Sunteți pe pagina 1din 31

Facultatea de Medicină Veterinară

CHIRURGIA APARATULUI
RESPIRATOR

Bofan Andreea- Bianca


27 octombrie 2016
APARATUL RESPIRATOR

• Nas și
rinofaringe

Meaturile nazale (după Miller, 2013)


APARATUL RESPIRATOR

• Laringele și Traheea

http://houndstoothpetdental.com/trachea-damage.html

http://veteriankey.com/the-pharynx-larynx-and-trachea/
APARATUL RESPIRATOR

• Plămânii

Pe stânga:
- Lobul cranial
(parte cranială și parte
caudală) Pe dreapta:
- Lobul caudal - Lobul cranial
- Lobul mijlociu
- Lobul caudal
- Lobul accesoriu

https://www.studyblue.com/notes/note/n/vmed-pathology-study-guide-2012-13-rhind/deck/9722782
PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

• NAS:
- Rinosinuzite
RINOTOMIE
- Corpi străini și traumatisme Vs
- Tumori nazale RINOSCOPIE

- Stenoza nărilor BISTURIU


Vs
- Stenoza nazofaringeană
LASER
PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

• LARINGE ȘI TRAHEE:
- Paralizia de laringe
Orice e mai bun decât nimic!
- Tumorile laringiene
- Obstrucții ale traheei:
1. corpi străini
CLASIC
2. stenoze traheale
vs 3. colapsul traheal
ENDOSCOPIC
4. tumori

URGENȚELE!! Traheostoma
PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

• TORACE:

- Toracocenteza
- Toracotomia
- Lobectomia
PROTOCOALE CHIRURGICALE utilizate în
remedierea afecțiunilor segmentului respirator superior

ANESTEZIE
1. Preoxigenare 3-5 minute
2. Anestezie generală
- premedicație Butorfanol +/- Dexdomitor/Acepromazină
- inducție Propofol +/- Midazolam
- intubare și menținere cu Iso/ Sevofluran
ANTIBIOTERAPIE
- AMOXICILINĂ, enrofloxacină, doxiciclină, azitromicină,
cefalosporină
ANTIINFLAMATORII ȘI ANALEGEZIE
Segment respirator superior
Manopere chirurgicale de remediere a
RINOSINUZITELOR, CORPILOR STRĂINI ȘI A TUMORILOR NAZALE
Definiție rinosinuzite: afecțiuni ale cavităților nazale și ale sinusurilor, cu
caracter cronic, produse de bacterii, virusuri, fungi sau prezența unui corp
străin. Clinic, se manifestă prin secreții sero-mucoase, uneori
sanguinolente, strănut și +/- deformări ale cavităților nazale și osteoliză.

1. RINOTOMIA
Materiale necesare: trusă de chirurgie, electrocauter, fire de sutură 3/0-4/0
monofilament resorbabile.
Contenția: În funcție de abordarea chirurgicală, animalul se plasează în
decubit sternal, lateral sau dorsal.
1. RINOTOMIA
Timpi operatori
A. Abord dorsal : util în explorarea cavităților nazale și biopsie
- Se realizează o incizie în plan median a
pielii, țesutului conjunctiv și a periostului.
- Se decupează osul nazal +/- osul frontal,
în funcție de regiunea ce se dorește a fi
abordată.
- Cu ajutorul unui pin Steinmann se realizea-
ză câteva găuri pentru afrontarea ulterioara a
oaselor.
- Se efectuează lavajul cavităților nazale și
ale sinusurilor și se prelevează probe sau se
îndepărtează țesuturile modificate.
- Se realizează sutura țesuturilor, lăsând o
mică breșă la unul din capete.
1. RINOTOMIA
B. Abord ventral : util în explorarea regiunii caudale a corneților
- se efectuează o incizie în bolta palatină,
inclusiv în palatul dur. Aceasta poate fi
extinsă caudal cât de mult este necesar.
- Se fixează marginile plăgii chirurgicale
cu ajutorul unor fire de sutură.
- Se îndepărtează osul palatin cu ajutorul
unei freze sau a unui ciupitor de os.
- Se explorează cavitățile nazale, se
recoltează probe și se realizează lavajul
acestora.
- Se realizează sutura mucoasei nazale a
palatului moale cu fir resorbabil, urmată de
Sutura submucoasei și periostumului palatului dur, în puncte separate. Mucoasa orală a
palatului dur și a celui moale se va sutura în fir continuu, cu fir neresorbabil.
1. RINOTOMIA

C. Abord în plan lateral


- Permite accesul în vestibulul nazal.

