Recuperarea copilului cu

Sindrom Down
-Studiu de caz-

Profesor logoped Valeria

Balaban
 Ce este comunicarea?
 Comunicarea reprezintă schimbul de informaţii între două
sau mai multe persoane. Oamenii nu pot trai fara să comunice
unul cu celălalt. De la naştere, copilul comunică cu mama lui şi
mama lui cu el. Când îi este foame, el plânge, atunci când el este
fericit, zâmbește, atunci când mama lui îl îmbrăţişează, el
simţe căldura ei, dragostea ei, astfel îi oferă siguranţă şi
încredere. Acestea sunt doar câteva exemple de comunicare
între mama şi copilul .
 Scopul acestei prezentări este de a evidenția aspectele
caracteristice comunicării, limbajului şi vorbirii persoanelor
cu sindrom Down. Voi prezenta un studiu de caz.
 Istoric
 Majoritatea informaţiilor despre profilul cognitiv şi dezvoltarea
abilităţilor cognitive ale persoanelor cu sindrom Down, care există în
literatura de specialitate, au fost obţinute prin studierea copiilor şi
adulţilor care au fost crescuţi în mediile nestimulative ale instituţiilor.
Majoritatea copiilor cu sindrom Down erau plasaţi în instituţii speciale
datorită credinţei multor specialişti de la începutul secolului trecut, că
abilităţile lor cognitive erau moştenite iar mediul nu putea avea o prea
mare influenţă asupra dezvoltării lor. Astfel „dizabilitatea” mintală nu
era un aspect care putea fi influenţat prin educaţie.
 Până nu de mult, acest model de gândire a avut o mare influenţă
asupra felului în care erau abordaţi copii cu deficiente mintale.
Majoritatea copiilor cu sindrom Down erau clasificaţi ca needucabili,
iar profesorii şi educatorii ignorau în mare măsură domeniul
handicapului mintal. Astfel, cea mai mare parte a literaturii de
specialitate timpurii a fost lăsată în seama profesioniştilor medicali.
 Istoric
 Este de înţeles de ce această literatură reflecta propriile
opinii şi interese ale acestor specialişti: se punea accent mai mult pe
caracteristicile fizice şi medicale, care erau importante pentru
diagnosticare, şi erau limitate şi pesimiste în informaţiile despre
dezvoltarea cognitivă şi socială ale acestor persoane. Rareori se
amintea faptul că o intervenţie prin educaţie ar putea aduce
ameliorări în dezvoltare.
 Langdon Down însă aprecia, încă din secolul XIX, importanţa
educaţiei timpurii. El a specificat că persoanele cu sindrom Down:
 „….sunt adesea capabile să vorbească; limbajul este dens şi neclar,
dar poate fi îmbunătăţit printr-o schemă bine direcţionată a
gimnasticii limbii. Facultatea de coordonare este anormală, dar nu
într-un asemenea grad de deficientă încât să nu poată fi întărită.
Prin educaţie sistematică, o putere considerabilă de manipulare
poate fi obţinută.”
 Istoric


 O dată cu trecerea anilor şi schimbarea mentalităţii si-a dovedit

veridicitatea observaţiilor sale, şi este trist faptul că această parte a
lucrării sale a fost neglijată până la jumătatea secolului trecut.
Schimbarea mentalităţii s-a produs astunci când specialiştii au început
să conştientizeze importanţa necontestabilă a mediului în dezvoltarea
abilităţilor cognitive şi sociale. Câteva studii au comparat nivelul de
dezvoltare cognitivă şi socială a copiilor cu sindrom Down care fuseseră
crescuţi în familie, cu cei instituţionalizaţi. Toate aceste studii au
demonstrat diferenţe clare. Copiii crescuţi acasă de către familiile lor
erau mult mai avansaţi în general, în toate ariile de dezvoltare, spre
deosebire de cei instituţionalizaţi. Lucrările ulterioare au explicat şi de
ce: aceste instituţii nu erau capabile să le ofere acelaşi nivel şi calitate
de atenţie individuală de care are nevoie un copil, şi de care se poate
bucura numai în sânul familiei.

