inhibitoare asupra n. roşu,
excitarea cerebelului →
micşorarea sau dispariţia
RD; extirparea cerebelului →
↑ simptoamelor RD.
 MEZENCEFALUL
Nucleii mezencefalului:
• nucleii coliculilor cvadrigemeni
• nucleul roşu
• substanţa neagră
• nucleii nervilor oculomotor şi
trohlear
• nucleii formaţiunii reticulare.
• Nucleul roşu – funcţia principală
este reglarea tonusului muscular.
Prin tractul rubrospinal el
stimulează α şi γ motoneuronii
flexorilor şi inhibă motoneuronii
muşchilor extensori.
• Substanţa neagră – reglează actele
de masticaţie, deglutiţie,
consecutivitatea lor, asigură
mişcarea exactă a degetelor mâinii.
Neuronii acestui nucleu sintetizează
mediatorul dopamina care se
transmite prin transport axonal
ganglionilor bazali.
• Nucleii nervului oculomotor şi
trohlear inervează muşchii ochiului,
reglează mărimea pupilei şi asigură
acomodarea ochiului
• Coliculii cvadrigemeni
• anteriori - centrii vizuali principali
• posteriori - centrii auditivi principali
• Funcţia principală a coliculilor
cvadrigemeni – determină reacţiile
de veghe şi reflexele de start la
apariţia neaşteptată a unor semnale
luminoase sau acustice.
 Reflexe mezencefalice

• Nucleii trunchiului cerebral asigură o

serie de reflexe tonice - redistribuirea
tonusului muşchilor în dependenţă de
poziţia corpului în spaţiu
• Reflexele tonice se împart în statice şi
statokinetice.
• Reflexele statice se împart în reflexe
posturale (bulbare) şi reflexe de
redresare (mezencefalice).
Reflexele statice
• Reflexe posturale:
1. Aplecarea capului – ↓ tonusul m.
extensorilor extremităţilor anterioare
şi ↑ tonusul m. extensori a
extremităţilor posterioare.
2. Ridicarea capului la animalul bulbar -
↑ tonusul muşchilor extensori a
extremităţilor anterioare şi ↓ tonusul
muşchilor extensori pentru cele
posterioare.
3. La întoarcerea capului într-o parte ↑
tonusul extremităţilor din partea
respectivă.
• Reflexele sunt asigurate de
semnalele primite de la
proprioreceptorii muşchilor
cervicali şi vestibuloreceptori
• Reflexele de redresare sunt
caracteristice pentru animalul
mezencefalic şi constau în restabilirea
poziţiei normale a animalului la
schimbarea ei. Restabilirea poziţiei se
petrece într- o anumită consecutivitate:
1. Se restabileşte poziţia capului sub
acţiunea semnalelor primite de la
aparatul vestibular.
2. În rezultatul redresării capului se
modifică poziţia lui faţă de trunchi, ceia
ce este semnalat de receptorii cervicali.
Ca rezultat are loc şi reîntoarcerea
trunchiului în poziţie normală.
 Reflexele statokinetice
• Menţinerea poziţiei corpului în spaţiu în
timpul mişcării cu acceleraţie liniară sau
unghiulară, sau la mişcarea relativă a
diferitor părţi ale corpului.

1. Menţinerea echilibrului şi a poziţiei

corecte a corpului la mers, alergare,
sărituri.
2. Reflexele de „ascensor” care
constau în ↑ tonusului muşchilor
extensori la mişcarea cu
acceleraţie lentă în jos şi
↑ tonusului muşchilor flexori
la mişcarea cu acceleraţie în sus.
3. Reflexele complicate care
permit de exemplu pisicilor
să cadă totdeauna în
picioare
4. Nistagmul ochiului şi a
capului; la rotirea lentă a
capului şi a ochilor în
direcţie opusă mişcării
corpului, apoi printr-o
mişcare rapidă se întorc în
poziţie normală faţă de
trunchi.
 Fiziologia cerebelului
Crebelul constă din:
1. Vermis (porţiunea mediană) – controlul
mişcărilor gâtului, bazinului şi mişcările axiale
ale corpului
2. Emisferele cerebelare:
• Lobul anterior
• Lobul posterior
• Lobul foliculonodulos (cei mai vechi filogenetic)
• Emisferele cerebelare se împart în 2 zone:
1. Z. intermediară – controlul mişcărilor
extremităţilor membrelor
2. Z. laterală – planificarea globală a mişcărilor şi
consecuvitatea acestora
Nucleii cerebelului
Substanţa albă a
emisferelor :
1. n. Dinţat → talamus →
cortex
2. n. Emboliform
3. n. Globulos
Ambii formează n.
Interpositus →
talamus → GB, NR,
Sub. Neagră
În vermis:
n. Fastigial (4) →
talamus → BR, punte
 Căile cerebelare
• Căile aferente • Căile eferente
1. C.Corticopontocerebeloasă Fac legătură între
cu origine din cortexul motor nucleii cerebelului şi :
→ nucleii pontini →
• Bulbul rahidian
emisfera cerebelară (Tr.
pontocebelos) • Puntea Varole
2. Tr. Olivocerebelos • Talamus, de unde cu:
3. Tr. Vestibulocerebelos - N. Roşu
4. Tr. Reticulocerebelos - Ganglionii bazali
5. C. Spinocerebelară - Cortexul cerebral
(dorsală, ventrală)
 Simptoamele de extirpare a
cerebelului
• Lizarea cerebelului - dereglarea
mişcărilor voluntare, reflexelor statice şi
statokinetice
Extirparea ½ a cerebelului - dereglarea
mişcărilor pe partea operata , animalul
face mişcări circulare de manej.
Triada Luciane – astenie, atonie, astazie
(se pierde capacitatea de contracţie
tetanica)
Triada Şarco - nistagmusul cerebelos ,
tremor intenţionat , dizartrie
 Simptoamele de importanţă clinica

