INSUFICIENTA RENALA II

Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Pacienții în stadiile 1-3 sunt de obicei asimptomatici și

nu prezintă dezechilibre hidro-electrolitice, acido-
bazice sau endocrine majore.

 De obicei, toate aceste dezechilibre se instalează în

stadiul 4 când RFG < 30 ml/min/ 1.73 m2.

 Simptomatologia uremică apare în stadiul 5 și se

datorează acumulării de substanțe toxice.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

1. Sindromul de retenţie azotată

 Creşterea nivelului plasmatic al ureei, creatininei, acidului uric,
precum şi a altor metaboliţi azotaţi.

 Ureea – catabolismul proteinelor endogene şi exogene - la

nivelul ficatului prin ciclul ureogenetic. Din 100 g proteine rezultă
35 g de uree.

 Nivelul plasmatic normal al ureei (20-40 mg/dl) este rezultatul

unui echilibru dintre producţia de uree şi eliminarea ei (în special
pe cale renală, prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară).
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Ureea plasmatică depinde de numeroşi factori extrarenali -nu

reprezintă un indicator fidel al funcţiei renale:

aportul proteic exogen;

starea de hidratare (în condiţii de deshidratare extracelulară

creşterea nivelului plasmatic al ureei este explicată prin
hemoconcentraţie şi prin reducerea filtrării glomerulare datorită
scăderii volumului circulator);

intensitatea catabolismului proteic endogen;

starea funcţională a ficatului;

 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Ureea plasmatică înregistrează o creştere lentă, în

luni sau ani, procesul fiind ireversibil.
 Retenţia de uree din IRC se realizează prin două
mecanisme:
1.mecanism renal (reducerea FG şi a secreţiei tubulare de uree);

2. mecanism extrarenal
- creşterea catabolismului proteic endogen (infecţii severe,
etc)
- deshidratare extracelulară (reducerea suplimentară a
filtrării glomerulare).
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Deşi ureea nu este considerată o cauză majoră a toxicităţii din

stadiul uremic, ea poate fi responsabilă de prezenţa unor
simptome (anorexia, vărsăturile, astenia şi cefaleea).

 Creatinina rezultă din degradarea fosfocreatinei musculare.

 Acidul uric rezultă din metabolismul nucleoproteinelor, depinde

de:
- aportul de nucleoproteine;
- intensitatea catabolismului nucleoproteinelor endogene;

 În IRC, uricemia creşte din cauza reducerii filtrării glomerulare şi

scăderii secreţiei tubulare a acidului uric.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Creşterea acidului uric plasmatic determină apariţia crizelor de

gută, precum şi precipitarea acestuia la nivelul parenchimului
renal, cu alterarea suplimentară a funcţiei renale.

 În IRC, deficitul de eliminare renală duce şi la acumularea altor

produşi de metabolism azotat: indoxilul, fenolii rezultaţi din
putrefacţia intestinală, guanidinele etc.

 Efectele toxice cele mai importante aparţin metil-guanidinei -

anemie, anorexie, vărsături, ulceraţii gastrice şi duodenale,
trombopatii etc.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

2. Tulburări hidro-electrolitice
 Gradul de hidratare extracelulară a bolnavului cu IRC
se modifică în funcţie de stadiul evolutiv.

 În stadiul de poliurie există tendinţa la deshidratare

extracelulară, iar în stadiul oligoanuric (terminal) apare
tendinţa la hiperhidratare extracelulară.

 Poliuria (> 2000 ml/24h) - mecanism compensator,

prin care rinichii pot elimina zilnic aceeaşi cantitate de
substanţe, în condiţiile unui număr scăzut de nefroni.
cu densitate urinară sub 1022 (hipostenurie).
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
 Poliurie mecanism:

 Dezechilibrul glomerulo-tubular (filtrarea glomerulara >

capacitatea tubulara de reabsorbtie)
 Diureza osmotică – generată de creșterea concentrației de
substanțe osmotic active în filtratul glomerular
 Lipsă răspuns tubular la acțiunea AVP

 În IRC, natremia poate fi normală (variaţiile apei şi sodiului sunt

proporţionale), crescută sau scăzută.

