Sunteți pe pagina 1din 17

FARMACOLOGIE

Prezentarea medicamentelor

Elev:Strufanga Ana-Maria
Grupa:AMG 1-A
CLORANFINICOL-250mg

 O capsula contine cloramfenicol 250 mg si excipienti: amidon de porumb,


talc, stearat de magneziu.
CLASA ATC

 Antiinfectioase de uz sistematic
 Antibacteriene pentru uz sistematic
 Amfenicoli
 J01BA
MOD DE ADMINISTRARE

 Doze si mod de administrare


 Copii cu varsta peste 6 ani
 Doza zilnica recomandata este de 50-75 mg cloramfenicol/kg, administrata
fractionat in 4 prize egale la intervale de 6 ore.
 Adulti
 Doza zilnica recomandata este de 2 g cloramfenicol, administrata
fractionat in 4 prize egale la intervale de 6 ore.
 Capsulele sunt administrate pe cale orala, cu o cantitate suficienta de
lichid.
ACTIUNE TERAPEUTICA

 Cloramfenicolul este indicat in tratamentul infectiilor grave determinate


de germeni sensibili la actiunea acestuia:
 - infectii determinate de Salmonella typhi (febra tifoida) sau alte tipuri de
salmonele;
 - meningite bacteriene determinate de Haemophilus
influenzae, Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis;
 - infectii determinate de bacterii anaerobe inclusiv Bacteroides spp. (infectii
intraabdominale, abcese cerebrale si encefalite, septicemii)
 - infectii determinate de ricketsii (tifos exantematic, febra Q);
 - bruceloza.
CONTRAINDICATII

 Hipersensibilitate la cloramfenicol sau la oricare dintre excipientii


medicamentului. Tratamente profilactice sau repetate.
 Tratamentul infectiilor usoare. Imunizarea activa.
 Perioada de sarcina si alaptare. Copii cu varsta sub 6 ani.
PRECAUTII
 Cloramfenicolul poate fi utilizat in cazul in care nu este posibila utilizarea
altor antibiotice cu aceeasi eficacitate dar cu potential toxic mai scazut.
 Cloramfenicolul nu trebuie utilizat in cadrul tratamentelor profilactice sau
repetate.
 Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 14 zile, decat in cazuri
deosebite, situatii in care pacientul trebuie monitorizat cu atentie prin
efectuarea testelor hematologice. De asemenea, aceste teste trebuie
efectuate si in cazul utilizarii unor doze mari de cloramfenicol. In cazul in
care apar modificari ale acestora trebuie intrerupta administrarea
medicamentului.
 In cazul in care starea clinica a pacientului nu permite administrarea
medicamentului pe cale orala (varsaturi) se recomanda utilizarea unei
forme farmaceutice adecvate.
 Deoarece cloramfenicolul poate determina reactii adverse grave,
administrarea acestuia la varstnici sau la pacientii cu boli renale sau
hepatice trebuie efectuata cu prudenta si trebuie monitorizate
concentratiile plasmatice ale medicamentului.
 In timpul tratamentului cu cloramfenicol poate sa apara anemie hem
olitica grava la pacientii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza.
 In timpul tratamentului cu cloramfenicol, pacientii nu trebuie sa consume
alcool etilic.
REACTII ADVERSE
 Principalele reactii adverse determinate de catre cloramfenicol sunt cele
hematologice. Gravitatea cea mai mare o prezinta deprimarea
hematopoiezei cu pancitopenie (anemie aplastica, leucopenie
sau agranulocitoza si trombocitopenie) ce se manifesta clinic
prin hemoragii si infectii. Frecventa aparitiei acesteia este rara dar este
ireversibila si deseori evolueaza cu deces. Aparitia acestei reactii adverse
nu este dependenta de doza administrata si poate sa se produca si dupa
intreruperea tratamentului.
 O alta reactie adversa hematologica este oprirea maturarii precursorilor
eritroizi si mieloizi
cu aparitia anemiei, leucopeniei, trombocitopeniei si cresterea sideremi
ei. Aceasta reactie adversa este benigna, hemoleucograma revenind la
normal dupa 1-3 saptamani de la intreruperea tratamentului. Aparitia
acestei reactii adverse este dependenta de doza utilizata si de durata
tratamentului.
 O alta reactie adversa grava, aparuta in cazul administrarii unor doze mari,
este ,,sindromul cenusiu” ce se manifesta mai ales la nou-nascuti, la 4 zile
dupa inceperea tratamentului, prin anorexie, varsaturi, distensie
abdominala, diaree cu scaune verzi, tahipnee, cianoza cu colorarea pielii
in cenusiu, letargie si care poate evolua cu deces la 2-3 zile dupa debut. O
afectiune asemanatoare ,,sindromului cenusiu” a fost descrisa, in unele
cazuri, la copiii si adultii carora li s-au administrat doze foarte mari de
cloramfenicol.
PASTRARE

 A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. A se pastra la


temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original. A nu se lasa la indemana
copiilor.
RIFAMPICINA-150mg

