Sunteți pe pagina 1din 13

Metodologia folosită în HKT

Aspecte metodice
A. Tehnica kinetică statică a. Mobilizarea kinetică
se realizează prin: dinamică
 poate fi pasivă şi activă
 contracţie izometrică
 nu determină deplasarea
1. pasivă
segmentului  asigură prevenirea redorii
 lungimea fibrelor musculare este articulare - efect al imobilizării
constantă şi doar tensiunea  constă în mişcarea
musculară crește segmentului bolnav de către
 relaxare musculară kinetoteraput fără folosirea
deşi creșterea forţei este forţei musculare a pacientului,
rapidă, metoda limitează în limitele amplitudinii
permise de deficienţă, până la
mobilitatea şi coordonarea apariţia durerii
(precizia mişcării)
Aspecte metodice
Manipularea nivel muscular
se foloseşte după ce pacientul s-a întinderea rapidă şi repetată, cu
acomodat cu mişcările pasive efect facilitator asupra
anterioare excitabilităţii
constă în efectuarea mişcărilor întinderea lentă cu efect
pasive dincolo de limita anatomică inhibitor asupra excitabilităţii
maximă, efectuată în sens opus neuromusculare
celui dureros şi blocat
se aplică imediat după contracţiile
nivel neuromotor
izometrice, având efecte la: menţinerea engramelor kinetice,
nivel articular a memoriei kinestezice;
asuplizarea capsulelor şi a nivel neuropsihic
ligamentelor articulare, efecte stimulative datorită
ruperea aderenţelor intra- posibilităţii de a vedea articulaţia
articulare, în mişcare pasivă.
Aspecte metodice
2. activă
este realizată prin forţa proprie a
Contracţiile musculare dinamice
segmentului afectat, folosind ca îngreuiere
forţa gravitaţiei.
libere(realizate fără intervenţia unei forţe
în mişcările active musculatura foloseşte
exterioare) asigură:
eliminarea subproduşilor sanguini în ţesuturile
contracţia izotonică,
alternând contracţiile dinamice cu cele periarticulare;
resorbţia edemelor, cauze ale transsudării
statice.
se poate realiza: plasmei în ţesuturile moi;
îmbunătăţirea circulaţiei venoase (de
 liber,
 asistat, întoarcere);
 cu rezistenţă (procedee voluntare) ameliorarea elasticităţii musculare.
 reflex .

Mişcările activ-pasive sunt folosite când: Mobilizările active libere sunt obligatorii,
forţa segmentului afectat nu este suficientă,
pacientul le execută fără forţarea articulaţiilor,
mişcarea se produce pe direcţii deviate de la
cele fiziologice,pacientul resimte durere la
în scopul obţinerii creşterii amplitudinii
mobilizarea segmentului afectat. articulare.
execuţia în apă a unor serii de mişcări, fără
dureri, are efect important asupra psihicului
său.
Aspecte metodice
musculatura agonistă acţionează Mobilizările active trebuie executate lent,
împotriva rezistenţei apei prin până la unghiurile maxime, prevenind sau
combătând prin aceasta
efortde învingere sau cedare. retracţiile capsulo-ligamentare şi
orice exerciţiu dinamic determină limitarea mobilităţii.
mobilizarea unuia sau mai multor După stabilizarea procesului inflamator sau a
segmente. durerilor, hidrokinetoterapia îşi extinde
Execuţia poate fi: obiectivele, urmărindu-se
creşterea amplitudinii articulare,
concentrică, prin învingerea corectarea eventualelor atitudini vicioase
rezistenţei externe de către instalate.
musculatura agonistă ( Mobilizările active trebuie executate lent,
 această execuţie creşte forţa şi tonusul până la unghiurile maxime, prevenind sau
muscular; combătând prin aceasta retracţiile capsulo-
excentrică, prin învingerea forţei ligamentare şi limitarea mobilităţii.
externe a musculaturii agoniste Deoarece redorile au tendinţa să se producă
 se dezvoltă rezistenţa şi elasticitatea în flexie, reeducarea se va axa cu precădere
musculară pe exerciţii de extensie
Aspecte metodice
Exemple: mobilizarea activă a
la nivelul umărului :
mâinii :
mobilizările active sunt uşurate prin
manevre de presiune lente(activ- va avea ca scop
asistat), pe mușchii trapez superior conservarea funcţiei prin
şi pectorali. evitarea deformării
se va realiza şi o reeducare gestuală,
funcţională, chiar dacă leziunile
articulare şi menţinerii
anatomice sunt severe mobilităţii;
mobilizarea activă a cotului: la nivelul genunchiului:
se va executa cu prudenţă, dar pe
pacientul va insista pe
durate mai lungi decât cea pe uscat,
acesta reprezentând avantajul oferit ultimele grade de extensie
de hidrotermoterapie;
Metode
Metoda activ-asistată
Contracţia activ-
alternează procedee active cu pasive.
se foloseşte când bilanţul muscular are reflexă
valoarea 2-3 sau când subiectul este
temător în mobilizarea segmentului
are la bază acţiuni
afectat.  musculare reflexe,
Metoda cu rezistenţă
 involuntare,
presupune opunerea unor forţe
exterioare, care permit “refacerea”  dar sesizabile.
circuitelor kinestezice şi îmbunătăţirea
forţei.
pentrucreşterea rezistenţei se folosesc şi
anumite echipamente sportive cum sunt:
 centura de înot;
 labele de scafandru;
 palmarele;

 greutăţi cu valoare nominală mică, etc


Aspecte metodice
B. Tehnica akinetică
 posturare
se poate realiza prin
impunerea unei anumite
următoarele procedee
metodologice: atitudini întregului corp
 imobilizare saudoar unor segmente;
 menţinerea pe o anumită antrenament mental
perioadă de timp a corpului
imaginarea mişcărilor
sau a unor segmente în
nemişcare, cu sau fără posibile la nivelul
ajutorul unor aparate, segmentului lezat.
instalaţii sau al terapeutului;
Metodologia de aplicare
plan de îngrijire cu şase Etapa I
etape cuprinde:
permite echipei medicale  evaluarea medicală completă
(medic,fiziokinetoterapeu şi complexă a pacientului;
 indicația pentru HKT şi
t, psiholog etc.) să
realizeze un program momentul optim pentru
începerea unui astfel de
individualizat de terapie
program;
pentru fiecare pacient pe  abilitatea de a efectua HKT în
termen condiții de siguranţă;
 scurt
 lung, în funcţie de

necesităţi şi posibilități
Metodologia de aplicare
cum se „descurcă” pacientul în apă
este liniştit,
 relaxat Prima etapă cuprinde
este anxios,
îi este frică,
obligatoriu instructajul
ştie sau nu să înoate pacientului asupra
se stabileşte, astfel, eligibilitatea lui pentru
HKT şi facilităţile necesare;
regulilor ce trebuie
echipa elaborează şi stabileşte programul respectate pe parcursul
efectiv de HKT - pentru început are ca desfăşurării
obiective
ameliorarea durerii şi
programului de HKT
a gradului de mobilitate, utilizându-se pentru propria lui
modificările fiziologice ce apar la pacientul
în imersie
siguranţă şi a celor din
 adaptarea la mediul acvatic, jur.
 vâscozitatea apei pentru a încetini mişcarea şi

forţa ascensională pentru a facilita mobilitatea).


Metodologia de aplicare
Etapa a II-a Etapa a III-a
continuă programul de HKT se adresează
 ameliorării tulburărilor de echilibru
 introduce noi exerciţii care pun  ameliorarea coordonării şi antrenamentului
accentul pe la efort al sistemului cardiorespirator.
 creşterea forţei musculare cresc treptat
 antrenamentul la efort în mediu  durata,
acvatic.  frecvenţa

 intensitatea exerciţiilor similare cu cele de


se introduc exerciţiile cu
pe uscat.
rezistenţă crescută progresiv, antrenamentul la efort pentru
utilizând sistemul cardiovascular şi respirator se
 forța ascensională desfăşoară la rândul lui în trei
 vâscozitatea apei, subetape
 viteza de mişcare  stadiul iniţial,
 stadiul de îmbunătăţire
 echipamentul acvatic corespunzător.
 stadiul de menţinere a antrenamentului la

efort
Metodologia de aplicare
Etapa a IV-a Etapa a V-a
se ocupă de denumită „terapia acvatică de
 dezvoltarea abilităţilor legate de
îndeplinirea unei anumite sarcini,
tranziţie”
 de abilităţile sportive. se adresează celor care vor să
cuprinde: continue HKT.
 încălzirea generală, cuprinde exerciţiile primelor patru
 încălzirea specifică
etape
legată de
aduce exerciţii de fitness şi
 sarcinile avute în vedere,
 antrenamentul la efort cu încărcare antrenament în piscină (exerciţii
(rezistenţa) şi pentru întregul organism) în cadrul
 antrenamentul la efort de anduranţă,
unui program mai atractiv pentru
„răcirea” cardiovasculară(întreruperea
progresivă a exerciţiilor), pacient care trebuie să stăpânească
 antrenamentul abilităţilor sportive anumite tehnici cum ar fi:
 exerciţii pentru mobilitate/flexibilitate şi  controlul respiraţiei,
relaxare;  cum sa facă pluta pe faţă şi pe spate


Metodologia de aplicare
Etapa a VI-a
este etapa de menţinere a
abilităţilor câştigate şi fitness
se adresează celor care urmează
un program regulat de HKT pe
termen lung.
programul de HKT în şase etape
utilizează
 durerea şi
 evaluarea acesteia pentru a

determina progresul de la o etapă la


alta.
durata unei şedinţe de HKT
poate varia între 10 minute şi o
oră