Sunteți pe pagina 1din 57

Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii

SINDROMUL BRONŞITIC
1. Bronşita acută
Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind
frecvent însoţită de traheită acută.
Simptome:
 Stare generală influenţată, febrilă
 arsuri şi dureri retrosternale
 tuse cu expectoraţie muco-purulentă
 Examen obiectiv:
 inspecţia, palparea, percuţia- normale
 ascultaţia: raluri bronşice, sibilante şi ronflante, rar şi subcrepitante
 Examene paraclinice:
 examen radiologic – normal
 examenul sputei: cultură cu antibiogramă
RAPEL SEMIOLOGIC
- anamneză foarte riguroasă, daca e nevvoie
dirijata;
- examen fizic complex si compleT;
- explorările paraclinice.
ANAMNEZA
- rolul de a depista = PREVENTIE SAU DG:
- vârsta; sexul, mediul de provenienta,
profesie, insertie socio-profesionala;
- antecedentele patologice heredocolaterale;
RAPEL SEMIOLOGIC
- antecedentele personale fiziologice şi
patologice;
- stilului de viaţă şi de muncă;
- modul de debut al afecţiunii
respiratorii
- simptomele dominante;
Modul de debut al bolii (imprimă adesea tipul
efectiunii)
- Debut brutal;
- Debut insidios;
- Debut cronic;
Acuzele pacientului
Acuzele de ordin general: astenie,
subfebrilităţi (tbc pulmonar, neoplasm
bronhopulmonar, hemopatii maligne – boală
Hodgkin), febră (continuă, remitentă,
intermitentă, neregulata), transpiratii,
scădere ponderală, inapetenţă, dispepsie,
sindr. diareic/constipatie.
SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR
RESPIRATORII = acuze de ordin local
1. TUSE ± EXPECTORAŢIE – SPUTA:
- rol de apărare (prin eliminarea unor corpi
străini, particule iritante, produse exudative
datorate proceselor patologice)
- act fiziologic - eliminare a screţiilor în exces
- act patologic - tusea patologică - „utilă”
atunci când favorizează eliminarea secreţiilor
patologice;
- rol nociv - independent de afectarea
patologică a aparatului respirator (prin iritarea
„zonelor tusigen (afecţiuni cardiace – IVS).
-tusea spontană
- tusea provocată (emoţii, efort, schimbări
de poziţie)
- tusea continuă
- tusea matinală
- tusea vesperală
- tusea nocturnă
- tusea uscată, tusea umedă
-tusea surdă, tusea lătrătoare, tusea
bitonală
-tusea chnintoasă, cavernoasă, tusea
emetizantă, -- tusea de efort, tusea
continuă, tusea poziţională, tusea ca
„simptom – semnal”.
2. EXPECTORATIA - actul prin care sunt
eliminate, în urma tusei, produsele
patologice din arborele traheobronşic şi
parenchimul pulmonar, produse care
denumesc sputa
Sputa conţine: mucus (când există o
hipersecreţie), exsudat inflamator, (de
origine bronşică), corpi străini, sânge,
salivă, produse de descompunere a
ţesutului pulmonar, secreţie faringiană sau
nazală
!!!!Expectoraţia are ca şi tusea o mare
valoare semiologică, putând tranşa
diagnosticul prin caracterele sale
patognomonice.
Examenul macroscopic cuprinde: cantitate,
aspect, consistenţă, culoare şi miros.
Cantitatea de spută :
Absentă – corticopleurite, boli pulmonare
interstiţiale
Redusă – până la 200-400ml/zi – astm bronşic,
traheobronşite acute incipiente, pneumonii
acute la debut, TBC la debut,
bronhopneumonii cronice în perioada de
acalmie.
Vâscoasă – aderă la pereţii vasului în care se
colectează, datorită conţinutului mare în
fibrină.
Fluidă, filantă – conţine mult mucus.
Crescută – până la 400-500ml/zi – bronşite
cronice cu bronhoree, bronşiectazii, abcese
pulmonare, TBC ulcero-cavitară
Foarte mare – peste 500ml/zi – vomică –
colecţii pleuro-pulmonare sau
subdiafragmatice care se deschid în bronşii
(pleurezia purulentă, abces pulmonar, chist