1. Asinergie - îndeplinirea programului de

mişcare incomplet , mai curând
consecutiv
2. Dismetrie - mişcările se îndeplinesc in
volum suplimentar sau insuficient ,
apoi sunt compensate
3. Ataxia cerebelara - mers necoordonat ,
nesigur cu mişcări de prisos
4. Adiadohokinezie - incapacitatea de a
efectua mişcări rapide in grupurile de
muşchi antagonişti (mişcări de
pronaţie , supinaţie ale mâinilor)
5. Dizartrie - tulburarea actului vorbirii: unele
cuvinte sunt rostite prea tare , altele prea
încet; unele sunete alungite, altele sunt
rostite prea scurt – rezultata neînţelegibilă
6. Tremorul intenţional - lipsa tremorului in
repaos şi apariţia tremorului in timpul
mişcărilor voluntare
7. Astenie - oboseala musculara rapida
8. Distonie - dereglarea tonusului muscular ,
cel mai des scăderea lui
9. Nistagmusul cerebelos - tremor al globilor
oculari , care apare la fixarea privirii
lateral
Formaţiunea Reticulară
F R - este localizată in BR ,
puntea Varole , mezencefal ,
diencefal
F R - este reprezentata de
neuroni multipolari ce
formează legaturi cu :
măduva spinării , sistemul
limbic , ganglionii bazali ,
talamusul , hipotalamusul ,
cortexul cerebral.
În FR converg numeroase cai
senzoriale: vizuale , auditive ,
somatosenzoriale.
FR are intluienţa dubla :

• Ascendentă - asupra cortexului cerebral ,

menţine starea de veghe
• Descendentă - asupra gama-
motoneuronelor MS : nucleii FR pontini
excita gama - motoneuronii muşchilor
extensori şi inhiba gama - motoneuronii
muşchilor flexori;
nucleii FR bulbari au acţiune
opusa

FR reglează respiraţia ,
activitatea cardiaca ,
tonusul vaselor , etc
Ganglionii bazali
• Sunt localizaţi
lateral de talamus
în profunzimea
emisferelor
cerebrale
Includ:
• N. Caudat
• N. Lenticular
Funcţional la aceşti
nuclei se alătură
n. subtalamic şi
subst. neagră
Ganglionii Bazali
Nucleul caudat : cap
(lobul frontal) , corp
(lobul parietal) ,
coadă (lobul
temporal)
Nucleul lenticular :
forma de lentila cu
baza orientata
lateral, divizat de o
lama de substanţă
albă în două părţi
 Nucleul lenticular
1. Putamen - corespunde bazei lentilei
2. Palidus - corespunde vârfului
nucleului lenticular (origine
diencefalica).

