Rolul O.N.

U in lumea
contemporana
Definitie
Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este
cea mai importantă organizație internațională din
lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial,
are astăzi 194 de state membre. Întemeierea ei a
constat din semnarea, de către membrii ei fondatori,
a Cărții Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui
document, ONU are misiunea de a asigura „pacea
mondială”, „respectarea drepturilor omului”,
„cooperarea internațională” și „respectarea dreptului
internațional”. Sediul central al organizației este
la New York.
Motto:Este lumea ta!
Infiintare
• Ca alianță pe timp de Secretar General: Ban Ki-

război: moon(din 2007)

Secretarul General Adjunct
1 ianuarie, 1942.
al Națiunilor Unite: Jan
• Ca organizație Eliasson
internațională: Președintele Adunării
24 octombrie, 1945. Generale a Națiunilor
Unite: John William Ashe
Președintele Consiliului de
Securitate al Națiunilor
Unite: Zeid Ra'ad Zeid Al-
Hussein
Limbi oficiale
ONU utilizează 6 limbi oficiale:
araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse
simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe
suport hârtie sau „online” sunt traduse în aceste șase
limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele
conferințe și documente de lucru sunt traduse numai în
engleză, franceză sau spaniolă.
Istoria si Membrii
1919: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând porțile unei noi
organizații: Liga Națiunilor, formată prin pacea decisă după discuțiile dintre țări.
1920-1933: Fără să fi primit o influență mai mare, Liga Națiunilor este un fiasco.
1939-1945: Are loc al Doilea Război Mondial în Asia, Europa, Africa de Nord, și Pacific.
24 octombrie 1945: Se înființează Organizația Națiunilor Unite.
Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia
Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, Taiwan, Danemarca,
Ecuador, Egipt, El
Salvador, Etiopia, Filipine,Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Can
ada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul
Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica
Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.
1946: Liga Națiunilor este desființată oficial.
Afganistan, Islanda, Suedia și Thailanda aderă la ONU.
1947: Pakistan și Yemen devin membri.
1948: Birmania devine membră.
1949: Israel aderă.
1950: Indonezia aderă
1955: 16 noi
membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordan
ia, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.
1956: Japonia, Maroc, Sudan și Tunisia aderă.
1957: Ghana și Malaezia aderă.
1958: Guineea aderă.
1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de
fildeș, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo,
Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia și Togo.
1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone și Tanzania.
1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago și Uganda.
1963: Kenya și Kuweit aderă.
1964: Malawi, Malta și Zambia aderă.
1965: Gambia, Maldivele și Singapore aderă.
1966: Barbados, Botswana, Guyana și Lesotho aderă.
1967: Yemen aderă.
1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius și Swaziland aderă.
1970: Fiji aderă.
1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman și Emiratele Arabe Unite aderă.
1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.
1973: Bahamas, Germania de vest și Germania de est aderă.
1974: Bangladesh, Grenada și Guineea-Bissau aderă.
1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé și Príncipe și Surinam.
1976: Angola, Samoa și Seychelles aderă.
1977: Djibouti și Vietnam aderă.
1978: Dominica și Insulele Solomon aderă.
1979: Sfânta Lucia aderă.
1980: Sfântul Vincent și Grenadine și Zimbabwe aderă.
1981: Antigua și Barbuda, Belize și Vanuatu aderă.
1983: Sfântul Kitts și Nevis aderă.
1984: Brunei aderă.
1990: Liechtenstein și Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica Democrată Germană,
devenind un singur membru.
1991: URSS dispare, Rusia moștenește locul de membru permanent în Consiliul de Securitate. Șapte noi state
aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord și Coreea de Sud.
1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Croația, Republica
Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.
1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco și Slovacia.
1994: Palau aderă.
1999: Kiribati, Nauru și Togo aderă.
2000: Tuvalu aderă.
2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primește Premiul Nobel pentru Pace.
2002: ONU se extinde prin aderarea Elveției și a Timorului de Est
2006: Muntenegru aderă.
2011: Sudanul de Sud aderă.

Structura
Organizația Națiunilor Unite este compusă din cinci entități: Adunarea Generală a

