Dr.

Valcu Dumitru
 osul ca material
 osul ca tesut
 osul ca organ
 functiile osului
 structura macroscopica a osului
 clasificarea macroscopica a osului:
 os fibros, imatur
 os lamelar, matur
 componenetele osoase (2):
 matricea osoasa:
 este formata din:
 lamele
 canale vasculare
 periost
 endost
 organizare biochimica:
 substanta organica (substanta fundamentala
si fibre de colagen)
 substanta minerala
 celulele, care sunt de doua tipuri:
 osteogeneratoare ( , , )
 osteoclaste
 Vascularizatie si inervatie
 Histogeneza
 osificare intramembranoasa (desmala)
 osificare endocondrala
 centrii de osificare
 placa epifiara
 cresterea in diametru
 evazarea metafizei
 modelare osoasa
 remodelare osoasa
 Unitatile multicelulare osoase
 Unitatilede remodelare osoasa (BMU)
 Repararea osoasa, care are trei etape:
 etapa inflamatorie
 etapa reparatorie
 etapa de remodelare
 Vindecarea prin calus extern
 Vindecarea trabeculara
 Vindecarea osoasa primara

 • Clasificare
 • Structura (celule si matrice)
 • Condron
 • Cartilajul hialin
 • Histogeneza
 • Cresterea cartilajului
 • Condrocitele (la periferie)
 • Matricea cartilaginoasa, care este formata din colagen si substanta fundamentala
(acid hialuronic si condronectina). Sinteza ei are loc in condrocit
 • Rolul - in cresterea osului, existand cartilaj primar de osificare si cartilaj secundar
de osificare
 • Cartilajul elastic
 • Localizare
 • Aspect macroscopic
 • Organizare
 • Origine
 • Fibrocartilajul
 • localizare
 • Organizare
 • Discurile intervertebrale
 • Pericondrul
 Oasele sunt organe vii, supuse unor modificari continue. Are
rol in locomotie, in sustinere, in protectie, in metabolism. De
asemenea, el raspunde la stimuli interni si externi prin
remodelare.
 Osul ca material
 Osul este un material complex, foarte rezistent la
compresiune, similar betonului armat. El are prin urmare
urmatoarele caracteristici:
 • rezistent dar usor
 • rezistent la indoire ca stejarul
 • rezistent la compresiune ca fierul, avand doar 2/3 din
greutatea acestuia.
 Acestea se datoresc urmatorilor factori:
 1. constructia lamelara a osului
 2. designul tubular
 3. intaririi prin reteaua trabeculara
 Celulele vii sunt inglobate intr-o
matrice bogat vascularizata. Din
greutatea osului 92% este substanta
solida (uscata) iar 8% este apa. Din
greutatea uscata, 65% este substanta
minerala iar 35% este substanta
organica, care reprezinta insa 95% din
volum. Celulele reprezinta 3% din volum.
 Osul contine si alte tesuturi: cartilaje, tesut fibros, tesut
adipos, tesut vascular, maduva, tesut nervos. Oasele se modifica in
functie de varsta: oasele tinere sunt flexibile, iar oasele batrane
sunt rigide si au maduva fibroasa. Forma globala aosului este
determinata de factorii genetici. Factorii epigenetici (nutritionali,
greutatea, activitatea musculara) au rol in remodelarea osoasa.
 Functiile osului
 1. Sustinere a trunchiului si extremitatilor, alaturi de muschi,
ligamente
 2. Protectie a creierului, maduvei spinarii, viscerelor toracice
 3. Reprezinta mediul specific tesutului hematopoietic
 4. Asigura homeostazia ionilor minerali, continand
 • 99% din totalul de Ca2+ din organism
 • 85% din totalul de fosfor
 • 66% din totalul de magneziu
 • 60% din totslul de sodiu
 Structura macroscopica a oaselor
 Osul este fie compact (80% din masa osoasa), care se
gaseste in oasele lungi si late, fie spongios sau trabecular,
care reprezinta 20% din masa osoasa.
 Epifiza este alcatuita din tesut osos compact si din tesut
osos spongios.
 Diafiza este alcatuita din tesut osos compact.
 La nivelul craniului straturile se succed in felul urmator:
dura mater - tabla interna - diploe - tabla externa.