 Hipernatremia – rar – de obicei, în faza poliurică, în care

pierderile de urină hipotonă se asociază cu retenţia de sodiu.

 Poate apare în faza oligoanurică la pacienți deshidratați –

pierderi hidrice prin complicații (vărsături, diaree, sepsis, etc)
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Hiponatremia, tulburarea Na cea mai frecventă în IRC,

poate apărea prin:

 leziuni ale tubilor renali, scăderea reabsorbției la nivel proximal și lipsă

răspuns la aldosteron, la nivel distal – dezechilibrul glomerulotubular (FG
> capacitatea tubulara de reabsorbtie).

administrarea inadecvată de lichide hipotone la pacienţi cu IRC în stadiul

oligoanuric.

diluție – stadiul oligoanuric – hiperhidratare extracelulară cu apariție

edeme (favorizate de insuficienţa cardiacă dreaptă prin creşterea
presarcinii, generată de hipervolemie).

 migrarea intracelulară a sodiului, datorită inhibiţiei pompelor ionice

membranare prin acidoza metabolică decompensată;
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Valorile plasmatice ale potasiului sunt menţinute mult timp în

limite relativ normale – atâta timp cât fluxul distal și răspunsul la
aldosteron sunt menținute (capacitate fiziologică mare de secreție
tubulară a K).

 În plus, sub controlul aldosteronului, crește secreția gastro-

intestinală de K.

 Hiperpotasemia – cea mai frecventă în IRC – mecanisme:

 rezistență tubi contorţi distali şi colectori la aldosteron;

 migrarea extracelulară a K în condiţii de acidoză metabolică;

 Hipopotasemia apare, mai rar, prin pierderi digestive (vărsături şi

diaree), diuretice, aport alimentar scăzut.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

3. Tulburări acido-bazice
 Dezechilibrul cel mai frecvent întâlnit în IRC este acidoza
metabolică - mecanisme:

 scăderea eliminării ionilor de hidrogen (prin leziuni tubulare,

alterarea mecanismelor de transport şi scăderea răspunsului
renal la acţiunea aldosteronului);

 scăderea reabsorbţiei bicarbonatului la nivelul tubilor proximali

(datorită scăderii activităţii anhidrazei carbonice);

 deficit al amoniogenezei tubulare;

 scăderea eliminării renale a sulfaţilor şi fosfaţilor.

 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Efectele acidozei metabolice severe:

- deprimarea contractilităţii cardiace;

- scăderea tonusului vascular, cu hipoperfuzie renală şi agravarea
deficitului de filtrare glomerulară;
- hiperpotasemie;
- inhibarea unor sisteme enzimatice, inclusiv neuronale, cu
posibilitatea instalării encefalopatiei uremice;
- mobilizarea crescută a calciului din oase.

 Alcaloza metabolică apare rar, în IRC ce evoluează cu vărsături

severe (prin intoxicaţie uremică sau hiperhidratare celulară) sau
iatrogen.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

4. Metabolismul fosfo-calcic
 BOALA METABOLICĂ OSOASĂ – complicație comună a bolii
renale cronice, caracterizată de un spectru larg de modificări ale
metabolismului mineral, ce apar încă din stadiul 3 de IRC (RFG < 60 mL
/minut/ 1.73 m2), având consecințe scheletale și extrascheletale.

Definiție conform Kidney Disease: Improving Global Outcomes:

afectare sistemică a metabolismului mineral și osos, din cauza bolii
renale cronice, manifestată prin una (sau combinație) din
următoarele anomalii:

 Alterarea metabolismului Ca, P, PTH sau vitaminei D.

 Modificarea turnoverului osos, mineralizarii, volumului si/sau
creșterii lineare osoase
 Aparitia de calcificări vasculare sau in alte țesuturi moi.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Definiție osteodistrofie renală - Kidney Disease: Improving Global

Outcomes :
 Alterarea morfologiei osoase la pacienții cu boală renală cronică.
 Este doar o metodă de identificare a componentei scheletice a
afecțiunii sistemice denumită boală metabolică osoasă din IRC,
ce se poate cuantifica prin histomorfometrie a țesutului osos,
obținut prin biopsie.