 Rifampicina este un chimioterapic antituberculos de prima alegere. Este un


derivat semisintetic al rifamicinei B, antibiotic produs de Streptomyces
mediterranei. Rifampicina este foarte activa fata de micobacterii si
bacteriile grampozitive.
CLASA ATC

 Antiinfectioase de uz sistemic
 J04
 Antimycobacteriacee
 J04A
 Preparate pentru tratamentul tuberculozei
 J04AB
 Antibiotice
 J04AB02
 Rifampicinum
MOD DE ADMINISTRARE

 Tratamentul tuberculozei pulmonare active: Regim continuu (administrare


zilnica): Izoniazida (300 mg/zi la adult; 10-20 mg/kg/zi la copii) + rifampicina
(600 mg/zi la adult, 10-20 mg/kg/zi la copii, fara a depasi 600 mg), timp de
9 luni. Regim intermitent supravegheat: Schema standardizata de
tratament intermitent, strict supravegheat, aplicata in Romania
(administrare bisaptamanala timp de 9 luni): Izoniazida (15 mg/kg si doza) +
rifampicina (750 mg pentru cei cu greutatea < 60 kg, 900 mg peste 60 kg) +
etambutol (40-50 mg/kg), 3 luni, apoi izoniazida + etambutol sau
streptomicina, timp de 6 luni. Se indica in formele comune de tuberculoza
pulmonara. Alte infectii cauzate de microorganisme sensibile la rifampicina:
15-20 mg/kg/zi, repartizate in doua prize. Se asociaza cu un alt agent
antibacterian pentru a preveni dezvoltarea tulpinilor rezistente. Profilaxia
infectiilor meningococice: la adulti 600 mg la fiecare 12 h, timp de 2 zile; la
copiii de peste un an se administreaza 10 mg/kg la 12 ore, timp de 2 zile.
Rifampicina se administreaza à jeun, cu 30 de minute inainte sau 2 ore
dupa mese.
ACTIUNE TERAPEUTICA

 Rifampicina este folosita in primul rand pentru tratamentul tuberculozei


pulmonare si extrapulmonare. Este de ales in boala extensiva sau cavitara,
in care se asociaza cu cel putin un antituberculos major, de regula
izoniazida. Infectii cu M. avium complex (micobacterii necromogene din
grupa a III-a Runyon) si M. kansasii, sub toate formele lor existente. Se va
utiliza in asociere cu alte substante antimicobacteriene. Tratarea leprei,
forma lepromatoasa sau tuberculoida, in asociatie cu un alt medicament
antilepros. Infectii cauzate de microorganisme sensibile, ca stafilococul
auriu sau S. epidermidis, inclusiv germenii rezistenti la meticilina. Infectii
cauzate de enterococi, pneumonia cu Legionella (se asociaza cu
eritromicina). Profilaxia meningitei meningococice, pentru sterilizarea
purtatorilor asimptomatici.
CONTRAINDICATII

 Hipersensibilitate la rifamicine, porfirie, insuficienta hepatica severa.


PRECAUTII

 Bolnavii cu insuficienta hepatica nu vor primi rifampicina decat in caz de


absoluta necesitate si sub stricta supraveghere medicala. Daca apar
semnele alterarii functiei hepatice, se va sista administrarea rifampicinei. Un
nivel ridicat al bilirubinemiei si/sau al transaminazelor nu constituie o
indicatie pentru intreruperea tratamentului. Decizia va fi luata dupa
repetarea testelor si urmarind evolutia starii pacientului. Tratamentul
intermitent se efectueaza sub stricta supraveghere medicala, datorita
posibilitatii aparitiei reactiilor imunoalergice.
REACTII ADVERSE

 Principalul efect nedorit al rifampicinei consta in afectarea toxica a


ficatului. La mai putin de 1 % din bolnavi se dezvolta o hepatita cu icter, de
regula usoara si reversibila. Bolile hepatice prealabile, alcoolismul pot creste
riscul afectarii ficatului. In insuficienta hepatica se va reduce doza la 5
mg/kg/zi. Nu se recomanda asocierea cu izoniazida la hepatici. Alte reactii
adverse constau in tulburari digestive (greata, varsaturi, dureri abdominale,
diaree), eruptii alergice, prurit, febra, leucopenie, oboseala, somnolenta,
cefalee, ameteli, confuzie. Reactiile adverse care survin de obicei la un
regim de administrare intermitent sunt probabil de origine imunoalergica:
un sindrom care simuleaza gripa, constand in episoade de febra, frisoane,
cefalee, vertij; apare de obicei intre lunile a 3-a si a 6-a de tratament la
aproape 20 % din bolnavi; scaderea presiunii arteriale, anemie hemolitica
acuta; insuficienta renala acuta, datorata unei necroze tubulare sau unei
nefrite interstitiale. S-au semnalat si cazuri de trombocitopenie cu sau fara
purpura, reversibila daca oprirea tratamentului se face imediat dupa
aparitia purpurei. Rifampicina coloreaza in rosu urina, sputa si saliva.
Lentilele de contact se pot, de asemenea, colora.
PASTRARE

 La temperatura camerei, ferit de lumina si umezeala.