 Periostul lipseste la nivelul urmatoarelor structuri;
 • zona de insertie a ligamentelor, tendoanelor
 • suprafata patelei
 • colul femural, subcapsular
 • astragalul
 • oasele sesamoide.
 Clasificarea microscopica a oaselor:
 • os fibros, imatur, primar, in care fibrele de
colagen sunt asezate la intamplare. Nu are o
organizare structurala. El poate persista la locul de
atasare a ligamentelor si tendoanelor. In acest tip de
os numarul de celule este de 4 ori mai mare decat
numarul de lamele. Persistenta sa patologica se
traduce prin boala Paget (osteozis imperfecta) sau
prin sarcom osteogenic
 • os lamelar care se formeaza pe o formatiune
preexistenta, osoasa, mineralizata in prealabil. Este
format din osteoane cu diametrul de 250 m.
Osteoanele reprezinta 2/3 din osul adult, intre ele
existand sisteme de lamele interstitiale.
 Sunt in numar de doua: matricea
osoasa si celulele.
 Matricea osoasa
 Este alcatuita din lamele care sunt in general in numar de 3-7, dar
pot ajunge pana la 20 si din lacune , in care se gasesc osteocite
care au prelungiri ce patrund in canalicule ce se anastomozeaza.
 Lamelele (4-20) sunt dispuse concentric in jurul unui canal
vascular longitudinal cu diametrul de 50-90 m. Acest canal
vascular se mai numeste si canal haversian. Osteonul are un
diametru de 200-300 m. Osteoanele pot fi primare, secundare
etc. Lamelele sunt si ele de mai multe feluri: lamele T (intunecate
sau lamele A (alternanate), alternanad lamelele longitudinale (L)
cu cele transversale (T). La periferia osteoanelor secundare exista
linia de ciment, care contine mai putin colagen, mai putin fosfor si
mai mult sulf.
 Intre osteoane exista sistemul lamelar interstitial, angular. De
asemenea, la periferie mai exista un sistem circumferential intern
si extern, in corticala oaselor lungi. Lamelele din sistemul
trabecular nu prezinta canale vasculare (haversiene) si se hranesc
prin difuziune din spatiul inconjurator.
 Canalele vasculare sunt de doua feluri:
longitudinale si transversale. Canalele
longitudinale se mai numesc si haversiene si
reprezinta capilare fenestrate sau chiar venule.
Ele sunt marginite de celule turtite
(mezenchimala, osteoblast in repaus, osteocit in
activitate). Aceste celule sun asezate probabil in
strat continuu, unite prin jonctiuni gap cu
osteocitele din lacune. Aceste celule alcatuiesc
bariera os - celule. Canalele transversale sau
oblice se mai numesc si Volkmann si nu sunt
inconjurate de lamele.
 Periostul este alcatuit din doua straturi: extern, alcatuit din
fibre (Sharpey) si bogat vascularizat si un strat intern,
osteogenic, alcatuit din celule.
 Endostul este alcatuit din celule aplatizate si acopera
peretii tuturor cavitatilor osoase din osul spongios precum si
canalele vasculare haversiene si Volkmann din osul
compact. La osul spongios endostul reprezinta stratul
periferic al stromei medulare.
 Organizarea biochimica a matricei osoase este din
substante orgenice si anorganice. Substanta organica intra in
alcatuirea fibrelor si a substantei fundamentale. Ea da reactii
PAS pozitive, metacromazie (pozitiva sau negativa), este
acidofila si se poate evidentia prin incorporare de sulf.
 Substanta fundamentala este amorfa. Ea contine proteine
necolagenice specifice tesutului conjunctiv dar si proteine
necolagenice specifice tesutului osos.:osteocalcina, osteopontina,
sialoproteina osoasa. Osteocalcina si osteopontina se leaga de
hidroxiapatita. Sialoproteina se leaga de celula. Sunt importante 1,
25-dihidroxi vitamina D, cu rol in sinteza proteinelor necolagenice
si vitamina K (osteocalcina).
 Fibrele (colagenul ) reprezinta 90% din totalul de substanta
organica. Colagenul este de tip I, fibrele au diametru de 50-70 nm,
si o periodicitate de 67 nm, fiind bogat in lizina hidroxilata.
