Sunteți pe pagina 1din 22

LEGATURI CHIMICE

Realizat de : Hauca Iulia


Tipuri de legătură chimică:
covalentă, ionică, de hidrogen şi
metalică.
Legătura chimică

Prezintă:
 Legătura dintre atomi,molecule sau ioni în
substanţe;
 Are întotdeauna natura electrică.
Legătura covalentă :
 Este legătura chimică,formată de un
cuplu comun de electroni
 De exemplu: la formarea

moleculei de hidrogen:
H + H = H2
 Legătura covalentă este legătura
chimică ce presupune punerea în comun a
unor perechi de electroni între atomi.
Balansul stabil dintre forțele de atracție și
de dispersie dintre atomi în timpul
schimbului de electroni este cunoscut
ca legare covalentă. Pentru
multe molecule, punerea în comun de
electroni permite fiecărui atom să-și
formeze configurație stabilă pe fiecare
strat electronic, spre o configurație
electronică mai stabilă.
 Pentru formarea moleculelor, atomii pun în comun electroni
din stratul de valență. Se formează adevăratele legături
între atomi, numite legături covalente, care sunt rigide și
orientate în spațiu.
 Legăturile covalente sunt de mai multe feluri:

1. Legătura covalentă nepolară
 Această legătură se formează între atomii de acelaşi fel sau între
atomi cu electronegativităţi foarte apropiate. Fiecare atom pune în
comun câte un electron. Perechea de electroni e împărţită în mod
egal de cei doi atomi.
2. Legătură covalentă polară
 Se formează între atomi ai nemetalelor din specii diferite. Aceşti
atomi au electronegativităţi diferite. La fel, fiecare atom pune în
comun câte un electron pentru a forma legătura. Perechea de
electroni e atrasă mai mult către atomul mai electronegativ.
3. Legătura covalentă coordinativă
 Este un caz mai special al legăturii covalente, de această dată
ambii electroni venind de la acelaşi atom. Atomul care ”donează”
perechea de electroni se numeşte donor, iar atomul care o
acceptă se numeşte acceptor.
 Legăturile covalente sunt foarte puternice. Ca să vă convingeţi de
acest lucru, gândiţi-vă doar la cât de dur este diamantul. Ei bine,
diamantul este alcătuit din atomi de carbon, aşezaţi în formă de
tetraedru, fiecare atom de carbon formând patru legături
covalente cu alţi atomi de carbon.
legătura covalentă

polară nepolară
Legătura covalentă nepolară:

 Se formează dintre atomi cu aceeaşi


electronegativitate
 În cazul moleculei de hidrogen H2 se suprapun
electronii s:

H−H – legătura unitară


Mecanismul obişnuit şi donor-acceptor
Legătura covalentă nepolară
 În cazul moleculei de fluor se suprapun
electronii p
F+F = F2

Se formeată legătura σ (sigma) , deoarece centrele nucleilor atomilor


se află pe o dreaptă cu locul de suprapunere.
Legătura covalentă nepolară:
 Poate fi de tip π –centrele
nucleelor atomilor nu se află
pe o dreaptă cu locul de
suprapunere:

 Poate fi dublă: O=O în molecula de O2


 Poate fi triplă:N≡N în molecula de N2
Legătura covalentă polară:
 Se formează dintre atomi cu
electronegativitate diferită;

Cuplu comun de electroni se deplăsează spre


atomul cu electrinegativitate mai mare:
H2O
Legătura ionică:
Legătura formată prin atragerea
electrostatică a ionilor cu sarcini
opuse: Na0 − 1ė = Na+
Cl0 + 1 ė = Cl−

Diferenţa electornegativităţilor
elementelor este egală sau mai mare
de 2 :
De exemplu:Na2SO4 ,NaOH, CaCl2 ,etc.
• Legătura ionică se realizează prin
transfer de electroni, de la atomii
elementului cu caracter metalic
pronunţat la atomii elementului cu
caracter nemetalic pronunţat şi prin
stabilirea forţelor de atracţie
electrostatică între ionii de semn
contrar formaţi.
• * Un simbol Lewis este format din
simbolul unui element înconjurat de
puncte, prin care sunt reprezentaţi
electronii de pe ultimul strat.
• Legătura ionică este un tip de legătură chimică formată
datorită existenței unor forțe electrostatice dintre
doi ioni încărcați cu sarcini opuse. Legăturile ionice sunt
adesea formate între un cation (care este adesea
un metal), și un anion (care este adesea un nemetal).
Legătura ionică pură nu poate exista: toți compușii ionici au
un mic grad de legătură covalentă. Astfel, o legătură ionică
este considerată o legătură în care caracterul ionic este mai
proeminent decât caracterul covalent. Cu cât este mai mare
diferența de electronegativitate între cei doi atomi care-și
formează legătura, cu atât legătura este mai polară
(mai ionică).
Legătura metalică:
 Se formează intre electronii comuni şi ionii metalului
în reţea cristalină a acestuia.
 Se prezintă numai în metale: De exemplu:
Cu,Ag,Mg,etc.

Spre deosebire de legătura covalentă, legăturile metalice sunt


nesaturate, nelocalizate și nedirijate în spațiu, ceea ce ar explica
plasticitatea metalelor. Atomii metalelor prezintă doar
câțiva electroni de valență (pe ultimul strat), iar atunci când
aceștia se leagă pentru a forma un solid, electronii de valență
sunt pierduți și devin atomi colectivi, si inactivi fiind partajați de
toți atomii din rețea. Astfel, în cadrul legăturii metalice, electronii
de valență devin nelocalizați în norul electronic.
 Legătura metalică este legătura
chimică ce apare între atomii metalelor,
cum ar fi fierul, sodiul sau cuprul. Una
dintre teorii spune că legăturile metalice
sunt realizate prin cedarea electronilor de
pe ultimul strat al atomilor metalelor,
pentru a se forma cationi. [1] Legătura
metalică este cauza multor proprietăți
fizice ale metalelor, cum ar
fi duritatea, ductilitatea, conductivitate
termică și rezistivitatea electrică,
opacitatea și luciul

Legătură metalică între atomii de cupru


Legătura de hidrogen
 Se formează datorită atracţiei atomului de hidrogen
polarizat pozitiv cu un atom mai puternic
elctronegativ (F,N,O).
 Se notează prin trei puncte.

 Se formează dintre molecule de apă,

de acizi ,alcooli, etc.

S-ar putea să vă placă și