N.

Zamfir
 ”Banca Centrală Europeană – istoric, rol și
funcții”, de Hanspeter K. Scheller (2004,
ediția a II-a revăzută: 2006)
 1. Etapele creării Uniunii Economice și
Monetare
 2. Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC) și Eurosistemul
 3. Organizare și funcționare BCE
 4.Atribuții BCE
 5.Banca Europeană de Investiții
 În anul 1988 Consiliul European a
declarat printre obiectivele UE instaurarea
gradual a unei Uniuni Economice și
Monetare. Pentru realizarea acestui
obiectiv a fost instituit un comitet special
condus de președintele Comisiei.
 Ca rezultat al analizelor effectuate, a fost întocmit un
raport care propunea realizarea Uniuni Economice și
Monetare în trei etape succesive.
 Prima etapă presupunea realizarea în perioada 1 iulie
1990 – 31 decembrie 1993 a următoarelor sarcini:

 Liberalizarea completă a circulației capitalurilor;

 Consolidarea cooperării între băncile naționale centrale

ale statelor member;
 Utilizarea liberă a monedei ”ecu” (unitatea monetară
europeană predecesoare monedei ”euro”);

 Ameliorarea convergenței economice la nivel național.

 Pentru a doua etapă, realizată în perioada 1
ianuarie 1994-31decembrie 1998, se propunea:
 Crearea Institutului Monetar European;
 Stabilirea unei interdicții pentru băncile naționale
central ale statelor member de a acorda
împrumuturi autorităților și organismelor publice;
 Consolidarea coordonării politicilor monetare între
statele member;
 Realizarea unor măsuri în stare să conducă la
independența băncilor centrale naționale (cel
târziu până la data creării Sistemului European al
Băncilor Centrale (SEBC));
 Pregătirea pentru realizarea celei de-a treia
etapă.
 A treia etapă, orientată pentru perioada
de după 1 ianuarie 1999 implica:
 Stabilirea irevocabilă a ratei de
conversiune a monedelor naționale față de
moneda euro;
 Introducerea monedei euro;
 Elaborarea unei politici monetare unice
pentru SEBC;
 Intrarea în vigoare a mecanismului de
schimb European.
 TUE, aprobat și semnat la 1991
septembrie la Maastricht. Tratatul conținea
printre anexele sale Protocolul cu privire
la statutul SEBC și al BCE și Protocolul
cu privire la statutul Institutului Monetar
European (IME). Crearea acestuia din urmă,
la 1 ianuarie 1994, a constituit trecerea la
cea de-a doua etapă a UEM.
 Sarcinile IME erau de a consolida
cooperarea existent între băncile naționale
centrale, coordonarea politicilor monetare
ale statelor membre, realizarea pregătirilor
necesare pentru instituirea SEBC, realizarea
unei politici monetare unice și crearea
monedei europene unice. În parallel, IME
era autorizat să realizeze acțiunile
premergătoare relative la viitoarele relații
monetare și de schimb valutar între zona
euro și alte state ale UE
 La data de 2 mai 1998, Consiliul a decis asupra
statelor membre, care îndeplineau condițiile
necesare pentru participarea la ultima etapă a
UEM, adoptarea monedei unice din 1 ianuarie
1991 și adoptarea listei persoanelor ce ar trebui
numite, la recomandarea Consiliului, în cadrul
Directoratului Băncii Centrale Europene.
 Datorită acestor pregătiri, piețele financiare au
putut trece la euro imediat după debutul celei
de-a treia etape.
 Introducerea euro a fost finalizată la data de 1
ianuarie 2002 odată cu trecerea la numerarul în
euro: bancnotele și monedele euro au fost puse
în circulație.
 În conformitate cu art.122 din Tratatul de la
Maastricht, se consideră că un stat membru
al UE care nu îndeplinește condițiile necesare
pentru adoptarea euro face obiectul unei
derogări, ceea ce înseamnă că statul membru
nu participă la zona euro. Acesta își
păstrează suvernitatea asupra monedei proprii
și competențele în domeniul politicii monetare
și nu are obligația de a respecta normele
privind politica economică.
 Condițiile pentru adoptarea euro sunt
prevăzute la art.121 din TUE și în protocolul
anexat la TUE privind criteriile de
convergență.
 Realizarea unui grad înalt de convergență
durabilă (”convergență economică”)
 Evoluția prețurilor - acest criteriu prevede
că un stat membru are o stabilitate
durabilă a nivelului prețurilor și o rată
medie a inflației, în sursul unei perioade
de un an înaintea examinării, care nu
poate depăși cu mai mult de 1,5% rata
inflației a cel mult trei state membre care
au înregistrat cele mai bune rezultate în
domeniul stabilității prețurilor.
 Evoluții fiscale – caracterul solid al finanțelor
publice rezultă dintr-o situație bugetară care
nu cunoaște un deficit public excesiv.
 Evoluția cursului de schimb - acest criteriu
prevede că un stat membru a respectat
marjele normale de fluctuație prevăzute de
mecanismul ratei de schimb al Sistemului
Monetar European, fără să cunoască tensiuni
grave cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani
dinaintea examinării.
 Evoluția ratelor dobânzilor pe termen lung –
înseamnă că un stat membru a avut o rată a
dobânzii nominală medie pe termen lung
care nu poate depăși cu mai mult de 2% pe
aceea a cel mult trei state mebre care au
înregistrat cele mai bune rezultate în
domeniul stabilității prețurilor.
 Compatibilitatea legislației naționale a fiecărui
stat membru cu articolele 108 și 109 din
TUE și cu Statutul SEBC. (”convergență
juridică”)
 Zona euro a luat fiinţă în luna ianuarie 1999,
când responsabilitatea privind politica monetară
a fost transferată de la băncile centrale naţionale
ale celor 11 state membre la BCE. Grecia a aderat
la zona euro în anul 2001, Slovenia în anul 2007,
Cipru şi Malta în anul 2008, Slovacia în
anul 2009, iar Estonia în anul 2011. Crearea
zonei euro şi a unei noi instituţii supranaţionale,
respectiv BCE, a reprezentat o etapă importantă
în procesul complex şi de durată al integrării
europene.
 Euro nu este moneda tuturor statelor
membre. Două ţări (Danemarca şi Regatul
Unit) au optat pentru clauza de neparticipare
prevăzută în Tratat, iar restul (majoritatea
noilor state membre şi Suedia) nu au
îndeplinit criteriile stabilite în vederea
adoptării monedei unice. În momentul în care
le vor îndeplini, monedele lor naţionale vor fi
înlocuite de euro.