Prezinta numeroase legaturi transversale, avand o mare rezistenta
mecanica si la agenti acii. Fibrele au un aranjament bine orientat.
Ele alcatuiesc lamelele intunecate sau luminoase, existand
diferente de orientare si/sau cantitative. Fibrele sunt dispuse
helicoidal in raport cu substanta minerala. Pasul helixului se
modifica de la o lamela la alta.
 Substanta minerala reprezinta 65% din totalul de
substanta uscata. Ea apara ca depozite
submicroscopice de fosfat de calciu care se
transforma in hidroxiapatita. La ora actuala exista o
disputa cu privire la starea substantei anorganice in
os. Nu se stie daca substanta este de la inceput sub
forma de cristale sau fosfatul de calciu este amorf in
timp ce hidroxiapatita este cristalina. Cristalele de
hidroxiapatita sunt de forma unor bastonase cu
lungimea de 40 nm si diametrul de 1,5-3 nm,
distribuite pe o lungime de 60-70 nm in lungul
fibrelor de colagen. Aranjarea colagenului este astfel
facuta incat sa dea nastere unor goluri in interiorul
unei retele ordonate.
 Celulelesunt de doua feluri: celule
osteogeneratoare (celule
osteoprogenitoare, osteoblaste,
osteocite) si osteoclastele.
 Celulele osteogeneratoare sunt de fapt
aceeasi tip celula dar in faze functionale
diferite.
• Celulele osteoprogenitoare ( ) provin
din celula mezenchimala primitiva si dau
nastere condroblastilor si osteoblastilor. Ele
se gasesc la nivelul suprafetelor osoase
libere (endost, periost, trabecule, cartilaj
calcifiat, metafiza osului in crestere).
Osteoblastele in repaus se aseamana
morfologic cu aceste celule, fiind cel putin o
parte din celulele ce marginesc osul adult.
 • Osteoblastele ( ) depun osteoidul (matricea osoasa).
Ele sunt celule columnare sau epiteloide care se gasesc la
suprafata osului si cand sunt inactive au un aspect scuamos.
Sunt celule sintetizatoare de proteine, produc factori de
crestere care actioneaza autocrin sau paracrin, contin
fosfataza acida. Se leaga de osteoblastele vecine prin
jonctiuni gap, prezinta receptori pentru hormoni, vitamine,
citokine. Spre exemplu, parathormonul actioneaza asupra
osteoblastelor care produc factori de stimulare a
osteoclastelor. Secreeta procolagenoza din care rezzulta
colagenoza care lizeaza osteoidul potentand activitatea
osteoclastelor. Au un mic rol in resorbtia osoasa, resorbind o
portiune mica de osteoid, dupa care intervin osteocitele.
• Osteocitele ( ) se gasesc in lacune,
prezinta prelungiri care patrund in niste
canalicule si se anastomozeaza cu
prelungirile osteocitelor vecine prin
jonctiuni gap. Aceste prelungiri formeaza un
fel de retea. Osteocitele prezinta o activitate
dar redusa. Ele au organite “in regresie”. Se
stie ca osteocitele provin din osteoblaste
dar transformarea osteocitelor inapoi in
osteoblaste este controversata.
 Osteoclastele au un diametru de 150 m,
prezinta cate 50 de nuclei in fiecare
celula, si se gasesc in niste lacune
speciale, numite Howship.
 Celulele sunt polarizate: nucleii se afla la
polul opus frontului osos iar inspre frontul
osos prezinta o margine in perie (margine
dantelata) care in repaus dispare. Prezinta
numerosi lizozomi primari, cu diametrul de
0,5-3 m care contin fosfataza acida
rezistenta la tartrat si divarese enzime
proteolitice. In osteoclaste exista o zona
numita compartiment subosteoclastic, in
care mediul este puternic acid si care este
echivalenta unui lizozom secundar.
 Mediul acid din acest compartiment este
obtinut cu ajutorul unei pompe protonice
ATP dependenta care pompeaza in zona
subosteoclastica protonii obtinuti cu
ajurorul anhidrazei carbonice. Acest
compartiment este inconjurat de o zona de
inchidere. Spre periferie mai exista si o
zona “clara” deasupra careia se afla
marginea dantelata (in perie) care este
bogata in actina si mai este numita si zona
filamentoasa.
