Sunteți pe pagina 1din 26

Termoterapia. Peloidoterapia.

Tratamentul cu parafina si ozocherita.


Bulai Marina,
profesor de bazele reabilitarii
Tratamentul cu nămol se mai numeşte şi ,,peloidoterapie”
termenul provenind din cuvântul grecesc “pelos” care înseamnă
nămol.

 Cele mai raspandite namoluri terapeutice sunt


depunerile de mal din bazinele saline – namolurile
negre sulfuroase, care se formeaza pe fundul estuarelor
marine, al golfurilor si lacurilor sarate continentale.
 După modul de formare, materiile organice şi anorganice
prezente în sedimente, nămolurile se împart în trei grupe:
 1. nămoluri sapropelic
 2. nămoluri de turbă
 3. nămoluri minerale
Peloidele actioneaza asupra:
 sistemului cardio-vascular- stimularea reactiilor
cardio-vasculare cu accentuarea hemodinamicii prin
mecanisme centrale si periferice. Are loc
mobilizarea imediata a depozitelor sangvine si
antrenarea lor in circulatia generala, procese de tip
inflamator.
 sistemului nervos- efecte sedative sau excitante
asupra SNC si asupra SNV prin sedarea receptorilor
pentru durere. Cura balneara cu namol determina
cresterea capacitatii de aparare antimicrobiana prin
cresterea puterii fagocitare a leucocitelor-evidentiata
prin modificarile indicelui opsonocitofagic (I.O.C.)
 sistemele imunologice-reglare a valorilo
imunoglobulinelor, cresterea imunitatii nespecifice, etc
Modificarile enzimatice si metabolice aparute in glandele
endocrine dupa peloidoterapie difera dupa specificul
secretor al glandei, dupa stadiul functional in care se
gaseste glanda si sunt legate de tipul aplicatiei terapeutice.
 Sub actiunea namolului se produce o stimulare armonica
in toate glandele in sensul cresterii activitatii enzimatice si
de sinteza cu pastrarea specificitatii fiecareia. Corelata cu
activitatea de armonizare functionala endocrina este si
stimularea activitatii axului hipotalamo-hipofizo-
suprarenalian tradusa prin optimizarea nivelurilor
plasmatice ale endorfinelor.
Metodele de aplicare
 onctiunea cu namol - este cea mai veche metoda care
presupune aplicarea namolului rece pe pielea pacientului
(dupa ce acesta s-a incalzit 10-15 minute) in strat subtire, pe
zone limitate sau intregul corp.
 Pacientul trebuie sa se expuna ulterior la soare, in pozitie
verticala, pana cand se usuca namolul, aproximativ 30-60
de minute, dupa care urmeaza baia de 10-15 in apa marii sau
a lacului insotita de miscare si un dus scurt cu apa rece si
odihna la pat de minim o ora. Este o metoda de solicitare
mecanismelor de termoreglare, stimulare neuroendocrina
si a proceselor de adaptare prin alternarea factorilor
contrastanti cald-rece.
 impachetarile cu namol - constau in aplicarea de namol in
strat de 1-2 cm incalzit la 38-46ºC pe regiune limitata sau pe
intreaga suprafata a corpului pentru 20-40 de minute.
 Cataplasmele – aplicatii cu namol la diferite temperaturi pe
regiuni limitate ale corpului.
 Baile de namol – in cazi cu apa de ghiol incalzita in care se
adauga 10-12 kg namol, crescandu-se progresiv concentratia
acestuia pana la 10-25%. Amestecul se poate incalzi pana la
44ºC. In cazul pacientilor cu afectiuni cardiovasculare,
temperatura nu trebuie sa depaseasca 37 ºC, iar pentru cei
cu afectiuni reumatice inflamatorii sub 36ºC. Durata baii
este de 20-40 de minute. Baia trebuie urmata de dus la 37-
38ºC si odihna de minim o ora. O cura este formata din 12-
15 bai zilnice.
Peloidoterapia
Indicatii
Sistemul locomotor
 -reumatisme degenerative cu diferite localizari: coloana
(spondiloze, discopatii simple, lumbago cronic, etc),
periferic (coxartroze, gonartroze, etc)
 - reumatisme inflamatorii
 - reumatisme abarticlare
 - sechele posttratumatice
2. Sistem nervos
 - afectari SNC si periferic
3. Derm
 - psoriazis
 - eczeme cronice
 - urticarii cornice
4. Sistem genital
 - inflamatorii cronice
 - sterilitate secundara
5. Sistem respirator
 - sfera ORL
 - sechele post TBC
6. Sistem endocrin
 - hipotiroidie
 - obezitate
 - nanism hipofizar
 - rahitism sau debilitate cop
 Terapia cu namol este contraindicata daca
pacientul sufera de astm, diabet, ulcer, orice
forma de cancer sau de hepatita, daca are
afectiuni renale sau cardiovasculare.
Parafinoterapia
 Parafina este o substanță solidă, albă, formată dintr-un
amestec de hidrocarburi saturate obținute la
distilarea țițeiului și întrebuințată la
fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a
țesăturilor, ca materie primă în industria chimica
 Una dintre proprietăţile parafinei este capacitatea mare de
căldură. Ceară de parafină începe să se topească la 52-54
de grade, se transformă treptat într-o masă lipicioasă
vâscoasă albă.
 În terapia cu parafină se folosește doar parafină topită
lichidă, care este aplicată pe piele, în formă de aplicaţii.
Ceară de înaltă temperatură nu este periculoasă, nu
provoacă arsuri - având o conductivitate termică scăzută,
aceasta emană caldura în porţiuni foarte mici
 Temperatura pielii sub un strat de ceara fierbinte crește cu
1,5-2 grade. Astfel încălzirea uniformă a pielii cauzează o
serie de reactii, în terapia cu parafină - cresc spatiile
intercelular, se înmoaie stratul cornos superior. Porii pielii