Națiunilor Unite, Secretariatul Națiunilor Unite, Curtea internațională de
justiție, Consiliul de Securitate al ONU și Consiliul Economic și Social al Națiunilor
Unite. O a șasea entitate, Consiliul de Tutelă, și-a încetat activitatea în 1994, atunci
când Palau a devenit stat independent.Patru dintre cele cinci entități au sediul în
New York.Curtea internațională de justiție se află în Haga, Regatul Țărilor de Jos, iar
alte agenții își au sediile în Biroul Națiunilor Unite de la Geneva, Biroul Națiunilor
Unite de la Viena și Biroul Națiunilor Unite de la Nairobi. În baza Convenției legată
de privilegii și imunități a Națiunilor Unite, ONU și agențiile sale au imunitate în
fața legilor din țările în care își desfășoară activitatea, menținând astfel
imparțialitatea Națiunilor Unite legată de țările gazdă și statele membre.
Alături de cele șase entități principale se regăsește „o colecție extraordinară de

entități și organizații, unele dintre ele chiar mai vechi decât organizația mamă, care
își desfășoară activitatea aproape independent față de Națiunile Unite” (Linda
Fasulo). Această colecție include agenții specializate, instituții de cercetare și
educație, programe, fonduri etc.
Adunarea generala
Adunarea Generală este principala adunare deliberativă a Națiunilor Unite. Compusă din toate
statele membre a Națiunilor Unite, adunarea se întâlnește în sesiuni regulate în fiecare an, dar se pot
efectua și adunări de urgență. Adunarea este condusă de un președinte, ales dintre statele membre
printr-o bază regională rotativă, și de 21 de vicepreședinți.Prima sesiune a fost convocată pe 10 ianuarie
1946 în Methodist Central Hall Westminster din Londra, incluzând reprezentanți a 54 de țări.Când
Adunarea Generală votează pe diferite teme, două treimi dintre votanți și voturi sunt necesare.
Exemple de întrebări importante includ recomandații privind pacea și securitatea; selecția membrilor
unei entități; admiterea, suspendarea sau expulsia unor membri; și decizii bugetare. Alte întrebări
sunt decise prin majoritatea voturilor. Fiecare reprezentat al unei țări are un vot. În afară de aprobarea
problemelor bugetare, rezoluțiile nu depind de membri. Adunarea poate face orice recomandări pe
orice temă pentru ONU, exceptând cele legate de pace și securitate, acestea fiind discutate de Consiliul
de Securitate.
Propuneri pentru rezoluții pot fi acordate Adunării Generale de 8 comitete:
 Comitetul General - un comitet supraveghetor constând în președintele, vicepreședintele și șefii
comitetelor adunării
 Comitetul Acreditar - responsabil pentru determinarea acreditării fiecărui reprezentat al unei țări din
ONU
 Primul Comitet (Dezarmare și Securitate Internațională)
 Al Doilea Comitet (Economic și Financiar)
 Al Treilea Comitet (Social, Umanitar și Cultural)
 Al Patrulea Comitet (Special Politic și Decolonizare)
 Al Cincilea Comitet (Administrativ și Bugetar)
 Al Șaselea Comitet (Legal)
 Consiliul de Securitate  Curtea Internațională de Justiție
Consiliul de Securitate este însărcinat cu
menținerea păcii și securității în state. În timp
ce alte organe ale Națiunilor Unite pot face
doar „recomandări” statelor membre, Consiliul
de Securitate are puterea să ia decizii
obligatorii pe care statele membre au înțeles să
le accepte, sub termenii Articolului Cartei
25.Deciziile Consiliului sunt cunoscute
ca rezoluțiile Consiliului de Securitate al
Națiunilor Unite.
Secretariatul
Secretariatul ONU este condus de către
Secretarul General, asistat de o echipă
internațională de funcționari civili din
întreaga lume.Acesta asigură studii,
informații și facilități necesare entităților
Națiunilor Unite pentru ședințele lor. De
asemenea, preia și efectuează sarcini de la
Consiliul de Securitate, Adunarea Generală,
Consiliul Economic și Social, și de la alte
entități ONU
Curtea Internațională de Justiție (CIJ) se află
în Haga, Olanda. Aceasta este principalul
organ judiciar al ONU. Stabilită în 1945 de
Carta ONU, Curtea a fost pusă în funcțiune
în 1946, ca succesorul Permanentei Curți
Internaționale de Justiție. CIJ este compusă din
15 judecători care dețin funcția pentru 9 ani și
sunt numiți de Adunarea Generală; fiecare
judecător în funcție trebuie să fie de
naționalitate diferită.
Consiliul Economic și Social 
Consiliul Economic și Social (ECOSOC) asistă
Adunarea Generală în promovarea cooperării și
dezvoltării economice și sociale globale.
ECOSOC are 54 de membri, care sunt aleși de
Adunarea Generală timp de trei ani.
Președintele este ales pentru un an din puterile
mici sau medii reprezentate de ECOSOC.
Consiliul are o ședință anuală în iulie, ținută
în New York sau Geneva. Văzut separat față de
entitățile pe care le coordonează, funcțiile
ECOSOC includ strângerea de informații,
sfătuirea statelor membre și propunerea de
recomandări. Avându-și mandatul extins de
