Sunteți pe pagina 1din 68

Curs MIRMT

 Metoda individuala de organizare a reparatiilor


 Metoda de organizare a reparatiilor pe echipe universale
 Metoda de organizare a reparatiilor pe echipe
specializate
 Metoda de organizare a reparatiilor pe posturi de lucru
specializate pe ansambluri
 Metoda de organizare a reparatiilor pe ansambluri in
flux
 Metoda de organizare a reparatiilor in flux continuu
 Metoda de organizare a reparatiilor cu agregate de
schimb
 Organizarea teritoriala a unitatilor de reparatii
 Organizarea generala a unitatilor de reparatii
 Organizarea
ca activitate umana, indiferent
de domeniul unde se aplica, presupune:
 o actiune de planificare,
 reglementare
 grupare
 care asigura:
 o diviziune corecta a muncii
 o coordonare in timp si spatiu a factorilor care
participa la procesul de productie
 o urmarire a rezultatelor activitatii productive in
economie.
 (in general) un ansamblu de reglementari si
norme,
 bazat pe anumite principii organizatorice,
 care definesc modul de efectuare a
reparatiilor
 in functie de criteriile de timp si de loc.
Intervalul in decursul caruia se
efectueaza intr-o ordine stabilita
interventiile (intretinerile
tehnice, reviziile, reparatiile
curente si capitale) .
Durata si structura ciclurilor de
functionare, respectiv de
reparatie, depind de:
 caracteristicile constructive,
 modul de comportare in
exploatare
 fiabilitate
 mentenabilitate.
reprezinta limita pana la care, in
conditii normale de exploatare,
masina lucreaza cu indici
tehnico – economici rentabili.
Interval delimitat de doua
interventii de grad maxim
In acest interval se executa:
 reviziile tehnice
 intretinerile tehnice (ca
elemente planificate)
 reparatiile curente (cu caracter
corectiv si neplanificate, dar
previzibile si inregistrabile
statistic ca volum de lucrari si
cheltuieli).
=ansambluri de operatii obligatorii privind :
 Curatirea
 Controlul
 Ungerea
 Reglarea
 Strangerea imbinarilor
 Alimentarea
 seexecuta dupa fiecare schimb de
lucru cat si dupa perioade mai mari,
pe toata durata de exploatare a
masinilor

 Scop: prevenirea defectiunilor, a


uzarilor premature, a asigurarii
functionarii acestora cu indici calitativi
si functionali optimi.

 In
functie de complexitate si
periodicitate:
 intretineri tehnice zilnice si
 intretineri tehnice periodice
 Posibilitateade organizare in conditii optime
a reparatiilor trebuie asigurata inca din
stadiul de conceptie (design) a ulitajului,
printr-o serie de MASURI ca:

 asigurarea montarii si demontarii prin acces


usor la ansamblurile sau subansamblurile
principale;
 calculul,proiectarea si executarea pieselor,
subansamblurilor si ansamblurilor principale
astfel incat sa se asigure incarcarea uniforma
a acestora, evitandu-se necesitatea operatiilor
de demontare – montare din cauza defectarii
unor piese izolate;

 aplicarea
principiului unificarii si
interschimbabilitatii pentru un numar cat mai
mare de piese etc.
 Caile principale :
 Concentrarea
 specializarea
 cooperarea unitatilor de reparatii.

 Concentrarea productiei la reparatii =preluarea


lucrarilor de reparatii de la o multitudine de
unitati mici de catre un numar redus de unitati
mari, organizate pe baze industriale si dotate
corespunzator tehnologiei celei mai avansate.
 Specificul operatiilor, volumul de lucru (relativ
redus) si diversitatea problemelor tehnice de
rezolvat a dus la o organizare mestesugareasca
= dotarea si structura unitatilor de reparatii e
caracterizata prin rezultatele pregatirii
individuale a executantilor.
 Cresterea parcului de masini  s-au introdus
metode de lucru cat mai apropiate unei
organizari industriale.

 Problema: La unitatile de reparatii trecerea de


la productia individuala la o productie
industriala se loveste, in primul rand, de lipsa
conditiilor necesare unei asemenea organizari.
 Nivelul de realizare a unei inalte eficiente
economice depinde, in cazul productiei
industriale, de volumul de productie:
 individuala
 de serie sau
 de masa.

