OMUL ŞI MEDIUL

Cl. VII-a
Şcoala de arte “A. Stîrcea"
“Natura este darul suprem pe care fiinţa umană l-a primit vreodată.” Omul este dator
să înveţe mereu a trăi în armonie cu el, dar şi cu natura, să vegheze prin capacităţile
şi mijloacele sale la ocrotirea spectacolului vieţii şi al armoniei ce coexistă de atâta
timp între celelate vietăţi din preajmă-i, în acest laborator viu al realităţii terestre şi
astrale.
“Când ne gândim la viaţă, ne gândim implicit şi la natură, pentru ca ea
este cea care l-a născut pe om, l-a hrănit, l-a adăpostit şi l-a ajutat să
străbată toate vicisitudinile timpului; ea i-a dat prilejul şi geniul de a
ajunge pe treptele civilizaţiei contemporane.”
“Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele
noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întregul spaţiu al Terrei, prielnic vieţii.
Acum, bogăţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se
întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele.”
Combaterea poluării mediului stă în puterea noastră.
Problemele de protecţie a mediului sunt deosebit de complexe şi vizează toate
sectoarele de activitate: economice, sociale şi politice. Rezolvarea acestor probleme
reclamă participarea tuturor celor implicaţi în poluarea factorilor de mediu: agenţi
economici, departamente, ministere, dar şi a acelora care sunt interesaţi în ocrotirea
mediului: în primul rând populaţia şi reprezentanţii ei aleşi în diverse organisme,
organizaţii neguvernamentale, întreaga structură statală
Fără ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea durabilă.
Protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă la nivelul Uniunii Europene.
Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici, săruri,
patogeni (organisme care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale
grele care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor.
Solul poate fi poluat :

1. direct, prin deversări de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din
îngraşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole;

2. indirect, prin depunerea agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosferă, apa

ploilor contaminate cu agenţi poluanţi "spălaţi" din atmosferă, transportul agenţilor
poluanţi de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor
contaminate.
Măsuri de protecţie împotriva poluării solului
- colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale
- îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor
colectate în afara localităţilor
- depozitarea controlată sau tratarea corespunzatoare a reziduurilor
îndepărtate prin neutralizarea lor
- utilizarea în agricultură ca ingraşământ natural a reziduurilor
- incinerarea reziduurilor uscate
- recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor
Poluarea aerului este un amestec de monoxid de carbon şi compuşi
organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi
cărbunii şi de dioxid de sulf de la impurităţile din combustibili. În timp ce
smogul reacţioneaza cu oxigenul, acizii organici şi sulfurici se
condensează sub formă de picături, înteţind ceaţa.
Cauzele poluarii atmosferice si principalii poluanti

În fiecare an dezvoltarea industriei generează miliarde de tone de

materiale poluante care sunt eliberate în atmosferă.

Poluanţii primari sunt emanaţi direct în atmosferă, de exemplu dioxidul de

sulf, particulele de funingine şi oxizii de azot. Poluanţii secundari sunt
produşi prin reacţii între poluanţii primari.
Poluanţi
Funinginea, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf şi oxizii de azot sunt poluanţii
primari produşi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice,
precum petrolul şi cărbunele. În fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale
intra în compoziţia atmosferei prin aceste procese.

O semnificativă parte a industriei şi a transporturilor se bazează pe combustibili fosili.

Pe masura ce acesti combustibili sunt consumati, în atmosfera sunt eliminate particule
chimice de materii poluante. Combustia carbunelui, a petrolului si a benzinei este
raspunzatoare pentru majoritatea poluantilor atmosferici. Alte materiale poluante pot
avea sursa de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinariile
petrolifere, uzinele de ciment si cele în care se obtine acidul azotic si acidul sulfuric.
Aceste chimicale interactioneaza intre ele dar si cu razele ultraviolete cu intensitati
periculoase.
Consecintele poluarii atmosferice:

- Distrugerea stratului de ozon

- Ploaia acidă
- Smogul
- Efectul de seră
Măsuri de protecţie împotriva poluării aerului:
- exploatarea raţională a instalaţiilor tehnologice selecţionate pentru o
anumită producţie ca fiind cele mai puţin poluante
- recuperarea şi valorificarea substanţelor reziduale utilizabile
- amplasarea surselor de poluare bazată pe un studiu ştiinţific al
consecinţelor pe care le are situarea într-o anumită ambianţă geoclimatică
- adoptarea de sisteme sş mijloace de transport cât mai puţin poluante
Poluarea apei