 Mai multe tipuri de afectare osoasă reunite sub denumirea boală

metabolică osoasă din IRC – cu turnover osos crescut, cu
turnover osos scăzut, cu mineralizare normală sau scăzută, etc.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Osteita fibroasă – Boala metabolică osoasă cu turn-

over osos crescut – resorbție osoasă crescută.
 Turn-overul osos crescut este consecința dezvoltării
hiperparatiroidismului secundar în IRC.
HPTH secundar mecanisme:

I. Reducerea RFG – retenție de fosfați, ceea ce

generează o scădere tranzitorie a Ca2+.
- Scăderea Ca ionic → stimulare secreție PTH.( fiziologic, PTH
promovează fosfaturie și reabsorbție Ca la nivelul tubului contort
distal).
- Se atinge un nou echilibru de menținere a nivelelor plasmatice
normale de Ca și P, dar cu hipersecreție de PTH.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
Osteita fibroasă – Boala metabolică osoasă cu turn-over
osos crescut – resorbție osoasă crescută.

II. Scaderea progresiva a sintezei de calcitriol pe

parcursul evoluției IRC (chiar in conditiile H- PTH).
- Fiziologic, PTH stimulează 1 -ά- hidroxilaza (enzimă mitocondrială
în celula tubului contort proximal), care transformă 25 - hidroxi -
vitamina D3, în forma activă, 1,25 dihidroxivitamina D3 sau
calcitriol.
- Rol D3 – crește reabsorbția intestinală de Ca (vit D crește expresie
proteinei de transport a Ca la nivel membrană luminală celulă
intestinală, activitatea ATP-azei Ca la nivelul membranei
bazolaterale celulă intestinală), crește reabsorbție Ca și P la nivel
tub contort distal.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Osteita fibroasă – Boala metabolică osoasă cu turn-over osos crescut

– resorbție osoasă crescută.
 Mecanisme de scădere a sintezei de calcitriol la nivel renal:
 Scăderea masei renale generează scăderea producției de calcitriol.
 Retenția de fosfat inhibă 1-ά- hidroxilaza.
 Acumularea de FGF23 (factorul de creștere fibroblastic 23) scade producția de
calcitriol.
 FGF23 este o citokină produsă de osteocite, în funcție de nivelul
plasmatic al P. FGF scade reabsorbția renală de fosfat, prin inhibarea
cotransporterilor Na-Fosfat de la nivelul tubului contort proximal.

 Scăderea RFG - scade filtrarea glomerulară de complex 25

hidroxivitamina D3 – proteină transportoare.

 Fiziologic, 25 hidroxivitaminaD3 circulă legată de o proteină.

Complexul 25-OH-D3 - proteină este filtrat glomerular , pătrunde în
celula tubului proximal și este transformat, sub acțiunea 1 ά
hidroxilaza, în calcitriol.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Boală osoasă adinamică – turnover osos scăzut și

acelularitate (biopsie).
 Această complicație este deosebit de severă datorită
lipsei de mijloace terapeutice.
 Afectează mai ales pacienții aflați în dializă.
 Patogeneza afecțiunii nu este suficient înțeleasă,
pacienții prezintă hipoparatiroidism.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Boală osoasă adinamică – turnover osos scăzut și acelularitate

Posibile mecanisme ale bolii osoase adinamice:
 Administrare iatrogenă de calciu în exces – soluții de dializă,
chelatori de fosfați
 Administrare excesivă de vitamina D
 Vârsta înaintată
 Creștere nivelelor circulatorii de osteoprotegerin, glicoproteină
ce inhibă formarea de osteoclaste.
 Acidoză – crește concentrație plasmatică a Ca 2+

 Clinic, boala metabolică osoasă – fracturi de fragilitate, durere

osoasă, deformare osoasă, reducerea vitezei de creștere a
osului (copil cu înălțime mică).
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Boală osoasă adinamică – turnover osos scăzut și

acelularitate

 Complicații ale fracturilor de fragilitate:

 tasări vertebrale – reducere înalțime, scăderea
funcției pulmonare, reflux gastroesofagian,
dizabilitate.
 col femural – pierdere independență (afectare
motorie), sângerare, infecții, embolism pulmonar,
creștere mortalitate.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Calcificările extrascheletale, inclusiv cele

cardiovasculare (artere, valve cardiace, miocard),
sunt incluse în definiția bolii osoase metabolice.