hidatic, abces hepatic).
Transparenţa sputei:
Sputa fluidă - este de obicei transparentă
Sputa aerată - caracteristică edemului
pulmonar acut este aerată, spumoasă , ca
"albuşul de ou" bătut
Aspectul sputei:
Sputa seroasă - abundentă, apare în
bronşitele acute seroase; spumoasă, slab
rozată este caracteristică edemului pulmonar
acut; rar pot apare prin iritaţii produse de
gaze toxice (edem pulmonar acut
necardiogen, toxic)
Sputa mucoasă – incoloră, transparentă, de
consistenţă fluidă şi apare în bronşite ; dacă
există o cantitate mare de fibrină devine
gelatinoasă, aderentă de vas,
Sputa purulentă – aspect cremos, de culoare
galbenă sau galben verzuie: supuraţii
pulmonare care drenează în bronşii,
traheobronşite acute şi cronice, bronşiectazii,
TBC cavitară, procese supurative cronicizate
Sputa sanguinolentă - sputa amestecată cu
sânge roşu, curat, în cantitate variabilă ;
sputa cu sânge de culoare închisă (care a
stagnat pe căile traheobronşice) = spută
hemoptoică; eliminarea de sânge franc =
hemoptizie.
- apar în: TBC, bronşite cronice, bronşiectazii,
Sputa perlată - mucoasă, redusă cantitativ,
conţine dopuri opace asemănătoare unor
perle, spiralele lui Curschmann, eozinofile şi
cristale Charcot- Leyden – la sfârţitul crizelor
de astm
Sputa numulară - varietate de spută
mucopurulentă care conţine discuri purulente
galben verzui de mărimea unor monede
înglobate în mucină; se întâlneşte rar în
bronşite cronice, bronşiectazii
Vomica: - expulzia bruscă a unei cantităţi
masive de spută şi apare după efort, tuse sau
traumatism, însoţită de dureri toracice,
dispnee, cianoză şi stare de şoc: abcese
pulmoare, empiem, chist hidatic, abces
hepatic sau subfrenic, drenate în bronşie.
Sputa cu aspect de "zeamă de prune" - cu
miros fetid, culoare roşie-brună: cancerul
bronhopulmonar, gangrena pulmonară
Sputa pseudomembranoasă conţine o mare
cantitate de mucus în care plutesc fragmente
solide
HEMOPTIZIA- eliminarea pe gură a unei
cantităţi de sânge roşu, aerat, proaspăt care
provine din arborele traheobronşic şi/sau
parenchimul pulmonar în cursul efortului de
tuse. Bolnavul este palid, anxios, prezintă
transpiraţii reci, dispnee, tahipnee şi uneori
chiar lipotimie. Pulsul este frecvent
tahicardic, iar valoarea tensiunii arteriale
variază în funcţie de cantitatea hemoptiziei.
Cantitativ se descriu:
-hemoptizia mică – 50-100ml - în care
sângele se elimină fracţionat în accese de
tuse fiecare acces fiind însoţit de eliminarea
a 15-20ml sânge
-hemoptizia medie – 100-200ml
-hemoptizia mare - gravă ajungând până la
500ml
3. DISPNEEA
- Acută: inhalare de corp străin, laringită ac.,
laringospasm, pneumotorax spontan
- Cronică – bronhopneumopatii cronice,
emfizem pulmonar, fibroze interstişiale difuze
Paroxistică – apare în accese, caracteristică
astmului bronşic
DISPNEEA
După intensitate dispneea poate fi:
- moderată, importantă şi severă. După
factorii declanşatori dispneea poate fi: de
efort, ortopnee, expunere la alergeni sau
particule iritante.
Din punct de vedere al mecanismelor
fiziopatologice (dezechilibru
ventilaţie/perfuzie, bloc alveolocapilar,
reducerea suprafeţei de difuziune, ventilaţie
hipodinamică) dispneea poate fi de tip
obstructiv sau restrictiv.
Dispneea de tip obstructiv:
-apare secundar obstrucţiei incomplete a
căilor respiratorii mici sau mari.
-Obstrucţia căilor respiratorii mici: bronşiolite,
BPCO, astm bronşic şi este de tip expirator,
prelungită, şuierătoare, însoţită de bradipnee.
-Obstrucţia pe căile respiratorii mari (laringe,
trahee, bronşii mari) poate fi extrinsecă (guşă
plonjantă, timom, anevrism aortic,
compresiune prin tumori şi adenopatii
mediastinale), intrinsecă (corpi străini, edem
glotic, tumori, aspiraţie de secreţii sau
sânge), funcţională ( spasm glotic, paralizie
corzi vocale).
4. DUREREA TORACICĂ:- simptom tipic pentru
afecţiunile pulmonare; poate apare şi în alte
boli care interesează cutia toracică, coloana
vertebrală şi abdomenul, având o mare
variabilitate în ceea ce priveşte localizarea,
debutul, caracterul, circumstanţele de apariţie,
cauzele.
Junghiul toracic - apare prin iritarea terminaţiilor
nervoase de la nivelul pleurei parietale, durere de
intensitate mare, vie, comparată cu "lovitura
de pumnal", exagerată de tuse, strănut,
palparea regiunii dureroase, însoţită de
dispnee, îmbrăcând diverse aspecte în funcţie
de cauza care îl provoacă:
- pneumonia francă lobară – junghi violent,
submamelonar, instalat după frison şi febră;
dispare în 2-3 zile
- tromboembolismul pulmonar – apare brusc, d
intensitate mare, însoţit de tuse seacă, dispne
intensă cu polipnee, cianoză, instalate brus; s
însoţeşte de spute hemoptoice, febră
-- pneumotorax spontan – apare brutal, după efor
fizic sau tuse, imobilizând bolnavul şi s
însoţeşte de dispnee marcată
-pleureziile serofibrinoase – are caracter difuz
nepermiţând decubitul pe partea bolnavă
însoţit de tuse seacă şi respiraţie superficială
dispare când apare lichidul pleural
-Dureri de tip nervos radicular : afecţiuni al
coloanei vertebrale ce determină compresiun
ale rădăcinilor nervoase la nivel vertebral
spondiloze, tu. primare sau metastatice, limfom
- Nevralgia intercostală – apare prin iritarea unui
nerv intercostal: o durere vie sau cu caracter
de arsură. Apare de-a lungul unui traiect
nervos şi este amplificată de tuse, mişcări
bruşte, inspir profund şi mai ales de palparea
punctelor de pe traiectul nervului – punctele
lui Valleix (parasternal, axilar median,
paravertebral).
Cauze : expunerea la frig, tumori mediastinale,
zona zoster.
-Mialgia: este o durere surdă musculară având
mai multe cauze : procese inflamatorii locale,
hematoame, dermatomiozită, traumatisme,
trichinela, etc
-Durerea osoasă: apare prin procese patologice
care interesează periostul, bogat în terminaţii
nervoase sau la nivelul endostului.
1. Bronşita cronică
Simptome:
- tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel
puţin 3 luni pe an, cel puţin 2 ani consecutiv
- dispneea apare tardiv
Examenul obiectiv:
- la începutul bolii poate să nu remarce
modificări la inspecţie, palpare, percuţie;
după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate
fi de cord pulmonar cronic
- ascultaţia decelează raluri bronşice
(sibilante, ronflante), uneori apar şi
subcrepitante la baze
2. Astmul bronşic - boală inflamatorie cronică; se
caracterizează prin hiperreactivitate bronşică la
diverşi stimuli = spasm bronşic, edem şi
hipersecreţie de mucus = apriţia de crize de
dispnee paroxistică de tip expirator însoţite de
wheezing.
Alergenii implicaţi: polenuri, praf de casă, mucegaiuri,
fungi atmosferici (levuri, mucegaiuri), alergeni
alimentari (cacao, căpşuni, ciocolată, etc),
alergeni profesionali (lână, pene, puf, făină, etc),
medicamente (listă foarte largă), poluarea,
factori meteorologici, fumul de ţigară, alergeni de
origine animală, stressul psihic, etc. De cele mai
multe ori declanşarea crizei este determinată de
o suprainfecţie bronşică (virală, bacteriană).
Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales la
tineri, pe un teren alergic predispozant.
Simptome clinice: apar la scurt timp după
