Ședință cu părinții

Tema: Cauzele atitudinii negative faţă de învăţătură a

elevilor
Diriginte cl a IX – Lazar Ana
Gimnaziul “Mihai Eminescu”, Telenesti
 • INFLUENŢA FAMILIEI
ÎN EDUCAŢIA COPILULUI
 Climatul familial include:
• atmosfera familială,
• securitatea afectivă,
• armonia şi jocul rolurilor în familie,
• nivelul de integrare a familiei în viaţa socială.
Climatul educativ din familie joacă un rol important
asupra învăţării.
 Atmosfera caldă şi de înţelegere în familie reconfortează
şi creează climatul necesar pentru munca intelectuală a
şcolarului. Lipsa de înţelegere, severitatea, exigenţa prea
mare sau “dădăceala” au efecte dăunătoare asupra copilului
care se află în tensiune nervoasă, mai ales în perioada
testelor de evaluare sau spre sfârşitul semestrelor, când
starea de oboseală începe să se instaleze.
s-au identificat trei genuri de atitudini negative ale
părinţilor faţă de învăţătură:
1. teama – manifestată prin panică, atitudine de nesiguranţă
faţă de cariera şcolară a copilului. Această teamă se
transmite copilului, deoarece părinţii trăiesc cu el orice
insucces mărunt, pe care-l exagerează, şi, în consecinţă îi
acordă un ajutor mai mare decât este necesar. În acest caz
copiii îşi pierd treptat încrederea în forţele proprii, se simt
ameninţaţi şi nesiguri (de exemplu, ei îşi transcriu de mai
multe ori tema), caută sprijin şi ajutor la alţii, chiar şi când
nu este cazul.
2. agresiunea – ia forma acuzaţiilor la adresa capacităţii
copilului (îl terorizează, îl pedepsesc) sau a şcolii şi
cadrelor didactice (învăţătorul sau profesorul “nu ştie cum
să-l înveţe” şi “cum să-l aprecieze”). Consecinţa acestei
conduite constă în faptul că elevii nu recunosc nici
autoritatea părinţilor, nici pe cea a şcolii.
3.nepăsarea – manifestată prin lipsa unei responsabilităţi
sociale faţă de procesul educării, prin absenţa preţuirii
locului şi rolului şcolii în viaţă. Se apreciază că succesele la
învăţătură nu conduc la succese în viaţă, la o poziţie onestă
în familie şi societate. În acest caz, copilul îşi va neglija
obligaţiile şcolare. Cu timpul, însă, insuccesele şcolare vor
determina stări tensionale în familie sau chiar crize în
climatul familial.
 copiii pot şi trebuie să înveţe
- “cum” trebuie să-şi pregătească lecţiile,
- cum să-şi organizeze munca, timpul, viaţa.

Datoria părinţilor este de

a-i ajuta:
Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se
implică în procesul de învăţare.
Părinţii trebuie să-şi ajute copiii la învăţătura, să-l îndrume prin
explicaţii corecte şi clare.
O mare greşeală a părinţilor este aceea că ei sunt cei care rezolvă
problemele, desenează sau scriu în locul copilului, în unele cazuri. În
aceste cazuri copiii rămân dependenţi, nu se obişnuiesc să judece şi să
lucreze singuri, devin comozi, răsfăţaţi, şi cu timpul, devin leneşi.
Deci, ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat
să efectueze temele copiilor.
Cu timpul, părinţii se vor limita la controlarea temelor de acasă şi a
agendelor.
Atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea
mult pe copil, dar nici întrun caz să nu se intereseze deloc de rezultatele
acestuia.
 Prin menţinerea unor legături permanente, strânse cu
şcoala, cu cadrele didactice, părinţii pot avea mai multă
siguranţă în educarea copilului lor, în conturarea, formarea
şi dezvoltarea personalităţii acestuia.

Concluzie:
 Elevilor şi părinţilor lor n-ar trebui să le fie indiferent
dacă timpul petrecut la cursurile şcolare este (sau nu) folosit
la maxim în vederea dobândirii unor cunoştinţe ce îşi vor
pune amprenta asupra devenirii acestora ca persoane
instruite, cu şanse de reuşită în viaţa socială şi profesională
ulterioară.

Reușita școlară
1. Mediul familial, care are mai multe variabile: tipul
locuinței, nivelul de instruire al părinților, structura
familiei, atitudinea parinților față de școală, nivelul de
aspirație privind formarea profesională;
2. Caracteristicile elevilor: "Mai mult decît caracteristicile
mediului familial, reușita este influențată de
particularitățile individuale ale elevilor: nivelul de
aspirații, motivațiile, atitudinea fața de școală,
încrederea în instituția școlară".