 Calcificările cardiovasculare au prevalență mai

ridicată la pacienții cu IRC, comparativ cu populația
generală și sunt asociate cu risc crescut de
mortalitate cardiovasculară
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

Calcificările extrascheletale

 Calcificările pot fi localizate la nivelul intimei și/sau

mediei arteriale.
 Calcificările de la nivelul mediei generează rigiditate
crescută a peretelui arterial, contribuind la apariția
hipertrofiei de ventricul stâng și insuficienței cardiace.
 Calcificările de la nivelul intimei sunt asociate cu
boala aterosclerotică și consecințele ei.
 Calcificările valvulare determină disfuncții valvulare și
risc crescut de endocardită.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
 Calcificările extrascheletale

 Apariția calcificărilor cardiovasculare este un proces activ

generat de transformarea celulelor musculare netede vasculare,
în celule de tip osteoblast.

 Relație inversă între mineralizarea osoasă și calcificările

vasculare.

 Mecanismele de aparițe a calcificărilor cardiovasculare sunt

incomplet înțelese.

 Creștere produsului Ca-Fosfor >55 mg2/dl2 (produsul între

calcemia corectată și P plasmatic) - rată de calcificare mare.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
 Calcificările extrascheletale
 Scăderea nivelului proteinelor, ce inhibă fiziologic
calcificarea vasculară:
 proteina matricială Gla – exprimată în vasele
normale.
 fetuin-A - glicoproteină sistemică sintetizată în ficat.

 Calcifilaxia este o formă rară de calcificare a

arteriolelor cutanate, caracterizată de ulcerații
ischemice cutanate dureroase, ce determină risc
crescut de suprainfecție și deces.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Calcificările extrascheletale
 Scăderea nivelului proteinelor, ce inhibă fiziologic
calcificarea vasculară (prin legarea Ca):
 proteina matricială Gla – exprimată în Vasele normale.
 fetuin-A - glicoproteină sistemică sintetizată în ficat.

 Calcifilaxia este o formă rară de calcificare a arteriolelor

cutanate, caracterizată de ulcerații ischemice cutanate
dureroase, ce determină risc crescut de suprainfecție și
deces.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

5. Afectarea cardiovasculară în IRC:

 HTA este cauză, dar și consecință a IRC.

 HTA accelerează procesul de pierdere a funcției renale și

crește riscul de deces cardiovascular.

 Mecanisme de apariție și agaravare a HTA:

 Expansiunea fluidului extracelular - scăderea ratei de filtrare
glomerulară – valabil doar în stadiile avansate
 Hiperparatiroidismul – studiile demonstrează asociere între
hipersecreția de PTH și HTA, dar mecanismul este incomplet
elucidat.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

5. Afectarea cardiovasculară în IRC

 Mecanisme de apariție și agaravare a HTA:
stimularea sistemului renină – angiotensină – aldosteron.
 În IRC există o secreție inadecvată de renină raportat la
volumul extracelular.
- Renina plasmatică este suma secreției tuturor nefronilor.
- În IRC afectarea nefronilor este variabilă.
- Nefronii sever afectați sunt hipoperfuzați, ceea ce stimulează
secreția de renină.
- Nefronii funcționali sunt hiperperfuzați, ceea ce inhibă
secreția de renină.
- IRC este caracterizat de HTA cu secreție crescută de renină.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
 5. Afectarea cardiovasculară în IRC
Efecte generate de creșterea Angiotensinei II:

- puternic vasocontrictor (stimulează sinteza de endotelină).

- Ang II inhibă ARNm – NO - sintetază endotelială, cu apariția
disfuncției endoteliale (scade biodisponibilitatea NO).
- Ang II stimulează activitatea simpatică centrală și periferică.
- Ang II induce sinteza de factori de creștere vasculari și
miocardici.