expunerea la alergen şi se manifestă prin
criza de astm bronşic, care poate dura aprox.
1-2 ore.
- simptome prodromale care anunţă instalarea
crizei (aura): strănut, rinoree, lăcrimare,
cefalee, tuse seacă. Crizele apar predominant
noaptea şi trezesc bolnavul cu dispnee, tuse,
transpiraţii şi o stare de agitaţie care se
accentuează pe măsura instalării crizei.
- dispnee de tip expirator, paroxistică,
bradipneică însoţită de wheezing, tuse, la
început iritativă, devine productivă (sputa
perlata), poliurie.
Examenul clinic obiectiv:
În criza - pacientul este agitat, stă la geam în
ortopnee, sprijinit pe mâini (se ajută în respiraţie cu
muşchii respiratori accesori), este cianotic, transpirat.
Examenul toracelui arată un torace destins,
imobilizat în inspir, cu amplitudini reduse
Palparea arată un freamăt pectoral diminuat.
Percuţia evidenţiază hipersonoritate pe toată aria
pulmonară.
Ascultaţia găseşte un expir prelungit, m.v. diminuat,
iar supraadăugat, apar ralurile bronşice, sibilante şi
ronflante, precum şi raluri subcrepitante, toate
determinând „zgomotul de porumbar” (wheezing).
Dupa și intercritic - examenul poate găsi totul normal
sau un grad de dispnee cu obstrucţie bronşică, cu
prezenţa de raluri ronflante şi sibilante.
Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la tratament,
durata crizei fiind peste 24 ore se numeşte stare de
rău astmatic şi este o urgenţă medicală prin
insuficienţa respiratorie acută.
Astmul bronşic intrinsec: apare la persoane adulte,
inflamaţia bronşică fiind determinată de infecţii.
Simptome:
- debut mai puţin brutal, după infecţii respiratorii
- dispneea este de tip expirator dar nu aşa
dramatică
-expectoraţia este mai abundentă dar cu aspect
mucopurulent
Examenul clinic obiectiv: acelaşi ca în cel
extrinsec dar între crize persistă ralurile bronşice
Examene paraclinice:
- radiografia – hipertransparenţă
- examenul sputei – cultură cu antibiogramă
- probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie
obstructivă ce persistă între crize
- complicaţii infecţioase ulterioare sau apariţia
sensibilităţii alergice la un bronşitic
cronic. Aceşti pacienţi au evoluţia spre emfizem
pulmonar şi ulterior spre cordul pulmonar cronic.
- teste inflamatorii pozitive
Astmul bronşic mixt (intricat) – reprezintă o
combinaţie între astm bronşic inţ
a. Sindromul clinic din bronhopneumopatia
cronică obstructivă
3. Bronhopneumopatia cronică
obstructivă (BPCO) include asocierea bronşitei
cronice cu emfizemul pulmonar, cu
predominanţa uneia.
Simptome:
- la pacienţii cu bronşită cronică dominantă
apare tusea cu expectoraţie mucopurulentă,
matinală
- la cei cu emfizem, predomină dispneea, rar
apare tusea
Examen obiectiv:
Examen general:
- degete hipocratice
- aspect cianotic (blue-bloater)
- aspect de pink-puffers, dispnee, polipnee,
mai ales la emfizematoşi
- semne de insuficienţă respiratorie cronică
cu manifestări cerebrale: somnolenţă,
tremurături
Examenul toracelui:
- inspecţie – torace emfizematos
- palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt
pectoral diminuate
- palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt
pectoral diminuate
- ascultaţie – m.v. diminuat, raluri bronşice şi
subcrepitante, bilateral
Examene paraclinice:
- radiografia toracică – hipertransparenţă
pulmonară
- examenul sputei cu antibiogramă
- probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie de
tip obstructiv sau mixt
- EKG – prezenţa P-lui pulmonar şi/sau
hipertrofie ventriculară dreaptă
4. Sindromul clinic din bronşiectazie