 Originea osteoclastelor se afla in precursori
comuni cu monocitele si granulocitele, in
maduva osoasa. Osteoclastele se obtin prin
fuzionarea precursorilor, proces care este
dependent de un factor necunoscut. Insa
monocitele fuzionate nu au proprietati
osteoclastice, desi provin din aceeasi precursori
ca si osteoclastele.
 Receptorii pentru calcitonina inhiba
activitatea osteoclastelor dar ele sunt sensibile la
factorul de stimulare a osteoclastelor, secretat de
osteoblasti la actiunea parathormonului.
 Vascularizatie si inervatie
 Osul primeste 10 din debitul cardiac. Osul este
vascularizat cortical, prin arteriole ce provin din artera
nutritiva a osului respectiv, in timp ce vascularizatia venoasa
se face centripet, venulele adunandu-se in venele medulare.
Venele medulare au o capacitate de 6-8 ori mai mare decat
capacitatea arteriala. Sistemul vascular periostal este de
rezerva. Hemodinamica este necunoscuta. vascularizatia
limfatica are loc la nivelul periostului.
 Inervatia are loc prin prelungiri nemielinizate ale
nervilor in canalele haversiene. Sinapsele sunt de tip
adrenergic. Astfel sunt inervate: canalul haversian, periostul
si vasele medulare. In maduva se gasesc corpusculi Pacini.
 Formarea osoasa are loc la nivel endosteal iar resorbtia
osoasa are loc la nivel subperiosteal. De asemenea are loc
mentinerea formei conice a epifizelor. La nivelul boltii
craniene osteogeneza are loc la nivelul partii externe iar
osteoresorbtia are loc in regiunea interna. Aceasta
distributir a proceselor asigura forma de bolta si mentinerea
ei in concordanta cu cresterea organelor din cavitati.
 Modelarea osoasa (organogeneza osoasa) consta in
cresterea in lungime, cresterea in grosime (in diametru) si
asigurarea formei conice a epifizelor. Acestea au loc prin
procese complexe, coordonate, neintelese inca pe deplin, si
care mentin toata viata forma oaselor. Prin remodelare
osoasa 10% din intreaga masa osoasa a organismului se
inlocuieste in fiecare an la individul tanar.
 Remodelarea osoasa consta in inlocuirea osului primar,
fibros, cu os secundar, lamelar organizat in sisteme
haversiene (osteoane secundare). Mai intai are loc
depunerea osteoidului si apoi mineralizarea acestuia. Un
sistem haversian este depus in 4-5 saptamani, in primele zile
are loc mineralizarea in proportie de 70% iar apoi, in cateva
luni, are loc mineralizarea completa. Mineralizarea este
influentata de factori locali sau generali si rezulta osul
embrionar.
 Placa epifizeala (cartilajul de crestere) reprezinta
confluenta centrilor primar si secundar. La acest nivel se
asigura cresterea in lungime a osului care este adaugat in
sens diafizar si erodat in sens epifizar).
 Osificarea este de doua tipuri: osificare de
membrana (desmala) sau osificare de
cartilaj (encondrala). Mai intai are loc
depunerea de matrice ideatica(in osificarea
encondrala). Apoi are loc indepartarea
cartilajului calcificat. Osul nou format este
organizat intr-o retea trabeculara
spongioasa primara. In zona corticala osul
trebuie compactat prin umplerea golurilor
si rezulta astfel osul primar, fibros, care nu
este lamelar.
 Areloc la nivelul oaselor frontal, parietal si partial pentru
oasele temporale, occipital, mandibular, maxilare, corpii
claviculelor.
 Osificarea se face din tesut conjunctiv primitiv, bine
vascularizat ce contine numeroase celule mezenchimale.
Aceste celule se transforma in osteoblasti care depun
osteoidul care apoi se va mineraliza. Osteoblastele se
transforma apoi in osteocite si se obtine osul fibros care este
neregulat si contine numeroase fibre de colagen. Osul fibros
mai cuprinde si vase de sange, si nu e lamelar. El realizeaza
spongioasa primara. Prin condensarea tesutului conjunctiv
aflat la periferie se formeaza periostul si endostul. Mai
departe are loc compasctarea (pentru osul compact) sau
................ umplerea spatiilor libere (osul trabecular).