 In domeniul reparatiilor predomina


productia individuala si de serie.
 Nu exista productia de masa.
 Daca aplicam in egala masura criteriile
existente la organizarea industriala a
productiei individuale si de serie, in cazul
reparatiilor rezulta urmatoarele criterii:

 1.productia individuala cere o inalta


calificare a muncitorilor, utilaje, scule si
dispozitive cu caracter universal, ceea ce
corespunde structurii atelierelor mici de
intretineri si reparatii;
 2.productia de serie permite deja la un
volum relativ redus de lucru o organizare
industriala, cu un flux de lucru intermitent
sau continuu. O asemenea organizare a
unitatilor de reparatii corespunde cerintelor
actuale, mai ales daca se prevede si o
specializare pe tipuri de mijloace de
transport;
 3.Tipul de „productie continua” industriala
presupune ca obiectul productiei trece de la
un loc de lucru la urmatorul cu o viteza de
inaintare prestabilita, fara nici o oprire, fiind
caracteristica productiei de masa.
 In reparatii notiunea de „productie
continua” are alt inteles si anume ca
aceleasi utilaje se repara in tot timpul
anului in atelier;
 4.Tipul de „productie intermitenta”
industriala prevede inaintarea obiectului
productiei cu intreruperi si asteptari.
 Este caracteristic proceselor tehnologice de
montare – asamblare, unde in general, se
formeaza locuri de lucru

 In reparatii poate sa insemne si inlocuirea


produsului care se repara dupa un anumit
interval de timp si revenirea ulterioara la
aceeasi activitate.
 Prinmetoda de organizare a reparatiilor se
intelege programul, utilajele si succesiunea
de catre muncitori cu specializare
corespunzatoare, folosind S.D.V – uri
adecvate, in scopul refacerii capacitatii de
lucru a mijloacelor de transport.
 stabilirea tehnologiilor si mijloacelor de
lucru;
 definirea traseelor de circulatie a
produsului care se repara si a ansamblurilor
sale in interiorul unitatii;
 stabilirea posturilor de lucru ca numar,
grupare, succesiune, amplasare si dotare;
 alegerea si organizarea mijloacelor de
transport intern;
 asigurarea documentatiei tehnologice si a
fortei de munca corespunzatoare.
 Executarea tuturor operatiilor intr-un loc de
munca, de catre un anumit numar de muncitori,
fara ca obiectul productiei sa-si schimbe locul.
 Durata operatiilor depinde de calificarea
muncitorilor si de organizarea locui de munca.
 Metoda impune formarea unor echipe care sa
efectueze intregul volum de lucrari necesare
repararii mijlocului de transport.
 Calificarea individuala a muncitorilor nu se
foloseste rational
 Timpul de stationare in reparatie este mare
 presupune defalcarea procesului tehnologic in
subdiviziuni formate din una sau mai multe operatii,
care se repartizeaza unui singur muncitor sau unei
echipe.
 Amplasarea posturilor de lucru astfel formate in
ordinea de succesiune fixata prin procesul tehnologic
de reparatie, duce la organizarea lucrului in flux.
 Pe masura cresterii volumului de productie,
organizarea lucrului permite ridicarea nivelului
tehnic al reparatiilor, pana in apropierea celui atins
in fabricatie.
 Timpul de imobilizare a utilajelor in reparatie
scade,
 calificarea muncitorilor creste,
 productivitatea muncii se ridica substantial,
 costul interventiei se reduce.
 Pentru intretineri tehnice sau remedierea unor
defectiuni accidentale la masini simple.
 Utilajul 1, asupra caruia se realizeaza interventia,
este plasat central, fiind inconjurat de stelajele 3,
masina de gaurit 5 si polizorul 6.
Polizor
 Organizare simpla
 Productivitate maxima
 Diviziune a muncii la nivel de utilaj („omul si
masina”).
 Deoarece muncitorul care participa la repararea
utilajului executa singur intregul volum de
lucrari, durata de imobilizare a utilajului in
reparatie este maxima in comparatie cu alte
metode.
 Utilajul reparat isi pastreaza individualitatea
(piesele sale nu sunt schimbate in timpul
reparatiei cu cele ale altui utilaj identic).
La utilajul 1 aflat in reparatie
lucreaza 5 muncitori.
Atelierul are un rol functional
prin dotarea cu utilaje de
folosinta generala :
 grinda rulanta 2,
 presa hidraulica 3;
 masina de gaurit 4,
 bancul de lucru 5,
 polizorul 6,
 baia pentru spalat piesa 7,
 stelajele 8,