Bronşiectazia - o dilatare a bronşiilor,


congenitală sau dobândită, putând lua
diverse aspecte: sacciform, moniliform,
chistic, la nivelul cărora pot stagna
secreţiile bronşice. In timp, prin
suprainfecţia lor apare o supuraţie
pulmonară cronică.
Simptome:
- stare generală influenţată, febră, astenie,
transpiraţii, scădere ponderală
- tuse cu expectoraţie sero-muco-purulentă
(stratificată în 4 straturi:spumos, mucos,
seros, grunjos) cu miros fetid; uneori pot
apare şi hemoptizii
- dispnee progresiva
Examenul obiectiv:
- cianoza extremităţilor
- febră, transpiraţii
- degete hipocratice
- examenul toracelui relevă modificări în funcţie de:
întinderea leziunilor, de starea lor, înainte sau după
expectoraţie, putând lua 4 aspecte clinice:de
condensare, bronşic, pleural sau cavitar.
Examene paraclinice:
- radiografia toracelui: accentuarea desenului
peribronhovascular cu zone de condensare în jur
- examenul sputei stratificate, cu polimorfonucleare,
fibre musculare, floră cu antibiogramă
- bronhoscopie şi mai ales bronhografia cu lipiodol
- EKG – P pulmonar
- teste ventilatorii de tip obstructiv sau mixt
5, SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE

Emfizemul pulmonar
Reprezintă o boală care se caracterizează prin
creşterea cantităţii de aer din plămâni având ca
urmare distrucţia parenchimului.
Simptome:
- astenie
- dispnee de efort
- tuse seacă
Examen obiectiv:
Inspecţie – torace emfizematos
- diminuarea amplitudinii respiratorii
Palpare: - diminuarea amplitudinii la baze şi
vârfuri, freamăt pectoral diminuat
Percuţie: - hipersonoritate pe toată aria
pulmonară

Ascultaţie: - murmur vezicular diminuat


- expir prelungit

Examene paraclinice:
- radiografie torace – hipertransparenţă
pulmonară
- probe ventilatorii arată semne de
obstrucţie bronşică : scăderea
raportuluiVEMS/ CV, creşterea volumului
rezidual, scăderea elasticităţii pulmonare
6.Pneumonia bacteriană
- inflamaţie fără supuraţie a ţesutului
pulmonar ca reacţie la infecţii cu diferiţi
germeni: pneumococ, stafilococ, klebsiella,
haemofilus infuenzae, etc.
Simptome:
◦ - debut brusc, cu febră, 39-40 grade
celsius, herpes nazo-labial, frison major, -
- astenie, cefalee, transpiraţii
◦ - junghi toracic de partea afectată
◦ inţial, tuse seacă, iritativă apoi apare
tuse productivă
◦ - expectoraţie ruginie, aspect de jeleu de
coacăze
◦ - dispnee polipneică
7. Bronhopneumonia
- una din cele mai severe boli respiratorii care
afectează bolnavii taraţi şi în care procesul
inflamator este difuz în plămân.
Simptome generale: stare generală influenţată, febră
peste 40º C ; pulmonar: dureri toracice, dispnee,
polipnee, cianoză marcată, tuse cu expectoraţie
mucopurulentă
Examen obiectiv:
- Inspecţie: polipnee
- Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată
aria pulmonară
- Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate
pe toată aria
- Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz
(respiraţie suflantă), raluri bronşice, subcrepitante şi
crepitante difuz pe toată aria pulmonară
Examene paraclinice:

- teste inflamatorii pozitive


- radiologic: multiple opacităţi pulmonare
diseminate
teste inflamatorii pozitive
- radiologic: multiple opacităţi pulmonare
diseminate
8. Abcesul pulmonar
- afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie cronică
în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi,
care de obicei produc cavităţi la nivelul plămânului.
Examenul unui pacient cu abces pulmonar va decela
modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului.
a. Examenul în faza de constituire:
Simptomatologie: debut relativ brusc, cu febră,
frisoane, dureri toracice chiar junghi, stare generală
alterată, dispnee, tuse seacă inţial
Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de
condensare (depinde de localizarea procesului faţă de
peretele toracic)
- Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit
dacă este cu bronşie -obstruată şi accentuat dacă
este cu bronşie liberă
-Percuţie – submatitate sau matitate
localizată
-Ascultaţie:
◦ murmur vezicular diminuat
◦ suflu tubar
◦ raluri subcrepitante
Examene paraclinice: - teste inflamatorii intens
crescute - grafia arată
opacitate neomogenă, slab delimitată
b. Examenul în faza de deschidere: este tardiv
şi apare vomica cu o expectoraţie sero-muco-
purulentă
c. Examenul în faza de supuraţie:
Simptome:
- transpiraţii, scădere ponderală
- dispnee moderată
- scăderea febrei după vomică
- expectoraţie fetidă
Examen clinic:
Inspecţie – fără modificări
Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul
cavităţii dacă este cu bronşie obstruată şi
accentuat dacă este liberă
Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică
dacă cavitatea este mare şi aproape de
perete
Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice,
raluri cavernoase
Examene paraclinice:
- teste inflamatorii crescute
- radiografia de torace: imagine hidro-aerică,
în funcţie de cantitatea eliminată (opacitate
bazal cu hipertransparenţă deasupra)
9. Chistul hidatic pulmonar
- afecţiune relativ rară şi apare prin infecţia cu
taenia echinococus transmisă de animale
(câinele). Poate fi descoperit întâmplător cu
ocazia unor radiografii sau când apare vomica
cu lichid clar ca apa de stâncă.
Examenul clinic poate realiza un sindrom de
condensare sau unul cavitar, în funcţie de
deschiderea chistului şi eliminarea prin
vomică.
Paraclinic – teste ELISA pentru determinarea
prezenţei anticorpilor
- radiologic – imagine de
opacitate bine delimitată, cu pereţi subţiri;
imagine hidroaerică sau cavitară, după
vomică
10. Sindromul clinic din tumorile pulmonare

