Auscultaţia

plămânilor
 Auscultaţia
plămânilor

• Se face bilateral, comparativ şi

simetric, de la vârf spre baze.
• Se auscultă 2- 3 cicluri
respiratorii
 Auscultaţia se efectuiază:
de sus în jos anterior:
1 pereche-zone) Zona apexurilor pulmonare
2) Sp. I i/c pe l.medioclavic.
3) Sp. II i/c pe l.medioclavic.
4) Sp. III i/c marginea m.pectoralis major
5) Sp. IV i/c sub zona precedentă
 părţile laterale:
6) În fosa axilară pe l.axilară
medie
7) 1 spaţiu i/c mai jos de fosa
axilară pe l.axilară medie
8) 1 spaţiu i/c mai jos de zona
precedentă
…. Se pot ausculta câteva puncte
suplimentare
 posterior :
9) Suprascapular
10) Interscapulovertebral de 2-4
ori
11) Subcsapular de 1-2 ori
Zgomotele respiratorii
principale (de bază)
1. Murmurul vezicular
2. Suflul laringotraheal
Mecanismul de bază de formare a
zgomotelor respiratorii- îngustarea
tubului respirator

1) Orificiul glotic produce suflul

laringotraheal;
2) Sfincterele bronhioalveolare
supralobulare formează murmurul
vezicular.
 Murmurul vezicular
(zgomotul alveolar).
Mecanismele posibile:
1) trecerea aerului prin sfincterele
bronhio-alveolare în spaţiul lărgit
alveolar;
2) vibraţia pereţilor elastici alveolari
la mişcarea aerului prin ele.
 Proprietăţile MV
• Se aude mai mult în inspir;
• raportul inspir/expir este 2:1 -
3:1.
• E un zgomot continuu, aspirativ,
se compară cu pronunţarea
sunetului «f-f».
• Se determină deasupra
ţesutului pulmonar sănătos
 «Respiraţie puierilă»
• e o varietate a murmurului
vezicular,
auzit la copii până la 14 ani, la
care cutia toracică e mai subţire ,
mai elastică, bronhiile mai înguste.
• este mai intens, cu o expiraţie
sonoră.
 Suflul laringotraheal
• se formează la trecerea aerului
prin strâmtoarea fisurii glotice,
formându-se mişcări haotice prin
trahee.
 Proprietăţile LT

• Are un timbru aspru (asemănător

pronunţării sunetului ”h-h”),
• se aude mai ales la expir (când
orificiul glotic e mai îngust).
Normal, suflul laringotraheal se
auscultă la nivelul laringelui şi
traheei până la bifurcaţia ei:
• anterior în jumătatea superioară a
sternului (pînă la coasta IV)
• posterior în spaţiul interscapular la
nivelul vertebrelor Th II-IV.
Modificările
zgomotelor
respiratorii
principale
 Exagerarea murmurului
vezicular –
“respiraţie aspră”
Mecanism: micşorarea lumenului bronhiilor
mici prin edem, spasm (Bronşită)

Caracteristici: e accentuat, aspru, cu

expiraţie prelungită (inspir/expir 1:1).
Diminuarea fiziologică a
murmurului vezicular :
bilaterală :
• Obezitate
• Muşchi bine dezvoltaţi
• Boli caşectizante (cu
diminuarea vocii)
• Respiraţie superficială -
suferinţe dureroase (pleurite,
fracturi, neuralgii),
 • Boli ce împiedică
o ventilaţie adecvată

- Obstacole laringiene, traheale şi a

bronhiilor mari (corpi străini,tumori).
- Emfizemul pulmonar (reducerea
elasticităţii alveolelor cu umplerea
lor permanentă cu aer)
 Diminuarea Unilaterală,
localizată a murmurului vezicular:

1. hidro-, pneumotorax moderate

2. Condensări pulmonare –pneumonii
(murmurul vezicular este înlocuit
cu suflul tubar)
3. Obstrucţie parţială a unei bronhii
(tumori) cu impiedicarea
transmiterii zgomotelor
respiratorii,
 Abolirea murmurului
vezicular :
1. Obstrucţia totală a unei
bronhii
2. Pneumotorax, hidrotorax
masive.
• Obstrucţia
totală a unei
bronhii
(atelectazie
prin
obstrucţie)
Hidrotorax Pneumotorax
 „Respiraţie sacadată”
– este o respiraţie intermitentă, cu
mişcări respiratorii întrerupte,
datorită unor contracţii aritmice a
muşchilor respiratorii.
- în fracturi costale, pleurite,
meningoencefalite.
 Zgomote respiratorii
patologice, derivate din
suflul larigotraheal
1) Suflu tubar
2) Suflu amforic
3) Suflu cavernos (cavitar)
4) Suflu tip cornaj
 Suflul tubar
• reprezintă transmiterea suflului
laringotraheal prin teritorii condensate
superficiale ale plămînilor, până la
nivelul peretelui toracic, înlocuind
murmurul vezicular.
Exemplu – in pneumonia franc-lobară.
 Mecanism
• Condensările pulmonare transmit
mai bine undele sonore (când
bronhiile mari rămân
permeabile)
Pneumonie Atelectazie
 Suflu cavitar –
– este suflul laringotraheal, ajuns într-
o cavitate, care funcţionează ca o
cameră de rezonanţă, ce amplifică
sunetele
• se percepe deasupra unei cavităţi
mari cu pereţi induraţi, situate
superficial, care comunică cu o
bronhie (ex: cavernă tbc).
• .
 Suflu amforic
• Dacă cavitatea e mai mare de 6 cm în
Ø, cu pereţii netezi şi comunică cu o
bronhie printr-un orificiu mic, suflul
determinat deasupra ei va fi suflant,
muzical = AMFORIC.
• se aseamănă cu zgomotul produs la
suflarea într-o amforă, ulcior.
 Suflul tip cornaj (stridor)
• Este format de obstrucţia traheei sau
unei bronhii de Ø mare, de spasmul
glotei sau edemul laringelui

• e un sunet intens, şuerător,

perceptibil la distanţă, auzit la inspir
 Respiraţia bronhoveziculară
• Este o respiraţia suflantă, cu
murmur vezicular la inspir şi suflu
tubar la expir (inspir/expir=1:1).
Se percepe în caz de intercalare a
ţesutului pulmonar sănătos şi celui
condensat:
• Bronhopneumonii (condensare mai
mică sau mai profundă); pneumonie
franc-lobară în rezorbţie; tbc.
 Zgomote respiratorii
supraadăugate

• Ralurile
• Frecătura pleurală
• Zgomotul picăturii căzânde
• Sucussiunea Hipocratică
 Ralurile

• apar ca urmare a unor modificări

morfo-funcţionale în bronhii.
 Deosebim raluri :
1.) Uscate, care se clasifică în:
• Sibilante
• Ronflante
2.) Umede crepitante
subcrepitante, care se clasifică în:
• buloase mici, fine (în bronhiile mici)
• buloase medii (în bronhiile medii)
• buloase mari (în bronhiile mari)
 Ralurile uscate
se formează în caz de:
• bronhospasm – îngustarea lumenului duce la
turbulenţa aerului;
• secreţii bronşiale vâscoase.
M-sm : vibraţia mucusului vâscos, lipit de
peretele bronhiei, sub acţiunea aerului ce
pătrunde la inspir şi iese în expir.
 Ralurile sibilante

• Se formează în bronhiile mici

• Sunt ca un şuierat, ţiuit, au
tonalitate înaltă.
 Ralurile ronflante
• Se formează în trahee, bronhiile
mari
• Sunt ca un sforăit, au o
tonalitate joasă
Ralurile umede (subcrepitante)
• se formează în prezenţa
secreţiilor fluide în bronhii sau
în cavităţi pulmonare.
 M-smul:
• La trecerea aerului prin zonele
de secreţii fluide - în ele se
formează bule gazoase, care la
ieşire din fluid se sparg şi
produc zgomote, asemănătoare
cu frecarea unei şuviţe de păr
la ureche.
• Sunt caracteristice pentu:
bronşite, stază în circulaţia
mică, secreţii în cavităţi
pulmonare.
Ralurile umede cer sa fie diferenciate
de alte zgomote supraadăugate
(crepitante, frecătură pleurală):

• la apăsarea fonendoscopului pe
torace ralurile umede nu se
modifică;
• după tuse ele se modifică
cantitativ şi calitativ;
• Ele se auscultă în ambele faze
ale respiraţiei;
• la imitarea respiraţiei cu gura
şi nasul închise – ralurile
dispar (aerul nu va pătrunde în
lumenul bronşic).
Sonoritatea ralurilor umede:
• În caz cînd bronhia afectată
este înconjurată de ţesut
pulmonar nemodificat, ralurile vor
fi nesonore.

