dintre popoarele europene eliberarea de sub dominatia marilor imperii si organizarea si consolidarea lor ca state nationale Printre acestea s-a numarat si poporul roman care a realizat prima unire durabila de la Decebal. Unirea Tarilor Romane din 1859 a fost rezultatul actiunilor revolutionarilor romani aflati in exil, dar si al contextului international favorabil creat prin izbucnirea Razboiului Crimeii (1853-1856), intre doua mari puteri ale vremii, Rusia si Imperiul Otoman. Primul pas in pregatirea unirii s-a facut prin convocarea adunarilor ad-hoc in 1857 in cele doua tari, prin care se cere opinia unor reprezentanti ai taranilor, boierilor si intelectualilor in legatura cu unirea. Conventia de la Paris (1858) recunostea o unire formală a Ţarilor Române, sub numele de “Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei” si prevedea existenta a doi domni, doua guverne si doua adunari legislative. Insa, la 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Cuza ca domn la Iaşi şi Bucureşti românii au pus Europa in fata faptului implinit infaptuind o unire adevarata si nu una formală, aşa cum voiau marile puteri. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, a iniţiat un larg program de reforme care au dus la modernizarea statului român: împroprietărirea ţăranilor; adoptarea unei noi constituţii; introducerea învăţământului gratuit şi obligatoriu; secularizarea averilor mănăstireşti; înfiinţarea universităţilor din Iaşi şi Bucureşti; “Sunt si voi fi toata viata mea pentru Unirea Principatelor Romane. Voturile din 5 si 24 ianuarie 1859, prin care am inaltat pe Alexandru Ioan I pe tronul Principatelor Unite, nefiind decat sublima expresie a eternei dorinte a romanilor.” Mihail Kogalniceanu