Nucleul caudat şi putamenul formează

striatul dorsal , iar nucleul
acumbens şi tuberculul olfactiv
formeaza striatul ventral şi
împreuna formează corpul striat
 Căile aferente a GB
1. Aferenţe corticale - cu origine din str.
5 - 6 al cortexului spre putamen
2. Aferenţe talamice: din nn. mediali ai
talamusului→ putamen; din nn.
laterali → n. caudat
3. Aferenţe din substanţa neagră: 2/3 din
fibre → n. caudat; 1/3 → putamen
4. Aferenţe din n. rafeului (serotonina)
5. Aferenţe din locus ceruleus (NAd)
6. Aferenţe din n. retrorubric (dopamină)
Substanţa neagră
(dopamină)
Circuitul putamenului
• Cu origine din
putamen (GABA) → g.
palid (ACh) → nn.
ventrali din talamus
→ cortex (glutamat)
→ putamen
• Acest circuit asigură
executarea mişcărilor
subconştiente
deprinse prin repetări
frecvente: scrisul,
vorbitul, gesturile
Circuitul n. caudat
• Cu origine din capul
n. caudat → putamen
(1/3) şi g. palidus →
nn. ventrali din
talamus → cortex
(glutamat) → putamen
• Acest circuit
controlează rapiditate
şi orientarea
mişcărilor deprinse
prin repetări
frecvente
 Manifestările leziunii GB
• Activitatea funcţională a GB depinde de
echilibrul între dopamină, GABA şi ACh.
• Rolul primordial – dopamina, care
modulează răspunsul corpului striat. În
lipsa dopaminei acest răspuns este atenuat
sau dispare.
• Principalele simptoame în leziuni ale GB::
• Sindromul hiperton – hipokinetic (boala
Parkinson)
• Sindromul hipoton – hiperkinetic (Corea)
 Sindromul hiperton – hipokinetic
(boala Parkinson)
Dereglări ale neuronilor dopaminergici
din S. Neagră → dispare acţiunea
inhibitore a dopaminei asupra
corpului striat
• Manifestările clinice:
1. Tremor static
2. Hipertonie musculară
3. Bradikinezie
4. Afectarea vorbirii
5. Tulburări vegetative
 Sindromul hipoton – hiperkinetic
• Se întâlneşte în coreea Sidenham (copii
cu boli reumatice); coreea Huntington –
boală ereditară.
• Manifestările clinice:
1. Mişcări coreice – mişcări rapide ale
muşchilor mimici ai feţei şi ai limbii.
2. Mişcări atetozice – mişcări voluntare
ample, lente la nivelul mâinilor, gâtului
3. Hipotonie musculară – ↓ tonusului
muscular
• La nivelul GB şi circuitelor acestora
există 3 sisteme neurochimice:
1. Sistemul nigro-striat – dopaminergic
2. Sistemul intrastriat – colinergic
3. Sistemul stro-palidar, strio-nigric –
GABA - ergic

În boala Parkinson este afectat 1 sistem

În Coree – celelalte 2 sisteme
 Talamusul
În talamus - 40 perechi de nuclei,
funcţional se împart în 2 grupe:
1. Nn. specifici care formează căile talamice
specifice → stratul 3-4 al cortexului
somato-senzorial , se împart în:
• N. comutanţi – primesc impulsuri de la un anumit
tract senzorial (Corpul geniculat lateral ← An.
Vizual; Corpul geniculat medial ← An. Auditiv; Nn.
posteriori ← proprioreceptori; Nn. anteriori ←
visceroreceptori
• N. asociativi – primesc informaţia din toate
segmentele SN, fac legătură între ele
2. Nn. nespecifici – formează căile talamice
nespecifice, care asigură activarea rapidă
şi de scurtă durată a cortexului cerebral
Sistemul limbic
1. Cicrumvoliţiaunea
cingului
2. Circomvoluţiunea
hipocampului
3. Hipocampul
4. Bolta
5. Fascia dinţata
6. Aria preolfactivă
7. Amigdala
8. nn. anteriori ai
talamusului
9. Hipotalamusul
Funcţia sistemului limbic
• Organizarea
comportamentului
motivaţional - emoţional
cum ar fi:
1. Instinctele
2. Comportamentul alimentar
sexual, de apărare
3. Alternarea fazelor de somn
veghe
• Reglarea funcţiilor
vegetative
 Hipocampul
Aspecte funcţionale:

1. Important centru olfactiv care asigură integritate între FR

hipotalamus şi cortex
2. Procesarea stimulilor emoţionali, apoi prin conexiunile sale
hipocampul declanşează senzaţia şi expresia emoţională
3. Transformarea memoriei de scurtă durată → lungă durată
(lizarea H → amnezie anterogradă)
4. Are cel mai mic prag de excitaţie → H. răspunde de
declanşarea crizelor epileptice de tip psiho-motor
5. În boala Alzheimer – în 1 rând leziuni ale hipocampului
6. În schizofrenie – atrofii ale hipocampului
7. În rabie lissa - virusul atacă în 1 rând hipocampul
(starea animalului rabic – furie cumplită)
 Amigdala
Aspecte funcţionale

1. Comportamentul sexual: excitarea nn amigdalieni

→ hipersesualitate; lizarea lor → hiposexualitate
2. Comportamentul alimentar: excitarea nn
amigdalieni → apar mişcări legate de actul
alimentar (masticaţie sugere, deglutiţie, lingere)
3. Comportamentul de integrare în mediu: animalele
cu leziune bilaterală a nn amigdalieni examinează
mai amănunţit toate obiectele: vizual, mirosit,
pipăit
4. Comportamentul de apărare: excitarea nn
amigdalieni → reacţie de furie; leziunea bilaterală
a nn amigdalieni → suprimă această reacţie
 Experienţa Olds
• SL determină natura afectivă a senzaţiilor (dacă
sunt plăcute sau nu). Aceste calităţi afective sunt
denumite:
• Recompensă sau satisfacţie (structurile anterioare
ale hipotalamusului, amigdala)
• Pedeapsă sau agresiune (zona periventriculară din
hipotalamus şi talamus)
• Stimularea c. pedeapsă inhibă c. recompensă;
pedeapsa este prioritară faţă de recompensă