coordonare a mai multor agenții, ECOSOC a
fost uneori criticat ca fiind nenecesar sau
instabil.
Agenții specializate
Carta Organizației Națiunilor Unite stipulează că fiecare organ
primar a ONU poate stabili variate agenții specializate pentru
a-și îndeplini datoriile. Unele dintre cele mai bine cunoscute
agenții sunt Agenția Internațională pentru Energie
Atomică, Organizația pentru Alimentație și
Agricultură, UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru
Educație, Știință și Cultură), Banca Mondială, și Organizația
Mondială a Sănătății (OMS). ONU efectuează majoritatea
acțiunilor umanitare prin aceste agenții. Exemplele includ
programe de vaccinare mondiale (prin OMS), ocolirea foametei
și malnutriției (prin PAM), și protecția oamenilor vulnerabili
sau strămutați (prin Marele Comisar al Națiunilor Unite pentru
Refugiați - MCNUR).
Obiective
Menținerea păcii și securității ONU, după aprobarea Consiliului de Securitate, trimite forțe pentru
menținerea păcii în regiunile unde un conflict armat a încetat de curând, sau a fost suspendat, pentru a
încerca impunerea unor acorduri de pace și pentru a descuraja combatanții de la a relua ostilitățile. Deoarece
ONU nu are propria forță militară, aceasta este asigurată prin voluntariat de către statele membre.
Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Națiunilor Unite. Atrocitățile celui de-al Doilea
Război Mondial și genocidurile au determinat ca noua organizație să prevină tragedii similare în viitor. Un
prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua în considerare și a lua hotărâri asupra violărilor
drepturilor omului.
Organizația Națiunilor Unite și diferitele agenții ale sale joacă un rol important în implementarea și
respectarea principiilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Un astfel de caz este sprijinul
acordat de organizație țărilor ce se află în tranziție spre democrație.
Alt scop primar a ONU este „să realizeze o cooperație internațională pentru rezolvarea problemelor
internaționale legat de un caracter economic, social, cultural sau umanitar.Numeroase entități au fost create
pentru a atinge acest scop, aproape toate fiind sub conducerea Adunării Generale sau a ECOSOC.
Obiectivele de dezvoltare ale mileniului Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului:
Reducerea sărăciei severe
Realizarea accesului universal la educația primară
Promovarea egalității între sexe și afirmarea femeilor
Reducerea mortalității infantile
Îmbunătățirea sănătății materne
Combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor boli
Asigurarea sustenabilității mediului
Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare
Rolul O.N.U in lumea contemporana
O.N.U are un rol important in mentinerea pacii si
ajutarea statelor mai putin favorizate.
O.N.U. a jucat un rol important și în reglementarea
relațiilor internaționale dintre diferite state,cum au
fost:''Criza Nucleară'' din Marea Caraibelor,agresiunea
sovietică împotriva Afganistanului,razboiul civil din El
Salvador,agresiunea Irakului contra
Kuwaitului,conflictul din Somalia etc.
O.N.U in Romania
Deși dorința României de a face parte din ONU a fost exprimată oficial încă din 1946, aderarea acesteia a fost blocată până
în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea generală a decis, prin rezoluția nr. 995 (X), primirea României în ONU, alături de alte 15
state.
Participarea la operațiunile de menținere a păcii În prezent, România ocupă locul 70 din 113 state
membre contribuitoare cu trupe și poliție la operațiunile Națiunilor Unite de menținere a
păcii Reprezentanții României (în total 69) se află în următoarele misiuni:
Misiunea ONU de Stabilizare în Republica Democrată Congo (MONUSCO)
Misiunea de Administrație Interimară a Organizației Națiunilor Unite în Kosovo (UNMIK)
Misiunea ONU din Coasta de Fildeș (ONUCI)
Misiunea ONU din Haiti (MINUSTAH)
Misiunea ONU din Liberia (UNMIL)
Misiunea ONU din Sudanul de Sud (UNMIS)
Misiunea ONU din Timorul de Est (UNMIT)
În plus, SPP participă cu ofițeri de pază si protecție imediată sub conducerea Departamentului de
Siguranță și Protecție (DSS) în misiunile pentru menținerea păcii din Afganistan, Sudan/Khartoum și
Sudan/Darfur.
Centrul de tranzit pentru refugiați din Timișoara La Timișoara există un centru de tranzit pentru refugiați
cu 200 de locuri, finanțat și coordonat în mare parte de Națiunile Unite. În munca sa de sprijinire a refugiaților,
România este susținută de țări precum Olanda, Suedia și SUA. Din noiembrie 2008 pînă în 2011, Centrul de
Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara a găzduit temporar 638 de refugiați. Aceștia sunt de
origine eritreeană, sudaneză, palestiniană, etiopiană, srilankeză, irakiană si nigeriană .
Elevi: Profesor:
Manafu Denisa Bordea Irinela
Bogatoniu Andreea
Nitu Maria
Draghici Cosmin