Schema organizarii unui  placa pentru indreptat 9.


atelier dupa metoda
echipelor universale
 Grinda rulanta
=utilaj ce
genereaza
forta de
compresie prin
intermediul
unui cilindru
hidraulic.
Fata de presa
mecanica,
poate dezvolta
constant
aceeasi forta
de presiune.
Presa
mecanica
poate dezvolta
o presiune
maxima doar
in partea de
jos a ciclului.

 Presa hidraulica
 Presele hidraulice de capacitate mare pot
genera zeci de tone de presiune
 sunt ajustabile si adaptabile
 se poate controla foarte usor si exact forta
ce trebuie aplicata.
Astfel de prese sunt folosite peste tot in
lume la :
 stantat monezi,
 indoit tabla,
 creat matrite,
 presat materiale etc.
 Masina de gaurit
 La nivelul atelierului se formeaza echipe
specializate care se deplaseaza succesiv de la
o masina la alta (sau pe la care trec masinile),
executand lucrarile de o anumita specialitate.
 Asemenea echipe se pot califica superior pentru
repararea unor subansambluri importante:
motor, transmisie, echipamente de lucru etc.
 Se pot organiza si isi pot dota posturile de lucru
cu dispozitive, scule si instalatii, prin care sa se
asigure atat o productivitate marita a muncii,
dar si o calitate superioara a lucrarilor.
 Numarul de echipe si respectiv, de posturi care
se organizeaza, depinde de:
 complexitatea utilajului care se repara si
 de gradul de divizare a lui in componente
functionale mari care se pot repara independent.

 Metoda se caracterizeaza printr-o


productivitate mai ridicata, utilizare mai
rationala a utilajelor din dotare si o calificare
mai inalta a muncitorilor pentru efectuarea
anumitor categorii de lucrari.
 Tot complexul de lucrari care compun
procesul tehnologic de reparatie se defalca
pe grupe de operatii
 Fiecare grupa reprezinta un proces complex
de reparare a unui ansamblu sau
subansamblu.
 Ansamblurile masinii se dirijeaza la posturi
specializate in vederea repararii lor
 Montarea ansamblurilor reparate se executa
la stationar, avand rezervate suprafete
tehnologice speciale pe care sunt amplasate
si demontate
 Schema organizarii unui atelier dupa metoda
pe posturi de lucru specialziate pe ansambluri
Utilajele 1 aflate in reparatie, se demonteaza si monteaza
pe posturile I, unde se reconditioneaza si sasiul sau piesa de
baza, in timp ce la posturile II – VI sunt dirijate pentru
reparare diversele ansambluri si subansambluri ale
acestora.
 Fiecare post de lucru are in dotare documentatia
tehnica, dispozitivele, instrumentele si
aparatura specifica lucrarilor pe care le executa.
 Incarcarea muncitorilor este in concordanta cu
ritmul de productie
 La distribuirea sarcinilor se are in vedere
gruparea cat mai omogena a lucrarilor,
corespunzator specializarii si calificarii fiecarui
muncitor.
 Prin aceasta organizare se asigura specializarea
continua a muncitorilor, folosirea rationala a
utilajelor, dispozitivelor
Fiecare post de lucru are in dotare documentatia
tehnica, dispozitivele, instrumentele si
aparatura specifica lucrarilor pe care le executa.
 Incarcarea muncitorilor este in concordanta cu
ritmul de productie

