Copilul în Egiptul Antic

Copiii erau considerați o binecuvantare

în Egiptul antic. Mamele alăptau copiii
până la 3 sau 4 ani. Bebelușii erau
purtați în sling-uri moi de către mame
sau câteodată de frații și surorile mai
mari. Sunt multe imagini care prezintă
mame cu bebeluși la serviciu. Scorpionii
și șerpii erau un pericol pentru copii care
nu erau bine urmăriți. După ce începeau
să mănânce mâncare solidă, copiii
mâncau cu mamele lor.
Numele date copiilor denotă afecțiunea
și grija față de aceștia: Nakht – ceea ce
înseamnă puternic; Nefer – frumos;
Merit – iubit etc. Acești termeni puteau
fi combinați cu nume de zeități pentru a
le protecție. Ex: Meret-Neith,
Neferkare, Nakht-Min etc. Amuletele de
asemenea erau utilizate, una dintre cele
mai populare fiind ochiul lui Horus
(Wedjat).
Ochiul lui Horus (Wedjat)
 La fel ca și în zilele
noastre, copiii imitau
comportamentul adulților.
Diferența constă în faptul că
atunci mai mult decât acum
copii învățau prin imitare
ocupația părinților. Pe măsura
ce creșteau, copiii preluau tot
mai multe sarcini la fermă, la
atelier sau la via părinților și
își formau deprinderi și
cunoștințe de la cei mai în
vârstă. Odată cu deprinderile
se formau și atitudinile morale
și viziunea asupra vieții.
 Copiii familiilor mai înstărite erau învățați cum să
administreze proprietățile și averea, iar băieții
puteau fi aduși la școlile de scribi. Acestea erau la
palatul regelui și pe lângă copiii regelui mai
puțeau fi aduși și cei aparținând familiilor bogate
sau care erau în slujba regelui. Băieții erau aduși
aici ca să învețe să devină birocrați, preoți, sau
căpetenii de armată. Băieții care învățau în aceste
școli începeau la vârstă de 4 ani și mergeau 10, 12
ani după care ocupau un post. Adesea tatăl
copilului avea un cuvânt decisiv în alegerea
profesiei, copiulul continuând tradiția familiei, sau
ocupând postul tatului.
Isis și Horus
Copiii se luau la întrecere,
aveau competiții, foloseau
obiecte mici întruchipând:
animale, bărci, aveau păpuși
cu păr natural majoritatea din
piatră, se jucau cu mingea,
dansau, la fel ca si copiii din
ziua de azi. Și ei aveau
animale de casă cum ar fi
pasări, câini, pisici. Aceștia
nu purtau haine până la
vârsta de 10 ani, uneori
având talia înfășurată într-o
bucată de material.
Un alt semn distinctiv al copilului era capul ras, uneori cu o împletitură a părului
pe partea dreaptă a capului. Deși umblau mai mult dezbrăcați, copii egipteni purtau
bijuterii: coliere, brățări, cercei, bijuterii pentru brate și glezne.
 Copiii jucau jocuri militare și învățau
gesturile de bocire de la părinți. în Regatul
Nou fețele serveau în temple ca dansatoare
sau cântărețe. Copilăria lipsită de griji a
majorității copiilor egipteni lua sfârșit când
ajungeau la vârsta pubertății. începând cu
vârsta de 12, 14 ani se căsătoresc, întemeiază o
familie au propriii copii, și ciclul vieții o ia de
la capăt. Regele era singurul care nu se ocupa
personal de educația copiilor săi. Educația
fizică era rezervată doar pentru copiii regelui.
Elevii foloseau fragmente de lut sau fragmente
de calcar numite “ostraca” pentru a-și
perfecționa scrisul, iar uneori mai foloseau și
papirus care mai fusese folosit de alți elevi
înaintea lor.
 Papirusurile Kahun, Berlin și Carlsberg conțin câteva exemple extraordinare de teste
de sarcină și se determinare a sexului copilului. Unul din cele mai cunoscute țeste este
cel al udării zilnice cu urină aparținând femeii a două tipuri de semințe. Dacă creștea
una din ele, atunci femeia avea să nască o fată, dacă creștea cea de-a doua, avea să
nască băiat, iar dacă nu creștea nici una, femeia nu putea avea copii. Dacă femeia bea
lapte de la o femeie care născuse un băiat, și laptele era amestecat cu piure de pepene și
femeii i se făcea rău, înseamnă că era însărcinată. La fel cum existau moduri în care se
putea determina dacă o femeie e însărcinată sau nu, la fel existau modalități de
prevenire a sarcinii, Ex: folosirea unei mixturi de salcâm, curmale și miere.
Cal de lemn pentru copii