Poluarea apei este contaminarea cu diverse substanţe poluante cum ar fi

îngrăşăminte chimice, pesticide, deşeuri sau resturi de plante descompuse.
Poluanţi ai apei
Produse petroliere
Pesticide şi ierbicide
Metalele
Deşeurile
Cantităţile excesive de materie organică
Poluarea termală
Poluanţii rezultă în cea mai mare parte în urma
activităţilor întreprinse de oameni. Poluanţii
din surse industriale pot ajunge în natura prin
ţevile de scurgere sau din rezervoare subterane
sparte. Apa poluată poate rezulta şi din mine
unde apa a întâlnit în calea sa roci bogate în
minerale sau substanţele chimice care au fost
folosite pentru a extrage aceste roci. Oraşele şi
alte zone populate pot contribui şi ele la
poluarea apei, apa în care sunt dizolvate
chimicale ajunge în şevile de canalizare, şi
într-un tarziu în alte surse de apă.
Poluarea apei poate fi cauzată şi de alte tipuri
de poluare. De exemplu, dioxidul de sulf, de la
coşurile unei centrale electrice.
Măsuri de protecţie împotriva poluării apei

- interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice

fel care ar putea polua apa

- organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a

instalaţiilor locale

- construirea de staţii de epurare

- construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru

apele reziduale ale întreprinderilor industriale

- înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor

radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau
se utilizează radionuclizi

- controlul depozitării reziduurilor solide

POLUAREA FONICĂ reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la
sunete ale căror intensităţi sunt stresante sau care afectează sistemul
auditiv. Deşi sunetele puternice sau înspăimântătoare fac parte din
natură, în ultimele două secole zonele urbane şi industriale au devenit
extrem de zgomotoase.
Cea mai mare parte din poluarea fonică provine de la automobile,
trenuri şi avioane. Unele aparate casnice, instrumente muzicale şi
jucării pot fi la fel de zgomotoase ca şi pocnitorile si armele de foc.
Muzica atunci când este ascultată la volum ridicat în căşti poate afecta
urechea internă.
Majoritatea cazurilor de boală s-au înregistrat la locul de muncă, unde
lucrătorii nu pot evita expunerea la sunetele de intensităţi ridicate, şi
dacă această expunere este îndelungată pericolul este iminent.
“Ziua Pământului este sărbatorită pe plan internaţional ca o expresie comună, ca o dorinţă
publică de a construi o societate stabilă”.
Ziua Pământului a fost sărbatorită pentru prima data la 22 aprilie 1970, când aproximativ
20 milioane de americani au ieţit în străzi, parcuri sau în amfiteatre pentru a protesta în
favoarea unui mediu înconjurător mai stabil şi mai sănătos. Mii de colegii şi universităţi
au organizat proteste împotriva poluării mediului înconjurator. Grupuri care militau
împotriva vărsărilor de petrol, fabricilor care poluau şi centralelor electrice, deşeurilor
toxice, pesticidelor, pierderii faunei, au realizat dintr-o dată că au atât de multe valori şi
principii în comun.
 ELEVII au responsabilitatea « vizitării »
şi îngrijirii copacilor plantaţi.
MAI MULŢI COPACI ÎNSEAMNĂ MAI MULT
AER PENTRU NOI!
UN MEDIU CURAT, O VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ
“Astăzi omul dispune, graţie existenţei unor puternice mijloace tehnice, de
posibilitatea de a modifica radical întreaga faţă a planetei şi, în acelaşi
timp, condiţiile naturale de viaţă. Dar nu acesta este interesul acţiunii
umane. Pentru că în fond, mediul înconjurător îl privim în primul rând ca
o ambianţă a vieţii în general şi a omului în special.”

Pentru un viitor ecologic,

trebuie să ţinem cont de
principiul celor 3 R:
reducerea, refolosirea şi
reciclarea materialelor.
 ECO
Omul, cel care a învăţat să
stăpânească natura trebuie să
înveţe şi să se autostăpânească,
să fie doar prieten cu natura,
nu şi duşmanul acesteia.