La distribuirea sarcinilor se are in vedere
gruparea cat mai omogena a lucrarilor,
corespunzator specializarii si calificarii fiecarui
muncitor.
 Prin aceasta organizare se asigura specializarea
continua a muncitorilor, folosirea rationala a
utilajelor, dispozitivelor, sculelor si suprafetelor
de productie
 cresterea raspunderii muncitorilor pentru
calitatea lucrarilor executate de ei si
cresterea gradului de reconditionare. In final
se obtine o reducere insemnata a duratei de
imobilizare si a cheltuielilor de reparatie.
 Metoda se preteaza in cadrul atelierelor
semispecializate, de marime mijlocie, cu
productie fara flux la repararea utilajelor de
complexitate mica si medie.
 posturilede lucru sunt dispuse in succesiunea
logica a procesului tehnologic
 mijloacele de transport se repara cu
intermitenta pe o linie de rulare oarecare,
ocupand pozitii succesive in fata posturilor
de lucru corespunzatoare diverselor faze ale
procesului de reparatie.
 Prin aceasta organizare se realizeaza fluxul
= acea miscare de inaintare, intr-un singur
sens a produselor care se repara.
Schema organizarii unui atelier dupa metoda pe ansambluri in flux
 Deplasarea utilajului 1, aflat in diferite etape ale procesului
tehnologic de reparare (I – V – posturi pentru demontare, reparare
cadru sau carter si asamblare), se realizeaza cu ajutorul:
 unor carucioare suport actionate manual sau mecanic.
 transportoarelor cu miscare intermitenta
 Diferite ansambluri sau subansambluri sunt reparate la posturile VI
– XXII, dotate cu documentatia, sculele, dispozitivele si aparatura
necesare realizarii unui lucru de cea mai buna calitate.
In metoda de ansambluri in flux:
 creste numarul de posturi de lucru de muncitori
 se imbunatateste gradul de folosire a utilajelor si
atelierului.
 Prin introducerea mijloacelor de transport intern si
optimizarea itinerariilor de circulatie a pieselor si
ansamblurilor in atelier se contribuie la cresterea
sensibila a productivitatii fata de metoda de
ansambluri.
 Introducerea fluxului impune sincronizarea
activitatii posturilor de lucru pentru respectarea
ritmului de reparatie stabilit.
 Aceasta metoda se aplica in atelierele mari si in
centrele de reparatii specializate.
 Reprezinta o dezvoltare a metodei precedente
 Demontarea, repararea si asamblarea masinilor
se realizeaza in flux industrial cu ajutorul
transportoarelor sau benzilor rulante cu
miscare intermitenta sau continua.
 Metoda caracteristica productiei de masa,
 Presupune adancirea diviziunii muncii pana la
nivel de operatie, concomitent cu sincronizarea
executarii operatiilor in timp.
 Ritmurile de productie ale diferitelor linii se
sincronizeaza cu ritmul benzii principale de
asamblare.
 Pe linia principala se executa:
 prespalarea
 dezmembrarea
 asamblarea generala
 incercarea
 vopsirea utilajului.
 Liniilesecundare se amplaseaza in functie de
succesiunea logica a procesului tehnologic si
in cerinta reducerii la minim a lungimii lor.
 In afara de aceste linii, unitatea de reparatie
cuprinde si compartimente pentru:
 reconditionarea pieselor uzate si
 fabricarea unor piese noi
 Metoda se preteaza in atelierele
specializate in repararea unui singur tip de
mijloc de transport,
 cu volum mare de lucru,
 care se mentine in productie un timp
suficient de mare pentru amortizarea
cheltuielilor ocazionate de organizarea
fluxului.
 cresterea productivitatii muncii cu pana la 60%,
 reducerea costului cu circa 30%,
 scaderea cheltuielilor de regie cu pana la 70%,
 cresterea productivitatii pe unitatea de
suprafata tehnologica de 2 – 3 ori si
 reducerea fondului de agregare si piese de
rezerva cu pana la 70%.
 durata de imobilizare in reparatie se reduce
 creste numarul de muncitori
 se imbunatateste considerabil calitatea
lucrarilor.
 Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la
o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care
se fac cu ocazia executării unei lucrări și care
se adaugă Ia costul materiei prime, al
materialelor etc.
 Repararea m.t. prin inlocuirea agregatelor si
ansamblurilor defecte cu altele gata reparate.
 AGREGAT = Grup de mașini care lucrează împreună
pentru realizarea unei anumite operații tehnice.

 Agregatele si ansamblurile de schimb sunt reparate


anticipat
 Procesul tehnologic de reparare a utilajului agricol se
simplifica mult
 Suprafata tehnologica raportata la un utilaj aflat in
reparatie se reduce considerabil
 Dispare necesitatea masinilor – unelte sau a altor
utilaje pentru prelucrari de reconditionare.
 Dezavantajul principal al metodei: necesita cresterea
unui stoc de agregare si ansambluri de schimb care
imobilizeaza insemnate fonduri banesti.
 Metoda se poate aplica in cadrul centrelor
de reparatii dezvoltate, cu o puternica
activitate de reconditionare si fabricare a
pieselor necesare repararii utilajului care
formeaza obiectul activitatii lor.
 Aceasta devine deosebit de utila cand
redarea rapida a m.t. productiei este
deosebit de importanta.
 Organizarea unor ateliere pentru intretinerea
si repararea m.t. constituie o necesitate
 Marimea si dotarea lor trebuie astfel gandita
incat sa se obtina un efect economic maxim.

 Volumul de munca optim al atelierului


specializat V, se considera in cazul
cheltuielilor minime de reparare si
transport.
V  Rm S M ,
2

in care:
 Rm - raza medie optima de transport [km];
 SM – densitatea masinilor de pe suprafata
respectiva, supusa reparatiilor, [buc/km2].
C kR
Rm  10 .
G M
in care:
 C -costul manoperei unui utilaj [lei];
 G – masa m.t. respectiv [tone];
 kR – coeficientul care tine seama de
cheltuielile R de regie:

R%
kR  1
100
nma
M  ,
A
in care:
 nma - numarul m. t. , utilaje sau agregate care se
repara centralizat;
 A – aria teritoriului pe care sunt dispuse utilajele
agricole, in km2.

 In calculele economice si in calculul pretului


reparatiilor se va tine seama si de cheltuielile cu
transportul care se pot determina aproximativ cu
relatia:
Ctr=1.5 Rm G.
 Atelierele sectiilor de intretinere si reparatii
sunt destinate si dotate pentru executarea:
 lucrarilor de intretineri tehnice la m.t.,
 executarea reparatiilor la m.t. simple,
 inlocuirea ansamblurilor si pieselor reparate
sau reconditionate in ateliere mai mari,
 efectuarea reparatiilor la utilajele si
instalatiile de mica complexitate
Schema organizarii unui atelier de sectie de reparatii

Aceste ateliere se compun dintr-o hala de montaj in care sa poata


intra simultan 1 – 2 masini cu gabaritul cel mai mare,
compartimente de lacatuserie, forja si sudura si o magazie de piese
de schimb.
 LĂCĂTUȘ=Meșteșugar, lucrător care face
sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care
efectuează operații de ajustare, de asamblare
etc. a pieselor mecanice.

 FORJÁ = A lucra, a prelucra un metal sau un


aliaj prin deformare plastică, la cald sau la
rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese
Banc de lacatuserie (Locksmith)
Lucrari de lacatuserie
Masina cu lacatuserie cu amprenta
Forja
 In dotarea atelierelor de sectie intra:
 instalatiile de intretinere (ungere, curatire)
 bancuri de lucru
 polizoare
 masini de gaurit
 macara mobila
 scule pentru lacatuserie si ajustaj
 prese extractoare
 dispozitive speciale pentru demontare si montare
etc.
Presa extractor rulmenti, bucse etc.
 destinate si dotate pentru:
 verificarea periodica a starii tehnice a m.t.
si diagnosticarea lor
 executarea reparatiilor curente si capitale la
m.t. de complexitate medie si mare
 reconditionarea pieselor auto
 efectuarea reparatiilor accidentale
complexe, repararea utilajelor din productie
etc.
 Procesul de productie in aceste ateliere se organizeaza pe
posturi de lucru specializate pentru fiecare tip de m.t. in
parte, precum si pe sectiile cu caracter permanent ca:
 spalare
 prelucrari mecanice
 Sudare
 forja
 rodaj etc.