se deschid, şi se mărește sudoraţia. Dar umeditatea nu se
evaporă de pe suprafața pielii, pentru că parafina
izolează bine această zonă a pielii. Umiditatea
este reabsorbită în piele, se restabilește echilibrul de
hidratare. Prin urmare, principalul efect al terapiei cu
parafină - este hidratarea pielii.
 Aplicarea locala are o actiune antispastica,analgetica si
rezorbtiva, se amelioreaza circulatia sangvina si a
limfei, se micsoreaza edemul si se accelereaza
cicatrizarea ranilor.
 Unul dintre principalele avantaje ale terapiei cu parafină
este versatilitatea sa: poate fi aplicată pe orice parte a
corpului - brate, picioare, față, abdomen şi coapse. Cel
mai des se efectuiază terapia cu parafină a mânilor și feței
deoarece acestea sunt cele mai vulnerabile părți ale
corpului, care sunt direct supuși acțiunii factorilor externi.
Ele suferă de uscaciune, fisuri, roşeaţă şi peeling. Şi în
doar o sesiune de terapie cu parafină scăpăm de toate
aceste neplăceri - pielea devine uniformă, moale si netedă.
Efectul teratiei cu parafină este vizibil dupa prima sesiune
şi, important, se păstrează pentru aproximativ şapte zile.
Terapia cu parafină pentru mâini se efectuiază prin afundarea
mâinilor în cada cu parafină topită pentru câteva secunde, apoi le
scoatem pentru 10 secunde, şi le afundăm din nou. Aceste mişcări
sunt repetate de 6-8 ori până când mâinile se acoperă cu un strat
gros de parafină. După aceea, pe mână se îmbracă o pungă de
plastic, iar de asupra - mănuşă calduroasă. După 25 de minute,
mănuşă si un punga se scot, şi ceara este eliminată în direcţia de la
încheietura mâinii la degete
Aplicarea pe față este foarte asemănătoare, dar: după
primul strat de ceara pe față se pun șervețele de tifon,
care apoi ne vor ajuta la scoaterea măștii. Peste șerveţele
se aplică încă 5-6 straturi, iar dupa 20 de minute masca se
îndepărtează în direcţia de la gât la frunte. Efectul va fi
minunat.
 Împachetarea cu parafina consta în aplicarea parafinei
topite pe o anumita regiune a corpului. Parafina se
topeste la 65-70°C, temperatura de utilizare fiind de
50-55°C; grosimea stratului aplicat este de 0,5-1,5 cm,
durata aplicarii variind între 20 si 60 de minute.
Actiunea parafinei se datoreste factorului termic, ea
determinând o încalzire uniforma a tegumentului
pâna la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor
subcutanate, alaturi de procesul de hipersudoratie.
Impachetari cu parafina
Indicatii
 afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii
(poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta)
 afectiuni posttraumatice ale aparatului
mioartrokinetic,
 suferinte ale sistemului nervos periferic,
 suferinte ale organelor interne
contraindicatii
 hipertensiune arterială,
 boli infecţioase,
 diabetul zaharat,
 erupţii cutanate pe față și vene varicoase pe picioare.
 În absenţa tuturor acestor boli, terapia cu parafină, la
prima sesiune, va fi o plăcere reală și în condiţii de
siguranţă, pentru pielea feței uscată şi ofilită, pentru pielea
aspră și uscată de la mâini şi picioare, eliminând iritarea
şi umflăturile, îmbunătăţind culoare, restabilind
elasticitatea şi catifelarea pielii.
Ozocherita
 este una din terapiile la cald in care, ca agent termic, se
foloseste ozocherita, un mineral natural, de origine
petroliera, supus unei prelucrari speciale.
 datorita conductibilitatii termice mai reduse si capacitatii
calorice ridicate (capacitatea de mentinere a caldurii este
deaproape doua ori mai mare decat a parafinei), ozocherita
este mai eficienta decat nisipul, turba, parafina.
 Actionand asupra ozocheritei cu acid sulfuric fierbinte,
se obtine cerezina completa, care formeaza o pelicula foarte
fina la suprafata diverselor obiecte, inclusiv a pielii.
 Aceasta componenta patrunde bine in
invelisurile cutanate, ceea ce permite folosirea sa ca baza in
prepararea dirselor creme de parfumerie.
 Datorita conductibilitatii termice mai reduse si capacitatii
calorice ridicate (capacitatea de mentinere a caldurii este
de aproape doua ori mai mare decat a parafinei), ozocherita
este mai eficienta decat nisipul, turba, parafina
 Substantele biologic active existente in ea exercita o
actiune:
 desensibilizatoare,
 antialergica
 antiinflamatoare.
 Ozocherita se foloseste in tratarea dermatozelor insotite de
infiltrare, lichefiere si hipercheratoza, costului redus al
tratamentului si modului simplu de administrare.
 Ozocherita este utilizata in statiuni balneare, alaturi de alti
factori locali.
 Folosirea ozocheritei este contraindicata in stadii acute si
subacute ale dermatozelor, in caz de aparitie a noi
formatiuni maligne, afectiuni ale sangelui si dereglari
decompensate a!e activitatii sistemului cardiovascular.
 Tehnica desfasurarii procedurilor. Se incalzeste ozocherita
pana la temperatura necesara, in dispoziti electrice pentru
parafina sau in baie de abur. Sterilizarea ozocheritei care
urmeaza a fi folosita se face in baia de abur, incalzita la
100°C, timp de 10-l5 minute. in caz ca aceeasi ozocherita
se foloseste de mai multe ori, la cea initiala se adauga 25%
mineral proaspat (care nu a mai fost intrebuintat).