 Activarea simpaticului – vasoconstricție (rec. ά1),

stimulare suplimentară a reninei (rec β1-adrenergici)
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 5. Afectarea cardiovasculară în IRC

Insuficienţa cardiacă din evoluţia IRC este explicată prin
acţiunea mai multor factori:
Anemia
suprasolicitarea cronică de volum - poate induce insuficienţă
cardiacă, uneori edem pulmonar acut (EPA);
tulburările electrolitice, în special ale Ca şi K, pot induce tulburări
de ritm şi de conducere;
acidoza metabolică are efect inotrop negativ.
Hipertrofia de ventricul stâng – generată de stimularea creșterii
miocitelor indusă de Ang II, aldosteron, simpatic.
Disfuncții valvulare – calcificări.
Calcificări vasculare – rigiditate arterială.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 5. Afectarea cardiovasculară în IRC

Pericardita este o complicație apărută în IRC stadiul 5

ca urmare a efectului toxic al metaboliților azotați și
hiperhidratării extracelulare. Poate evolua până la
tamponadă cardiacă.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

6. Tulburări hematologice
 Anemia este asociată cu creșterea morbidității și
mortalității în IRC, independent de alți factori.

 Cel mai frecvent, pacienții cu IRC prezintă anemie

normocromă, normocitară, dar se pot suprapune și
alte cauze cu modificarea morfologiei.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
 6. Tulburări hematologice

Maturarea eritropoetică începe cu celula stem pluripotentă, care

este influențată de citokine non-specifice – IGF1 (insulin-like
growth factor-1), IL3.
 Burst-forming units-erythroid (BFU-E) sunt primele celule ce se
dezvoltă exclusiv pe linie eritrocitară.
Pe măsură ce se maturează, BFU-E pierd receptorii pentru
citokine și dezvoltă receptori pentru Eritropoetină.
 BFU-E se transormă în colony-forming units-erythroid (CFU-E).
 CFU-E sunt celulele asupra cărora se exercită influența
Eritropoetinei, deoarece prezintă cel mai mare număr de receptori
pentru EPO.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

6. Tulburări hematologice

 În lipsa EPO, CFU-E sunt rapide pierdute prin moarte programată - sub
influența EPO aceste celule supraviețuiesc și se maturează.
 Eritropoetina este sintetizată de către fibroblastele interstițiale (celule
interstițiale tip 1), în proporție de 90% la nivel renal.
 Fiziologic, hipoxia stimulează transcripția genei eritropoetinei.
 În IRC există deficit de EPO - Răspunsul EPO la anemie (hipoxie) scade
pe măsură ce se reduce masa de nefroni.
La deficitul de EPO, pentru apariția anemiei în IRC, mai contribuie și
statusul de inflamație cronică.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
6. Tulburări hematologice

 Inflamația cronică, prin creșterea de TNFά, IL1, IFN:

 determină scurtarea duratei de viață a eritrocitelor,
 inhibă răspunsul la eritropoetină (scade numărul de receptori
pentru EPO pe celulele progenitoare),
 mobilizare anormală a depozitelor de fier de la nivel
reticuloendotelial.

 Anemia generează scăderea rezistenței vasculare sistemice prin

reducerea vâscozității sângelui cu vasodilatație periferică,
tahicardie, creșterea debitului cardiac.

 Baroreceptorii sunt stimulați, se activează sistemul simpatic,

sistemul Renină – AngII – Aldosteron.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

6. Tulburări hematologice

 Anemia cronică generează vasoconstricție periferică, retenție
renală hidrosalină, supraîncărcare de volum extracelular și
hipertrofie de ventricul stâng.

 Anemia este pilon central în apariția insuficienței cardiace din

IRC.

 Simptomatologie generată de hipoxia secundară anemiei –

oboseală, dispnee, reducerea funcțiilor cognitive.

 Hipoxia secundară anemiei și activarea sistemului RAA

accelerează pierderea funcției renale.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Disfuncția plachetară din IRC – anomalii de aderare și

agregare Tb, cu tendință la sângerare.

 Scade aderarea plachetară la Colagenul vascular ,

deoarece activarea GPIb- IX este redusă.

 Scade agregarea Tb, deoarece scade activarea gp IIb-

IIIa și conținutul granulelor Tb în serotonină și ADP.

 Citoscheletul Tb afectat, cu trafic molecular intracelular

scăzut.
 Modificările Tb sunt generate de efectul toxic al
acumulării de produși ai metabolismului azotat.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

 Disfuncția plachetară din IRC

Anemia contribuie la disfuncția plachetară.