 Istoric
 Studiile ulterioare au evidenţiat de asemenea importanţa
educaţiei timpurii, precizând că acei copii cu sindrom Down care au
benificiat de educaţie şi stimulare timpurie erau cu mult mai
avansaţi decât cei care nu au primit asemenea ajutor. Încă din 1950
multe studii au arătat că persoanele cu sindrom Down pot fi ajutate
să înveţe abilităţi noi şi adesea complexe care se presupuneau a fi
depăşite pentru nivelul lor.
 Întârzierea mintală implică dezvoltarea lentă şi anevoiasă.
În cazul acestor copii, această întârziere poate fi observată din
primele luni de viaţă datorită faptului că bornele de dezvoltare,
cum ar fi zâmbitul, întinderea după jucării, şezutul, mersul şi aşa
mai departe, apar mai târziu decât în cazul copiilor obişnuiţi.
 Întârzierea mintală poate fi ameliorată prin intervenţia
timpurie, prin educaţie specială şi prin compensare.
 Caracteristici Fizice
 FATA – privit din fata, copilul cu sindrom Down are in mod normal o fata
rotunda.Din profil fata tinde spre plat.
 CAPUL – spatele capului este aproape aplatizat la cei mai multi dintre copii cu
 sindrom Down. Aceasta trasatura mai este cunoscuta si sub numele de
brahicefalie.
 OCHII – la majoritatea copiilor si adultilor cu acest sindrom sunt usor oblici,
 inclinati in sus. Mai mult, uneori prezinta un pliu de piele vertical intre coltul
interior al ochiului si baza nasului, care poate exista si la copii normali. In ambele
cazuri el devine mai putin vizibil sau dispare odata cu inaintarea in varsta. Ochii
pot avea pete galben deschis in jurul irisului. Aceste pete sunt numite petele
“Brushfield” dupa doctorul englez Dr. T. Brushfield(1858-1937). Ele pot aparea si
la ochii copiilor normali. De cele maimulte ori dispar dupa ce irisul devine
maroniu. Ca si pliurile epicantice, nu influenteaza vederea.
 Caracteristici Fizice
 PARUL – la copiii cu sindrom Down este de obicei drept
si moale.
 GATUL – nou-nascutii cu sindrom Down pot prezenta
piele in exces pe spatele gatului, care dispare odata cu
inaintarea in varsta. Copiii mai mari sau adultii cu Down
tind sa aiba gatul scurt si gros.
 GURA – cavitatea lor bucala este usor mai mare decat la
majoritatea copiilor si limba este usor mai lata. Aceasta
combinatie determina ca uneori copii sa-si scoata limba
 afara. Parintii pot interveni aici pentru a opri acest
obicei, invatand copilul sa-si tina limba in gura de mic,
folosind anumite proceduri speciale.
 Caracteristici Fizice
 MAINILE – tind sa fie late, cu degete scurte. Degetul mic uneori are
decat o articulatie in loc de doua. El poate fi de asemenea usor inclinat
spre celelalte degete, aceasta caracterisitica existand insa si in familii
fara legatura cu sindromul Down. Este cunoscuta sub denumirea de
clino-dictalie. Palma poate avea doar o linie (pliu) de-a lungul ei iar
daca sunt doua, amandoua se pot extinde de-a lungul mainii.
Amprentele pot avea anumite caracterisitici proprii. Nici una din aceste
caracteristici nu afecteaza copilul, chiar daca el nu poate tine, prinde in
mana la fel de bine fata de un copil normal.
 PICIOARELE – tind sa fie scurte si groase si au un spatiu mai mare
intre primul si urmatorul deget. Aceasta se poate asocia si cu un pliu
scurt pe talpa, care incepe de la acest spatiu si merge cativa centimetri
in spate.
 Caracteristici Fizice
 TONUSUL – membrele si gatul copiilor cu sindrom Down au un
tonus scazut, sunt hipotonice. Tonusul reprezinta rezistenta
muschilor pentru a se misca cand sunt relaxati. Este diferit de
puterea (forta) muschilor, care necesita contractia activa a
muschilor. Forta musculara este de obicei normala la copiii cu
sindrom Down. Tonusul scazut este mai pronuntat la unii copii fata
de altii. El este cel mai scazut in primii ani de viata si se
imbunatateste odata cu cresterea in varsta, astfel incat la
adolescenta sau maturitate nu mai reprezinta o problema
semnificativa.
 MARIMEA CORPULUI – copiii cu sindrom Down de obicei