Neoplasmele pulmonare pot îmbrăca


mai multe aspecte clinice realizând
sindroame de: condensare, pleurale,
cavitare sau atelectazie.
Uneori examenul clinic pulmonar
poate fi chiar normal. Ele pot fi primare
sau secundare, metastatice.
Simptome:
- sindrom de împregnare neoplazică
- tuse seacă, iritativă, rebelă
- hemoptizii în cantitate mică, uneori cu
aspect în „jeleu de coacăze”
- subfebrilităţi sau febră de etiologie
neinfecţioasă
- dispnee (apare tardiv)
- dureri toracice care nu cedează la calmante
obijnuite
- scădere ponderală pe un fond de inapetenţă
şi alterare a stării generale
În neoplasmul de vârf pulmonar apare
sindromul Pancoast –Tobias ce cuprinde:
sindromul Claude-Bernard-Horner: ptoză
palpebrală, mioză, enoftalmie, edemul
braţului, nevralgie de plex brahial; sindromul
clinic frecvent întâlnit este de condensare cu
bronşie liberă sau obstruată.
- sindroame paraneoplazice - chiar înainte de
manifestările clinice: tromboflebite migratorii,
polimiozite, polinevrite.
hipocratism digital, osteoartropatie pneumică,
hipercalcemie, etc.
In funcţie de localizare, tumorile pulmonare
pot fi centrale(situate în hil, cu punct de
plecare endobronşic) sau periferice (cu punct
de plecare bronhoalveolar).
Examenul clinic va fi cel determinat de forma
de sindrom realizat.
Examene paraclinice:
- radiografie pulmonare: opacitate sau
opacităţi, atelectazie, pleurezie
- bronhoscopie cu biopsie sau lavaj
- tomografie computerizată +/- puncţie biopsie
transtoracică aspirativă
- examenul sputei – celule neoplazice
- examenul histopatologic sau chiar
imunohistochimic
11. Sindromul clinic din atelectazie
Atelectazia este un sindrom determinat de
obstrucţia unei bronşii având ca urmare un
defect de ventilare pe o zonă aferentă
realizând sindromul clinic de condensare
cu bronşie obstruată. Cauzele pot fi
multiple: corpi străini, adenopatii
compresive, tumori endobronşice sau
compresive.
Simptome: date de boala de bază, semnul
caracteristic fiind dispneea
Examenul clinic:
Inspecţie: scăderea amplitudinii mişcărilor
respiratorii de partea respectivă uneori cu
tiraj
Palpare: freamăt pectoral diminuat sau
absent în zona respectivă
Percuţie: submatitate sau matitate
Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau
abolit
Examene paraclinice:
- radiografie toracica – opacitate retractilă,
atragerea de partea bolnavă a traheei,
diafragmului, cordului
- examen bronhoscopic pentru precizarea
cauzei
- tomografie computerizată
12. Sindromul clinic din infarctul pulmonar
Infarctul pulmonar apare ca o consecinţă a
obstruării unei ramuri a arterei pulmonare
prin tromb sau embol. Sindromul realizat este
cel de condensare cu bronşie liberă sau
obstruată.
Simptome:
- debut brusc cu durere toracică intensă,
localizată
- tuse cu expectoraţie hemoptoică
- dispnee severă, polipnee
- febră
- stare generală alterată
- tahicardie
Examenul clinic obiectiv:
◦ inspecţie: amplitudine respiratorie
redusă de partea afectată
◦ palpare - freamăt pectoral diminuat sau
accentuat; rar poate apare frecătură
pleurală supraiacentă zonei infarctizate
◦ percuţie – zonă de submatitate sau
matitate
◦ ascultaţie: murmur vezicular diminuat;
uneori suflu tubar sau frecătură
Examene paraclinice:
- radiografie toracică – opacitate
necaracteristică sau chiar zonă de
hipertransparenţă prin dispariţia
desenului vascular
- scintigrafie toracică
- EKG
13. SNDROAME CAVITARE
Sindromul cavitar apare după evacuarea ţesutului
pulmonar în cadrul unor procese pulmonare de tipul:
abcesului pulmonar, TBC pulmonar, neoplasmului
pulmonar, chistului hidatic pulmonar.
Simptome: sunt secundare bolii de bază.
Examenul clinic depinde de localizarea cavităţii, de
mărimea ei şi de stadiul de evacuare al cavităţii.
Inspecţie: poate fi normală.
Palpare: freamăt pectoral este diminuat sau
accentuat în funcţie de bronşie dacă este obstruată
sau liberă
Percuţia: hipersonoritate timpanică în zona cavităţii.
Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau accentuat
peste care se adugă raluri cavernoase şi sufluri
cavitare sau amforice.
Examene paraclinice:
- radiografie toraca – cavitate semi sau total golită
bronhoscopie – pentru elucidarea diagnosticului
14. SINDROAME PLEURALE
1.Sindromul pleural lichidian (inclusiv
mezoteliom pleural)
Apare prin acumularea de lichid în marea
cavitate pleurală din diferite cauze.
Simptome: depind de etiologia bolii.
- Dureri de partea afectată la debut care
cedează la creşterea cantităţii de lichid
- Dispnee (depinde de cantitatea de lichid)
- Tuse seacă, iritativă
- Polipnee
Examenul clinic obiectiv:
Inspecţie: bombarea hemitoracelui cu lichid
◦ Palpare:- amplitudinea mişcărilor bazei
respective redusă; posibil la început, frecătură
pleurală

- freamăt pectoral abolit la baza respectivă


◦ Percuţie: matitate bazală delimitată superior
de curba lui Damoiseau
◦ Ascultaţie: -
◦ murmur vezicular abolit la baza respectivă
◦ dacă este o cantitate minimă, posibil,
frecătură pleurală
◦ dacă este o cantitate medie, posibil, suflu
pleuretic
Examene paraclinice:

- radiografie toracică: opacitate lichidiană


bazală cu concavitatea în sus
- puncţie pleurală cu analiza lichidului:
reacţia Rivalta, examen citologic şi
bacteriologic, micologic
Sindromul clinic pleural solid
Se referă la sindroame care apar în simfize
pleurale, pahipleurite şi tumori pleurale.
Primele sunt secundare afecţiunilor
pleuropulmonare.
Simptome:
- tuse seacă, iritativă
- durere toracică la baza plămânului,
accentuată de tuse şi chiar de respiraţie
Examenul clinic:
◦ Inspecţie: reducerea amplitudinii mişcărilor
respiratorii la baza respectivă; uneori poate
apare retracţie sau tiraj
◦ Palpare: freamăt pectoral diminuat sau
abolit
◦ Percuţie: submatitate sau matitate bazală
◦ Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau
abolit; uneori, frecătură pleurală
Examene paraclinice: grafie pulmonară –
opacitate bazală cu linie superioră dreaptă
15. SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOTORAX
Pneumotoraxul poate apare din cauza
acumulării de aer în cavitatea pleurală: prin
ruperea bulelor de emfizem la vârstnici sau la
cei cu BPCO cu dominanţă emfizematoasă;
mai frecvent în urma traumatismelor toracice;
uneori el poate fi realizat terapeutic sau în
urma toracentezelor.
Din punct de vedere anatomopatologic
deosebim:
Pneumotorax închis - are o evoluţie favorabilă
prin închiderea orificiului de pătrundere,
resorbţia aerului ţi revenirea plămânului la
perete
Pneumotorax deschis – are tendinţa la
cronicizare prin menţinerea fistulei fiind
necesară intervenţia chirurgicală
Pneumotorax cu supapă – cel mai grav
datorită orificiului care permite doar intrarea
aerului în inspir şi acumularea lui în pleură cu
creşterea presiunii şi colabarea plămân
Simptome:
- debut brusc de obicei însoţit de durere
violentă
- tuse iritativă, seacă
- dispnee tot mai intensă, pe măsura
acumulării de aer
- polipnee
- cianoză
Examenul clinic:
◦ Inspecţie: hemitorace bombat, cu ampliaţii
reduse, cu coaste lărgite
◦ Palpare: abolirea freamătului pectoral
◦ Percuţie: timpanism pe partea respectivă
◦ Ascultaţie: murmur vezicular abolit, posibil
suflu amforic
Examene paraclinice:
- radiografie toracică – hipertransparenţa
hemitoracelui, fără desen pulmonar, cu
plămân colabat la hil
- puncţia pleurală este terapeutică şi
evacuatorie
Frecvent apare hidropneumotorax în urma
toracentezei evacuatorii iar examenul clinic
relevă semnele date de asocierea celor două
sindroame.
16. SINDROMUL MEDIASTINAL
Apare secundar unor procese patologice de tip
tumoral, benign sau malign care se dezvoltă
la nivelul mediastinului anterior, posterior sau
mijlociu. In funcţie de organele comprimate
pot să apară diverse manifestări.
In general sindromul clinic se manifestă prin:
- cianoza extremităţii faciale
- edem în pelerină,
- circulaţie colaterală în treimea superioară,
- dispnee,
- tuse seacă,
- disfagie,regurgitaţii (prin compresiunea
esofagului),
- disfonie sau voce bitonală prin paralizie de
recurent,
- paralizia simpaticului cervical cu sindrom
Claude-Bernard-Horner,
- edem de torace asociat cu cel de membru
superior, revărsat pleural chilos sau ascită
chiloasă (prin compresiunea canalului
toracic).
Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă,
adenopatii mediastinale în cadrul unor limfoame,
tumori, TBC, timom, etc.
Examene paraclinice:
- radiografie torace, faţă şi profil
- tomografie computerizată
- RMN
- puncţie –biopsie sub tomograf
Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau
mediastinoscopie cu examen histopatologic
VA MULȚUMESC