 Fiziologic, eritrocitele forțează deplasarea Tb din fluxul

sanguin central, spre peretele vascular, astfel încât la apariția
unei leziuni să se producă aderarea Tb.

 În anemie Tb rămân în fluxul central.

 În anemie, eliberarea de ADP din eritrocit este scăzută – ADP

favoriza interacțiunea Tb – Colagen.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
7. Metabolismul glucidic în IRC:
 Insulinorezistența periferică, caracterizează boala renală
cronică și în absența dibetului zaharat ca factor etiologic.

 Insulinorezistența este un factor de risc cardiovascular

important prin:
hiperinsulinemie
toleranță alterată la glucoză - hiperglicemie
dislipidemie.

Mecanismele insulinorezistenței nu sunt elucidate.

Acumularea de acid uric este asociată cu
insulinorezistența și ateroscleroza.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
7. Metabolismul glucidic în IRC:
 Insulinorezistența periferică

 Pseudouridina, nucleotid ce se acumulează în IRC, reduce utilizare

glucozei la nivel muscular.

 Cianații derivați din uree reacționează cu grupările amino formând

complexe ireversibile, de tip aminoacizi carbamoil sau proteine
carbamoil, ceea ce afectează procesele de legare și de transport intra și
extracelular.

 N-carbamoil-L-asparagina reduce selectiv preluarea, mediată de

insulină, a glucozei în adipocit.

 Hiperinsulinemia stimulează proliferarea celulelor vasculare renale,

formarea de factori de creștere IGF1, TGF. Insulina crește expresia
receptorilor pentru Ang II la nivel celule mezangiale.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
7. Metabolismul glucidic în IRC:
 Insulinorezistența periferică

În ciuda insulinorezistenței periferice, hipoglicemia poate fi o

complicație serioasă a IRC.

 Rinichiul este un sediu important în catabolismul insulinei, de

aceea pacienții diabetici cu IRC necesită scăderea dozelor de
insulină raportat la scăderea RFG.

 În plus, în IRC scade gluconeogeneza renală.

 Deși ficatul este sediul principal al gluconeogenezei, rinichiul

joacă un rol important mai ales în situații de înfometare
prelungită.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

8. Metabolismul lipidic:

 În IRC, fără sindrom nefrotic, modificările de metabolism

lipidic sunt generate doar de prezența insulinorezistenței
periferice.

 Sindromul nefrotic (proteinurie marcată) este caracterizat de

hipercolestrolemie și hipertrigliceridemie, cu creștere LDL,
VLDL, IDL și scădere HDL


 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
8. Metabolismul lipidic:
Mecanisme dislipidemie în proteinuria marcată:

 Supraproducție hepatică a lipoproteinelor, ca urmare a scăderii

presiunii coloid osmotice.
Pierderea urinară de LCAT (lecitin- colesterol- acil- transferaza),
cu scăderea preluării colesterolului de la nivel țesuturi, de către
HDL.
 Nivele reduse LCAT generează scăderea numărului de receptori
hepatici de HDL (scade preluarea hepatică de colsterol și
trigliceride).

 Acumularea de lipoproteine aterogenice generează

leziuni glomerulare și interstițiale renale cu
accelerarea pierderii funcției renale.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC
9. Metabolism proteic

Hipoalbuminemia și hipoproteinemia sunt generate prin

proteinurie, malnutriție.
Uremia nu generează creștere catabolism proteic.
 Fiziologic rinichiul participă la metabolismul unor aminoacizi.
 Ex conversie citrulină la arginină sau glicină la serină.
 Arginina este implicată în catabolismul ureei, stimulând prima
enzimă a ciclului ureei.
 Arginina poate fi folosită în gluconeogeneză.
 Arginina stimulează spermatogeneza și producția hepatică de
proteine.
 Sindroamele clinico-biologice ale IRC

9. Metabolism proteic

Serina are un rol central în producția de mielină – important în

transmiterea impulsurilor nervoase.
Serina este material de bază în formarea de ADN, ARN,
neurotransmițători.
Acidoza metabolică crește catabolismul proteic prin stimularea
degradării proteozomice a proteinelor.
Insulinorezistența periferică – pierdere funcției anabolice pe
metabolismul proteic a insulinei