Sunteți pe pagina 1din 22

Muntii Scandinaviei

Duduman Ruben
Pozitie geografica
Muntii Scandinaviei se prezinta sub forma
unui lant muntos cu lungimea de peste 1800 km si
latimea maxima de cca. 300km, asimetric, cu
fatada atlantica plina de versanti abrupti, cu linia
de tarm franjurata de fiorduri numeroase, foste vai
glaciare inundate de apele marii, dupa topirea
imenselor mase de gheata, la sfarsitul
cuaternarului. Au o directie dominanta NE-SV,
suprapunandu-se in cea mai mare parte, pe
teritoriul Norvegiei; doar versantul estic, mai
domol, se suprapune partial pe teritoriul Suediei.
Formare
Sunt munti vechi, caledonici (peste 400 de milioane de ani),
suferind de-a lungul timpului atacul eroziv al apei si al vantului. In
urma cu cca 2 milioane de ani, M-tii Scandinaviei s-au mai inaltat cu
cateva sute de metri, pentru ca in pleistocen (prima epoca a
cuaternarului, caracterizata prin alternante de intervale reci cu
perioade calde), ghetarii sa modeleze relieful, aducandu-l la aspectul
actual. Rocile din care sunt alcatuiti M-tii Scandinaviei sunt diverse,
cele mai raspandite fiind rocile foarte vechi, puternic metamorfozate,
in deosebi sisturile cristaline (roci formate prin procesul de
metamorfismal altor roci sub actiunea presiunii), gnaise, granite,dar si
gresii, calcare, etc.
Cele trei sectoare

Formele de relief variate dau un aspect pitoresc acestor munti care nu


impresioneaza prin inaltime, cat prin peisajele de basm, intalnite la tot
pasul.Cele mai caracteristice forme de relief sunt platourile
inalte(numite de locuitori "vidde"), hornurile, circurile si vaile
glaciare.In M-tii Scandinaviei se detaseaza, prin trasaturile distincte
pe care le au, trei sectoare:
1)Sectorul nordic- cel mai ingust, cu forma unei creste
asimetrice, puternic accidentata, are altitudini maxime de 1800-
2100m. Altitudinea cea mai mare este atinsa in varful Kebnekajse
(2117m),alte varfuri importante fiind Stora (2090m), Sulitelma
(1914m) si Burge (1703m).
2) Sectorul central-este cel mai coborat, cu altitudini ce rar trec
peste 1000m. Aici se gasesc numeroase lacuri glaciar
(Kallsjon,Tunnsjo,etc.),marturie peste timp a glaciatiunii pleistocene.
3)Sectorul sudic - este cel mai impunator prin lungime (peste
800km) si latime (cca. 300 km).De asemenea, aici se gasesc cele mai
mari altitudini din M-tii Scandinaviei, detasandu-se varful
Galdhopiggen(2470m), din M-tii Iotunheimen. Se remarca varfurile
Glittertind(2405m), Snohetta(2286m)si Rondane (2183m).
Chiar daca nu poate fi inclus intr-un anumit sector, tarmul
norvegian al M-tilor Scandinaviei se remarca prin spectaculozitatea
sa. El este inalt, foarte dantelat, cu numeroase fiorduri ce patrund spre
interiorul muntilor, cele mai tipice fiind Hardangerfjord(179 km
lungime), Romsdalfjord, Sognefjord (204 km lungime),
Trondheimfjord, etc.
Clima
Clima M-tilor Scandinaviei este temperat-oceanica,
temperaturile medii anuale fiind de numai 2-3 grade C, iar
precipitatiile sunt foarte abundente(2500-3000 mm/an),local, aceste
cantitati fiind depasite.Aceste conditii climatice au permis formarea si
mentinerea unor ghetari de platou, din care ghetarul Iostedalsbreen are
cea mai mare suprafata(468 km.p).
Hidrografie
Raurile foarte numeroase, ce
brazdeaza ambii versanti ai M-tilor
Scandinaviei, au debite bogate si
constante, fiind in mare parte amenajate
hidroenergetic.Circurile glaciare ramase in
urma glaciatiunii pleistocene cantoneaza,
in cele mai multe cazuri, lacuri de o rara
frumusete.
Vegetatia
In ceea ce priveste vegetatia, sectorul nordic si cel central sunt
caracterizate de o vegetatie asemanatoare tundrei, cu numeroase
turbari in partea superioara a versantilor. In sectorul sudic, versantii
mijlocii si inferiori sunt acoperiti cu paduri de conifere(pin si molid),
mesteacan si mai rar alte foioase.
Fauna
Comparativ cu alţi munţi din regiunea alpină, diversitatea
speciilor în Munţii Scandinaviei este relativ scăzută. Cu toate acestea,
ei reprezintă o componentă esenţială a biodiversităţii Europei datorită
dimensiunii considerabile și caracterului nealterat.
Munţii Scandinaviei se numără printre puţinele locuri rămase în
Europa unde mai putem descoperi ţinuturi sălbatice autentice. În total,
Munţii Scandinaviei cuprind 44 de tipuri de habitat, 29 de specii de
plante și 18 specii de animale enumerate în Directiva Habitate. Multe
dintre animale se limitează la zona circumpolară, spre exemplu,
vulpea polară (Alopex lagopus), glutonul (Gulo gulo), bufniţa polară
(Nyctea scandiaca) și șoimul polar (Falco rusticolus).
Pe teritoriul UE, vulpea polară poate fi întâlnită doar în Suedia și
Finlanda, unde trăiește într-o comunitate extrem de restrânsă (doar
150 de exemplare). Ciclul său de viaţă depinde într-o foarte mare
măsură de abundenţa prăzii sale principale, lemingul norvegian
(Lemmus lemmus), care trece printr-un ciclu periodic de variaţii
extreme la fi ecare 3-5 ani. În anii de vârf, când lemingii sunt foarte
răspândiţi, vulpea polară poate crește între 12 și 20 de pui, însă, în alte
perioade, din cauza lipsei hranei, puţini pui trec de primele luni de
viaţă. Acest fapt este cu atât mai îngrijorător cu cât este posibil ca
specia să fi e puternic afectată de schimbările climatice din următorii
ani.
Turism
M-tii Scandinaviei, indeosebi sectorul suprapus Norvegiei, se
remarca printr-un potential turistic deosebit, conditiile naturale si cele
antropice impunand o activitate de "loisir" intensa. Norvegia,
denumita si "Tara Fiordurilor", "Tara cascadelor" sau" Tara Aurorelor
Boreale", are peste 90% din teritoriu suprapus Alpilor Scandinaviei,
iar lungimea tarmului(cu fiorduri si golfuri)depaseste 25000 km.
Bibiliografie
• http://pentru-curiosi.blogspot.com/2009/06/muntii-
scandinaviei.html
• http://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/bio
geos/Alpine/KH7809637ROC_002.pdf
• Wikipedia