Ex : în bronşită.
• cînd bronhia afectată este
înconjurată de ţesut condensat
– ralurile vor fi sonore.

Ex : în pneumonie.
 Raluri crepitante

• Apare în prezenţa uniu lichid lipicios pe

pereţii alveolelor (exudat, transudat)
• în expir lichidul va alipi pereţii alveolari,
iar la inspir, cînd în alveole va intra aer,
pereţii se vor dezlipi, producînd un
zgomot specific – ral crepitant.
 Caracteristicile RC
 se percepe ca pocnituri fine,
numeroase, asemănătoare cu
trosnetul sării de bucătărie în
tigaie.
 Se aude numai în inspir,
preponderent la apogeul inspiraţiei,
 nu se modifică la apăsarea
fonendoscopului pe torace;
 se modifică după tuse-in ploae;
 nu se ascultă la imitarea
respiraţiei (aerul nu va pătrunde
în alveole şi nu se dezlipesc
pereţii lor).
 frecătura pleurală
• zgomotul cauzat de procese patologice
inflamatorii ale foiţelor pleurale, care
duc la apariţia neregularităţilor pe ele
(depuneri de fibrină, diseminare tbc).
• La normal mişcarea foiţelor e
silenţioasă.
• Auscultativ se aseamănă cu ralurile
crepitante şi ralurile subcrepitante
 Caracterisitcile FP
• se aude în ambii timpi ai respiraţiei
(inspir, expir),
• Nu este influenţată de tuse,
• Se intensifică la apăsarea stetoscopului
pe torace
• se menţine auscultativ la imitarea
respiraţiei (foiţele pleurale se vor mişca).
 Alte zgomote
respiratorii
• în cazul răspîndirii inflamaţiei pleurei
pe porţiunile adiacente ale
pericardului - poate să se dezvolte
suflul pleuropericardic (frecătură
pleurală sincronă cu respiraţia şi cu
contracţiile inimii).
 Bronhofonia
• Bolnavul este rugat să pronunţe
“ceaşcă cu ceai” , pe cînd medicul
efectuiază auscultaţia în punctele
murmurului vezicular,
Bronhofonia poate fi exagerată
(vocea se aude clar) în:
• condensarea ţesutului pulmonar,
• în atelectaziile de compresie,
• în prezenţa cavităţilor ce comunică
cu o bronhie .
 Pectorilocvia afonă
– se efectuiază la fel ca bronhofonia,
doar că pacientul pronunţă cuvinte
şoptite.
Vocea devine rezonantă în pneumotorax.
 Egofonia
• („vocea de capră”) - transmiterea
vocii cu caracter sacadat („e-e-e”
în loc de „eeee”) deasupra matităţii
din acumulări de lichid cu volum
mediu.
 Sucusiunea hipocratică
sin. -zgomotul plioscăitului lichidului
pleural,
“zgomotul de glu-glu”
• se produce din cauza
conflictului dintre lichid şi aer,
acumulate în cavitatea pleurală
– în hidropneumotorax;
• se poate depista la mişcări
bruşte de zguduire, clătinare a
toracelui în paralel cu
auscultarea zonei afectate
pulmonare - se percepe
zgomotul specific de “glu-glu”
ca într-un bidon jumătate plin
cu apă.
 Zgomotul „picăturii
căzânde”
– se percepe un sunet de cădere
a picăturilor de lichid pleural
din porţiunile superioare ale
cavităţilor pleurale la trecerea
pacientului din decubit în
poziţie verticală;
Exemplu: în hidropneumotorax.
 Zgomot Se După La La
supraadăugat percep în tuse apăsare Imitarea
(şi unde el faza a steto- respiraţiei
se formează) respira- scopului nasul,gura
ţiei închise
Raluri umede Inspir şi Se Nu se Dispar
(în trahee, expir modif modifică
bronhii) ică
Crepitaţie Topul Nu se Nu se Dispare
(în alveole) inspiraţi modif modifică
-ei ică
Frotaţiile Inspir şi Nu se Se Se
pleurale(înt- expir modif intensifi percepe