Factorii
reușitei școlare:
Dacă acești factori și alții nu sînt respectați se ajunge la
insuccesul școlar.
De aceea, decalajul dintre rezultatele unor elevi este generat
de climatul din familie, un nivel scăzut al aspirațiilor, fapt
ce conduce la lipsa de motivare și mobilizare a celor aflați
în situația respectivă. Atunci cînd elevii au condiții
favorabile de dezvoltare fizică și psihică în familie, cînd
există conlucrare între școală și familie, se poate spune că
sunt realizate premisele temeinice pentru educarea
capacității de învățare.

Insuccesul școlar
 Insușesc pe note de:

10 0 elevi
9,00-10 0 elevi
8,00-10 4 elevi
7,00-10 8 elevi
6,00-10 7 elevi
5,00-10 9 elevi

Reușita școlară în clasa

noastră
Un important obiectiv educativ al şcolii şi al familiei este
formarea la elevi a unei atitudini pozitive, conştiente faţă de
învăţătură. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar ca
elevii să înveţe din convingere, din proprie iniţiativă,
independent. Însă, în multe cazuri se observă un randament
scăzut la învăţătură care este generat de atitudinea
necorespunzătoare a elevilor faţă de munca şcolară.
• Cauzele atitudinii negative faţă de învăţătură sunt
multiple, printre care şi acelea care se datoresc familiei
din care provine elevul.

Cauze:
  lipsa de preocupare a familiei pentru cultivarea la copil a
interesului pentru munca şcolară. Unii părinţi nu se
îngrijesc de pregătirea copilului pentru şcoală, fiindu-le
indiferent dacă copilul învaţă bine sau nu, dacă îşi pregăteşte
lecţiile potrivit cerinţelor sau la întâmplare, dacă obţin
rezultate bune sau rele, dacă are o conduită adecvată sau este
indisciplinat. Copilul vine la şcoală cu teme nepregătite, cu o
ţinută dezordonată, este indisciplinat şi obţine rezultate slabe.

Cauze:
  absenţa unui regim raţional şi stabil de viaţă şi
activitate a copilului în familie. Copilul îşi
desfăşoară activitatea la întâmplare, îşi pregăteşte
temele la ore improprii pentru activitatea şcolară, nu-
şi formează deprinderi de muncă ordonată şi
sistematică, evitând îndeplinirea sarcinilor şcolare.

Cauze:
 lipsa deprinderii de a munci. Nefiind deprins în
familie să muncească, să învingă greutăţile, primele
dificultăţi întâlnite la şcoală îl descurajează şi apare
delăsarea. Neînvăţând lecţie cu lecţie, în cunoştinţele
copilului se acumulează tot mai multe goluri care îl
împiedică să înţeleagă cunoştinţele ce urmează,
apărând astfel insuccesul şcolar.
  absenţa unui control riguros şi a unei exigenţe
corespunzătoare asupra activităţii copilului din partea
părinţilor. Uneori, familia în loc să se preocupe de felul cum
învaţă copilul, de progresele înregistrate sau de lipsurile
acestuia, transferă asupra şcolii, întreaga răspundere pentru
neîmplinirile copilului. Părinţii trebuie să controleze dacă
copilul şi-a făcut toate temele şi în întregime şi dacă respectă
regimul zilnic.

Cauze:
  satisfacerea tuturor dorinţelor – chiar şi pe cele
neexprimate şi scutirea copilului de orice obligaţie de
muncă în cadrul familiei. Nu este bine atunci când
copilul ajunge la concluzia că lui i se cuvine totul, că
nu are nici un fel de obligaţie, inclusiv aceea de a
învăţa şi devine capricios, încăpăţânat şi leneş.

Cauze:
  pasiunea pentru alte activităţi. Unii elevi neglijează
sarcinile şcolare şi manifestă delăsare, dezinteres faţă de
învăţătură datorită faptului că pasiunea pentru alte activităţi
(sport, emisiuni TV etc.) le ocupă şi timpul destinat
învăţăturii. Părinţii trebuie să se preocupe de buna organizare
a activităţilor copilului şi să se sfătuiască cu învăţătorul
(dirigintele) în legătură cu utilizarea timpului liber al
acestuia.

Cauze:
• Atitudinea elevului faţă de învăţătură este rezultatul
influenţelor educative exercitate de familie şi şcoală
asupra lui. Părinţii trebuie să se preocupe de atitudinea
copilului faţă de munca şcolară şi dacă elevul îşi
pregăteşte lecţiile din proprie iniţiativă, în baza unor
deprinderi de muncă bine consolidate şi a obişnuinţei de a
munci sistematic.

Concluzie: