Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1
Starea de bine și
fericirea
la copii:
abordare a psihologiei pozitive
Scrisoarea
Conferențiarului
Stimați colegi, Vă salut!
Numele meu este Veronica MIHAILOV.
Sunt doctorandă, lector universitar și cercetător
științific la IȘE.
• Din anul 2017 sunt membru AGIRoMd și mă bucur să
pot împărtăși alături de Dv. Experiența mea de
cercetare.
• Subiectul lecției noastre este foarte interesant, dar ca
să ne simțim mai bine, vă rog mult, pe durata lecției,
să ascultați piesa de mai jos.
• Muzica îngerilor de Mozzart
https://www.youtube.com/watch?v=Ziai7G38giY
Fiecare dintre noi ne dorim să avem copii fericiți și, cu siguranță, să fim noi înșine
mai fericiți și mai împliniți.
Noțiunile de fericire sau stare de bine sunt destul de complexe, iar simpla dorință
de a le obține nu ne orientează prea eficient spre soluțiile cele mai bune.
Dar psihologia pozitivă a fost creată tocmai pentru a ajuta oamenii să descopere ce
îi poate ajuta să aibă o viață mai bună, iar fericirea și starea de bine au fost definite
în funcție de noțiuni concrete, pe care le putem înțelege și urmări mult mai ușor.
PSIHOLOGIA
POZITIVĂ
Psihologia pozitivă este o abordare mai Dacă până recent, accentul a fost pus pe
nouă, ce analizează trăirile umane pozitive - fericire, în prezent, psihologii se orientează
bucurie, optimism, mulțumire - și condițiile către „starea de bine” (împlinirea) sau
necesare ființei umane pentru a avea o viață
împlinită și pentru a progresa. „wellbeing” în engleză. Cele două sunt
definite diferit, dar au zone comune.
Psihologia pozitivă este domeniul care
exploreză fericirea și starea de bine.
Ce este comun și ce este diferit?
Fericirea
• este explicată ca satisfacția față
de propria viață, iar accentul
este pus pe emoțiile pozitive pe
care le trăim.
Starea de bine
• este definită ca împlinire personală
pornind de la propriile trăsături
forte și de la dezvoltarea acestor
trăsături prin relații sociale
armonioase și activități în domeniile
semnificative pentru noi.
Martin E. P. Seligman,
psihiatru clinician,
fondator al psihologiei pozitive
Cu ce
asociați
fericirea?
De multe ori, asociem fericirea cu bunurile
materiale, gândindu-ne cât de fericiți am fi dacă
am avea anumite lucruri.
Psihologia în acțiune!
Uităm astfel să ne bucurăm de experiențele care
ne fac cu adevărat fericiți, precum jocurile sau
timpul petrecut cu prietenii.
Avea toate jucăriile care erau la modă, chiar și un palat de jucărie pe care îl umplea cu papuși și cu
toate accesoriile lor. Avea cele mai noi jocuri pe calculator pe care le juca pe un ecran care acoperea
un întreg perete din camera de joacă.
Și numai acea cameră era la fel de mare cât unele dintre casele în care locuiau alte familii din regat.
Și totuși, în ciuda atâtor minunății, îsi pierdea adesea interesul și se simțea singură.
Uneori, îi vedea pe copiii de pe străzi jucându-se sotron sau sărind coarda, râzând, vorbind și
cântând.
- De ce scot copiii toate aceste sunete? a întrebat-o pe doica regală într-o bună zi.
- Cred că datorită faptului că sunt fericiți, a răspuns doica.
Privind din nou copiii de jos, prințesa a spus:
-Vreau și eu să fiu fericită. Ce mă va face fericită?
Doica regală nu mai fusese demult într-o poziție atât de dificilă. De-ar fi putut să o lase pe prințesa să
iasa pe stradă și să se joace cu ceilalți copii, prințesa ar fi putut învăța să râdă și să se bucure. Măcar
dacă prințesa ar fi avut câțiva prieteni cu care să împartă poveștile sau cu care să facă unele din
lucrurile pe care e plăcut să le faci cu amicii!
Se întreba dacă prințesei nu i-ar plăcea oare să se bulgărească cu puștii de pe uliță sau dacă nu ar
râde atunci când ar merge în picioarele goale prin noroi murdărindu-și poate una din rochițele sale
frumoase. Dar doica știa că nu i s-ar fi permis niciodată prințesei să facă acest lucru.
Tot căutând un răspuns pe care să-l dea prințesei la întrebarea sa, privind în jos, și-a văzut pantofii.
Poate că acesta era răspunsul.
Prințesa a cerut regelui să caute cel mai fericit copil și să i se aducă pantofii lui. Așteptând să
primească pantofii celui mai fericit copil, prințesa se întreba cum ar fi arătând aceștia. “Ce culoare
au oare? Pantofii veseli trebuia cu siguranță să fie colorați. Or fi fost decorați cu flori, curcurbee
sau clopoței?”
O duminică fericită vă
dorim!