cantaresc mai putin decat media la nastere. De asemenea si
lungimea corpului la nastere este mai mica. In copilarie, ei cresc
constant dar incet iar inaltimea lor ca adult este mai mica decat cea
specifica familiei. Ea este limita de jos a inaltimii normale si este
145-168 cm la barbati si 132-155 cm la femei.
 Caracteristici ale limbajului
copilului cu Sindrom Down
 Majoritatea copiilor normali achiziţionează 3-4 cuvinte
până la vârsta de 12 luni. Iar în următoarele şase luni
mai pot învăţa încă foarte multe cuvinte. Apoi se poate
observa o creştere semnificativă a numărului de cuvinte,
iar copiii sunt capabili să lege mai multe cuvinte între
ele. Mulţi dintre copiii cu sindrom Down vor achiziţiona
un număr redus de cuvinte până în jurul vârstei de 12-
18 luni. Însă o creştere semnificativă a volumului
vocabularului este posibil să nu apară până la vârsta de
cinci, şase ani. Astfel nişa de dezvoltare se extinde.
Pentru mulţi dintre copiii cu sindrom Down, se observă
că C.I. este în declin, apoi urcă o dată ce copilul începe
să-şi dezvolte abilităţile de limbaj.
Caracteristici ale limbajului
copilului cu Sindrom Down
 Recuperarea limbajului este una dintre cele mai mari provocări în educaţia
copiilor şi a persoanelor cu sindrom Down.
 aptitudinile lingvistice nu sunt pe picior de egalitate cu alte aptitudini
cognitive ale acestora.
 dezvoltarea limbajului este mai lentă, de multe ori rămâne incompletă, nu
toate componentele se dezvoltă în acelaşi ritm.
 Una dintre cele mai importante caracteristici ale limbajului o reprezintă
diferenţele între înţelegere şi capacitatea de exprimare.
 Copii cu sindrom Down învață inconştient, morfologia, pe parcursul
dezvoltării limbajului;
 una dintre dificultăţile majore cu care se confruntă persoanele cu Sindrom
Down este sintaxa, sensul, gramatica sau normele care reglementează forma
limbajului: de exemplu, ordinea cuvintelor dintr-o propoziţie, frazele
complexe, interogatorii, etc.
 Pronumele, utilizarea formei de trecut sau acordul dintre subiect şi predicat
sunt unele dintre cele mai importante provocări.
 Persoanele cu Down au dificultati în a stabili contacte vizuale sau de a
iniţia sau susţine o conversaţie cu o altă persoană
Caracteristici ale limbajului
copilului cu Sindrom Down
 există abilitati cognitive implicate în dobândirea
limbajului ce sunt afectate la copii cu
SindromDown: ele costau în incapacitatea de a
face generalizări, memoria auditivă de scurtă
durată este afectată şi înţelegerea a ceea ce aud
este mai lentă, au dificultăţi în selectarea unui
anumit cuvânt, şi gândirea abstractă, în general,
este mai mult limitată.
 prin urmare limbajul persoanelor cu sindrom
Down este mai limitat decat gandirea
 inteligibilitatea la persoanele cu sindrom Down
influenţează negativ atât dezvoltarea limbajului
lor expresiv şi, în general, comunicarea.
Caracteristici ale limbajului
copilului cu Sindrom Down
 Oasele craniului si fata persoanelor cu sindrom Down sunt
adesea mai mici decât la restul populaţiei. Aceste variaţii pot
produce o gura si un gat mai mici, influiențând astfel modul în
care sunetele sunt produse. În plus, cerul gurii poate fi restrâns,
şi nu înalt cum este uneori.
 Ambele caracteristici fac ca limba să se miște mai greu şi
sunetele să nu apară în mod corespunzător.
 În ceea ce priveşte limba, pare că este mai mare decât de
obicei. Adesea limba este hipotonă.
 Au amigdalele si vegetatiile adenoide mai mari, ceea ce
face dificilă inspiraţia nazală.
 Sistemul nervos al persoanelor cu sindrom Down prezintă
anumite diferenţe față de persoanele normale .
 Aceste diferenţe neurologice influienteză exprimarea, ritmul,
sau sunt prezente dificultăţi mari de a face sunetele audibile,
dificultăți de menţinere a presiunii aerului în gura sau sa
planifice ceea ce au de comunicat
Caracteristici ale limbajului
copilului cu Sindrom Down
 O treime dintre persoanele cu Sindrom Down au o pierdere uşoară sau
moderată a auzului, o altă treime va avea pierderea uşoară sau moderată a
auzului intermitent, iar o altă treime nu va suferi pierderea auzului. Cele mai
multe dintre aceste pierderi de auz sunt datorate unor otite prelungite .
 Hipotonia, în diferite grade şi alte probleme de performanţă motoarie
persistă în timpul copilariei la copiii cu sindrom Down.
 Memoria de scurtă durată nu se va dezvolta la fel de rapid ca restul abilităţilor
cognitive
 Copiii cu sindrom Down au dificultăţi vizuale, auditive şi de atenţie.
 Majoritatea copiilor cu Sindrom Down se balbaie.
 Din experienta, am observat ca cele mai frecvente situatii care cauzeaza
balbaiala la copiii cu sindrom Down sunt:
- intrebarile puse brusc
- fixarea cu insistenta asupra balbaitului cand acesta trebuie sa vorbeasca
- incercarea de a-mi impune propria parere de relatare a unor situatii stresante,
neplacute
 Caracteristici ale limbajului
copilului cu Sindrom Down
 - stari de oboseală fizică, psihică, covalescenta
- povestirea unor fapte neplacute, stresante
- aprecieri asupra modului lui de vorbire si asupra comportamentului
- manifestari agresive din partea celorlalti copii din grup
- pronuntarea unor cuvinte lungi, cu dificultati fonetice, putin
cunoscute
- crearea unui scenariu terapeutic care sa favorizeze exprimarea
verbala fluenta se refera la:
- construirea unui climat cald si plin de afectivitate
- comunicarea in buna dispozitie, de relaxare
- supraveghere mai putin rigida a grupului de copiii
- evitarea conflictelor și stării de incordare nervoasă
 Studiu de caz
 Andreea S.
 Data nașterii-27 iunie 2000
 Mama avea 22 de ani si tata 26 la nasterea ei(familie de oameni simpli,muncitori și
foarte implicați în recuperarea copilului)
 Este primul copil
 A facut toate analizele,ecografii,controale periodice si medicii îi spuneau mamei ca totul
este bine
 La 6 luni și jumătate doctorul a interzis mamei să mai mearga la serviciu pt că avea
colul deschis și putea pierde sarcina
 S-a recomandat repaus la pat,fără efort
 Nașterea normală, la termen, a primit nota zece
 A avut 3,5 kg și 51 de cm
 A mers la 1,2 luni
 Primele cuvinte le-a spus pe la 3,6ani...mama,tata,apă
 La doi ani avea control sfincterian,folosea olița
 Studiu de caz
 Am inceput terapia logopedică la 5 ani
 Am stabilit greu relatia de comunicare cu ea(după 4 ședințe am inceput cu jocuri ,
cântecele, jocuri de mișcare.
 M-am folosit de imagini, de obiectele din jur și de repetiția cuvintelor în faza de început
a terapiei.
 Am facut terapie cu întreaga familie, în special cu mama care nu accepta deficiența
copilului.Nici astăzi nu o acceptă.Dar este mult mai împăcată cu ideea că are un copil cu
Sindrom Down.
 La 8 ani de la nașterea Andreei au mai facut un copil.Am consiliat-o să meargă să facă
analize.I-am spus că există o tehnică frecvent utilizată pentru obţinerea materialului
genetic fetal amniocenteza, tehnică ce detectează în timp util sindromul Down.
 S-a născut a doua fetiță a familiei și ea cu unele probleme de sănătate la 3 luni de la
naștere.
 Un al șaselea simț al mamei, a determinat-o să meargă la doctor. Fetița avea o tumoră
pe ficat.
 Altă dramă, din nou consiliere cu mama.Lucrurile au evoluat pozitiv cu cea de a doua
fetiță.Nu a recidivat tumora.Acum, Maria, la patru ani știe toate literele din alfabet și o
ajuta pe Andrea să invețe.
EVOLUTIA DESENULUI
EVOLUTIA DESENULUI
EVOLUTIA DESENULUI
Interpretari empirice ale
desenelor

dificultati generale si fine de motricitate;
 probleme de vedere
 fire deschisa, dar fara sa agreeze neaparat contactul cu
ceilalti (
 fara anxietati si probleme de sanatate somatice;
 emotionalitate puternica, infantila;
 nu are elaborat sentimentul de apartenenta la grupul
familial;
 lumea pentru ea este filtrata de emotional, reactiile ei sunt
preponderent emotionale;
 dar dpdv mental are in jur de 4,5 ani (imatura)
 are abilitati mentale, dar nu de judecata invata mult pe
baza de memorie
Evoluția scrisului
Evoluția scrisului
Evoluția scrisului
Filmulete