Redactat: Valeriu Popa

 Pentru prima data termenul copii strazii a aparut in anul 1979.

 Copii străzii sunt denumiți acei “ băieți și fete cu vârste de sub 18 ani
pentru care strada (incluzând teritorii neocupate sau părăsite) a
devenit casa lor, modul de a-și procura resursele, supravegheați în
mod inadecvat.
 Rele tratamente: Acesti copii provin din familii dezorganizate,
numeroase cu status social redus, familii incomplete-tata vitreg de
cele mai dese ori care este alcoolic, mai ”autoritar”.
 Saracia: majoritatea copiilor strazii provin din familii numeroase, fara
venituri traind intr-o stare de saracie extrema. Ei nu au locuinta, fie
deoarece aceasta o fost vanduta de parinti, fie a fost distrusa in urma
unor calamitati.
 Scaderea controlului social: migrarea de la sate la orase, trecerea
de la familia traditionala la familia moderna, duc la regresul
controlului social exercitat de familie. De asemenea a scazut si
controlul social exercitat de comunitate.
 Copiii străzii sunt de asemenea expuşi abuzului sexual care de obicei
începe în cadrul propriilor familii şi apoi se continuă pe stradă, şi
abuzului fizic, cu aproximativ 50% dintre copiii care lucrează pe
străzi. Ei recunosc ca au fost batuti cel putin o data, in special de catre
politie.
 În încercarea de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi dintre
copii încep să folosească droguri sau solvenţi, inclusiv diluanţii
obişnuiţi pentru lipici şi de vopsele.
 Problema copiilor străzii a luat amploare la începutul anilor `90, dupa
declararea independenţei Republicii Moldova şi era legata de
modificările esenţiale intervenite în viaţa economica, sociala si
migraţia intensiva a cetaţenilor din Republica Moldova peste hotare,
pe de o parte, si incapacitatea serviciilor sociale si ale instituţiilor
educaţionale de a raspunde necesităţilor aparute, pe de alta parte.
 Aceasta problema este prezenta si pina in zilele de astazi, dar, cu
parere de bine in cantitati mai mici.