D. Abord rostral
- Util în îndepărtarea corpilor străini
sau a maselor tumorale rostrale.
Segment respirator superior
2. RINOSCOPIA
Materiale necesare: rinoscop rigid, pense speciale, lichid de
lavaj, materiale hemostatice, aspirator, depărtător bucal.
Contenția: decubit sternal.
Anestezie: generală inhalatorie, anestezie locoregionala (reduce
strănutul posibil prezent chiar și în cazul unei anestezii
corespunzătoare).
Timpi operatori: după poziționarea corespunzătoare a
pacientului se introduce rinoscopul dorso-medial sau ventro- medial.
Înaintarea rinoscopului se va realiza în raport cu septumul nazal. Se
examinează toate cele 3 meatusuri, până la întâmpinarea unui obstacol,
acolo unde este cazul. La finalul examinării cavităților nazale se va
realiza examinarea nazofaringelui prin utilizarea endoscopului flexibil.
Manopere chirurgicale de remediere a
NĂRILOR STENOTICE ȘI A STENOZEI NAZOFARINGIENE

1. Nările stenotice: reprezintă cea mai frecvent întâlnită


componentă a sindromului brahiocefalic, iar remedierea lor cât mai
devreme poate reduce considerabil efectele negative asupra
funcției respiratorii.
Clasic Laser
Materiale necesare Lamă de bisturiu, Fibra laser, fir de
pensa hemostatică, fir sutură
de sutură, comprese
Timpi operatori Se fixează pensa Se realizează trei
hemostatica în partea incizii sub forma unui
laterală a nării. triunghi
Se realizează trei Se aplică două
incizii sub forma unui puncte de sutură
triunghi
Se pun doua puncte
de sutură
Manopere chirurgicale de remediere a
NĂRILOR STENOTICE ȘI A STENOZEI NAZOFARINGIENE

2. Stenoza nazofaringiană : este o afecțiune rar întâlnită la


carnivorele domestice și se caracterizează prin absența dezvoltării
pasajului nazofaringian, determinând obstrucția uni sau bilaterală a
choanelor. Nu poate fi realizată decât sub ghidaj endoscopic.
Materiale necesare: bronhoscop flexibil, pense de endoscop, fire
de sutură absorbabile, fibră laser.
Timpi operatori: după vizualizarea cu endoscopul, atât pe la nivelul
cavităților nazale cât și pe la nivelul orofaringelui a stenozei, se
începe dilacerarea țesutului moale obturator.
Utilizarea fibrei laser permite obținerea unui câmp operator curat,
fără sângerare și fără nevoia de a aplica suturi. În unele situații se
pot folosi stent-uri pentru a asigura menținerea deschisă a
orificiului nou creat.
Segment respirator superior
MANOPERE CE POT FI EFECTUATE ÎN TIMPUL RINOSCOPIEI:
- Chiuretaj transnazal: presupune introducerea unei chiurete în
cavitatea nazală și, prin mișcari de balayage și rotație, se pot
elimina procese tumorale sau plăgi fungice
- Extragere corp străin: cu ajutorul unor pense speciale, ulterior
vizualizării corpului străin, se efectuează extragerea acestuia
- Lavajul cavităților nazale și al sinusurilor, în cazul micozelor sau
rinitelor purulente.
- Rezecția proceselor tumorale și a anomaliilor de creștere a
corneților nazali (turbinectomie) cu ajutorul laserului.

COMPLICAȚII: epistaxis și pneumonie de aspirație


Manopere chirurgicale de remediere a
PARALIZIEI DE LARINGE ȘI A TUMORILOR LARINGIENE

Paralizia de laringe: este un simptom al unei neuropatii


generalizate și se regăsește adesea alături de alte afecțiuni, cum ar fi:
megaesofagul, hipotiroidismul. Poate fi cauzată însă și de traumatisme sau
compresiuni la nivelul nervului laringean recurent. Nu este o surpriză dacă
o întâlnim la golden/labradori retrieveri bătrâni.
- Se caracterizează prin incapacitatea aritenoidelor de a efectua mișcările
de lateralitate din timpul inspirației.
Materiale necesare: trusă de chirurgie, fire de sutură.
Timpi operatori: există mai multe tehnici de remediere!!
1. Laringectomie parțială
• Se evidențiază în plan medial procesul corniculat al laringelui și se excizează împreună
cu procesel vocale, corzile vocale și musculatura adiacentî acestora, fără a leza însă
procesul cuneiform și pliul ariepiglotic.
2. Lateralizarea aritenoidelor
• Cea mai utilizată metodă este laringoplastia cricoaritenoidă. Această metodă permite epoglotei să acopere în
continuare rima glottidis în timpul deglutiției și se consideră că are cele mai puține riscuri cu privire la
producerea pneumoniei abingestis. Metoda presupune plasarea a două fire de sutură în același loc cu
mușchiul CAD, de la nivelul cartilajului cricoid, porțiunea caudo-dorso-laterală, la nivelul procesului muscular
a cartilajului aritenoid (prin spațiul articular).
• Lateralizarea cricoaritenoidă unilaterală (LCAU) se abordează din lateral, funcție de partea afectată, în timp
ce cea bilaterală se efectuează pe partea stângă, dacă medicul chirurg este dreptaci. De obicei, remedierea
unilaterală reduce semnificativ simptomatologia în cazurile de PL bilaterală.
• După plasarea pacientului în decubit lateral, se introduce o pernuță sub gât, la nivelul laringelui. Incizia la
piele se face deasupra laringelui, ventral de vena jugulară, lungă de 5-8 cm. Se palpează marginea caudală
a cartilajului cricoid și aripa tiroidului, ca repere. Marginea dorsală a cartilajului tiroid este tracționată în
lateral cu ajutorul unui fir tractor. Se incizează mușchiul tirofaringean în lungul marginii dorsale a cartilajului
tiroid. Articulația cricotiroidă este incizată la capătul caudal al cartilajului tiroid cu ajutorul unei foarfeci. Se
identifică mușchiul CAD și procesul muscular al cartilajului aritenoid, după care se taie CAD aproape de
proces (se lasă îndeajuns de mult mușchi astfel încât să se poată atașa o pensă Pean). (schema 3)Se
desface și articulația cricoaritenoidă, porțiunea rostrală a acesteia păstrându-se însă intactă. Scopul acestei
dezarticularizări este acela de a câștiga mobilitatea cartilajului aritenoid în relație cu cel cricoid. Se
realizează două suturi cu fir resorbabil, monofilament, USP 0 pentru câini mai mici de 40 kg sau UPS 2-0,
pentru câini mai mari de 40 kg, ce pornesc de la marginea caudală a cartilajului cricoid, în direcție
dorsolaterală, prin grosimea cartilajului, fără a penetra mucoasa laringelui. Se continuă cu suturile în plan
medial spre lateral, spre procesul muscular al aritenoidului. (schema 4)Atenție: cartilajele câinilor bătrâni
pot fi casante, motiv pentru care se recomandă a se efectua o gaură la nivelul aritenoidelor cu
ajutorul unui ac de 18 gauge înainte de a trece cu sutura pe la nivelul cartilajului. După aceasta, firele
se strâng, separat, animalul se detubează și se observă dacă lateralizarea s-a produs corespunzător. Se
finalizează cu sutura în fir continuu a mușchiului TP (monofilament, 3/0, resorbabil), a straturilor subcutanate
și a pielii.
2. Lateralizarea aritenoidelor
Paralizia de laringe: complicații post chirurgicale

• Producerea de hematoame
• Deșirarea firelor de sutură
• Tuse secundară inflamației locale
• Formarea unui țesut de granulație grosolan
• Pneumonie abingestis și moarte!

Lateralizarea aritenoidelor prezintă o rată de reușită mai mare


decât laringectomia parțială, însă rata de supraviețuire este direct
proporțională cu momentul prezentării la medic, starea generală de
sănătate, vârsta.
Reprezintă o manoperă chirurgicală de confort ce nu tratează cauza
Manopere chirurgicale de remediere a
PARALIZIEI DE LARINGE ȘI A TUMORILOR LARINGIENE

Tumorile laringiene: apar rar ca și tumori primare și


determină modificări ale vocii și dificultăți în respirație.
Tratamentul chirurgical este, de cele mai multe ori,
paleativ, funcție de momentul prezentării la medic. Adesea se
montează un tub de traheostomă, între al 4-lea și al 8-lea inel
traheal, pentru a permite eventualele intervenții la nivel laringian.

Paralizia de laringe, alături de tumorile laringiene prezintă


importanță majoră prin incapacitatea acută de a respira a
animalului. Abordarea chirurgicală oferă rezolvare provizorie,
cauza primară rămânând netratată.
Manopere chirurgicale de remediere a
OBSTRUCȚIILOR TRAHEALE

1. CORPII STRĂINI ȘI TUMORILE TRAHEALE


- Fac parte dintr-un sindrom respirator obstructiv și adesea, reprezintă
o urgență.
- Tehnica endoscopică este cea mai recomandată pentru a fi utilizată
pentru extracția corpilor străini, în timp ce tumorile intratraheale pot
fi ușor rezecate cu ajutorul fibrei laser.
- Pentru metoda chirurgicală clasică, este necesară efectuarea unei
traheostome temporare. După disecția structurilor anatomice, funcție
de localizarea corpului străin sau a tumorii, se realizează o incizie a
ligamentului anular, intre inelele traheale alese și se crează o
fereastră ce va permite abordul chirurgical. In cazul proceselor
tumorale, se impune rezecția și reconstrucția de trahee, prin
anastomoze.
ANASTOMOZA traheală: presupune afrontarea
a două inele traheale și realizarea unor legături
pentru reducerea tensiunilor pe sutura inițială.

Prima metodă este caracterizată prin aplicarea


unor puncte de sutură separate prin grosimea
inelelor de afrontat și a alor puncte de sutură,
parțial trecute prin grosimea inelelor traheale
imediat următoare.

Cea de a doua metodă presupune ca firul Fossum – Small animal surgery

punctelor de sutură realizate să nu străpungă


inelele traheale, ci să le inconjoare.
Manopere chirurgicale de remediere a
OBSTRUCȚIILOR TRAHEALE
2. STENOZA TRAHEALĂ
Este caracterizată ca o îngustare a lumenului traheei, secundar unor
traumatisme.
Se poate remedia chirurgical, prin îndepărtarea inelelor traheale stenozate și
crearea de anastomoze.
3. COLAPSUL TRAHEAL
Etiologia acestei afecțiuni nu este pe deplin cunoscută, însă se considera a fi
o traheomalacie.
Este de 4 grade
Tratament: 1. aplicarea de inele traheale extraluminale
2. realizarea unui pliu al membranei dorsale traheale
3. aplicarea de stent endotraheal.
URGENȚELE
• Traheostoma provizorie
Definiție: o metodă utilizată în urgențe, în deosebi în sindroame respiratorii acute, ce
presupune realizarea unei incizii la nivelul traheei și aplicarea unui tub de traheostomă.
Timpi operatori:
- Se realizează o incizie a pielii și a țesuturilor subcutanate, în plan orizontal.
- Se incizează traheea între inelele traheale 3 și 4 sau între 4 și 5 și se introduce tubul de
traheostomă. Poate fi special sau poate fi chiar o sonda de intubat, căreia nu i se umfla
balonul. Se suturează la piele.

Fossum – Small animal surgery


Fossum – Small animal surgery

Segment respirator inferior

• 1. Toracocenteza
- Cu ajutorul unui ac
Contenție: șezi sau decubit sternal.
Timpi operatori: anestezie locală. Loc de elecție: spațiul intercostal 7-8.
Toracocenteza se realizează cu un fluturaș de 18-20G, orientat caudal.
Prelungirea acestuia se umple cu ser, astfel că, în momentul pătrunderii în
cavitatea toracică, dacă manopera a fost executată corect, presiunea
negativă din cavitate va determina aspirarea lichidului, în timp ce un posibil
pneumotorax va împinge lichidul în exterior. La capătul prelungirii se
atașează un robinet trivalvic și o seringă mare și se aspiră la nevoie.
Segment respirator inferior
• 2. Toracotomia intercostală: utilizată în abordarea afecțiunilor cavității
toracice.
Contenție: decubit lateral.
Timpi operatori: se face o incizie la piele, țesutul conjunctiv subcutanat și
musculatură. Se puncționează pleura după care se secționează pe toată
lungimea, de-a lungul spațiului intercostal. Închiderea plăgii chirurgicale se
efectuează doar după ce s- a introdus un dren toracic. Se aplică cinci puncte
de sutură în jurul coastelor adiacente și se refac structurile anatomice. Drenul
toracic se menține deschis până la închiderea completă a peretelui toracic și
extragerea aerului, după care se închide. Se efectuează un blocaj al
structurilor nervoase din vecinătatea plăgii chirurgicale.
Segment respirator inferior

• 3. Lobectomia parțială
Materiale necesare: trusă chirurgicală, pense hemostatice vasculare, fire
de sutură monofilament.
Timpi operatori: se aplică pensele hemostatice vasculare pe porțiunea
de pulmon ce se dorește a fi îndepărtată. Deasupra penselor
hemostatice se aplică o sutură în fir continuu dus- întors. Se
îndepărtează pensele hemostatice și se realizează incizia țesutului. Se
aplică o nouă sutură la nivelul liniei de incizie, în fir continuu.

Complicații: scurgeri de aer și pneumotorax, sângerare.


MULȚUMESC!

Bibliografie:
Fossum – Small animal surgery
Bojrab - Curent techniques in small animal surgery
Dr. Ifteme Constantin