Sindromul de fragilitate în

geriatrie

Realizat de Boiciuc Irina

gr. M1310
Conducător Ana Popescu
• Coform unui raport al Națiunilor Unite
publicat în 2015, pe baza tendințelor
actuale de îmbătrânire demografică, în
2050 vor fi mai multe persoane vârstnice
decât copii cu vârsta sub 15 ani. Dacă, în
2015, existau aproximativ 901 milioane de
persoane cu
vârsta peste 60 de ani,
în 2050 se estimează
că numărul va crește
la 2,1 miliarde.
• Termenul de fragilitate este propus în geriatrie
pentru a defini consecințele clinice ale declinului
funcțiilor fiziologice în cursul îmbătrînirii. Cu alte
cuvinte, este un sindrom fiziologic caracterizat prin
reducerea rezervelor și rezistenței la factori nocivi.
• Factorii de risc implicați în fragilitate se
clasifică în:
• factori de risc neinfluențabili − vârsta,
predispoziția genetică
• factori de risc influențabili − stilul de viață,
mediul, polipatologia.
Stres

Uzura

Polipatologie

Imbatrinire
Mecanisme de producere a fragilităţii –
după Buchner şi Wagner
Persoane robuste care relevă a
activitate asemănătoare adulților
tineri
• Persoane dependente, poli-patologice,
majoritare în instituții sau filiere de
îngrijiri speciale

Persoane fragile, la domiciliu, dar

cu înalt risc de dependență
• O caracteristică a populației fragile este că un
stres aparent minim (intervenție planificată,
infecție nesemnificativă, schimbarea locului de
trai) are drept consecință o modificare radicală
și disproporțională a stării de sănătate și
survenirea stării de dependență la activități de
bază.
• Deci, fragilitatea este considerată o stare de
pre-dependență accesibilă măsurilor
preventive.

• Este un marker al riscului mortalității,

evenimentelor peiorative, incapacității,
căderilor, spitalizărilor.
Modele de interacțiune a factorilor ce
determină fragilitatea
• Fragilitatea nu este considerată o altă
comorbiditate, vârsta foarte înaintată,
dependenţă sau handicap. În prezent, se
face diferenţa între fragilitate şi, respectiv,
comorbidităţi sau dizabilităţi, acestea
putând coexista cu fragilitatea, dar fiind
considerate fenomene distincte.
• Apare şi problema includerii dizabilităţii în
structura instrumentelor de evaluare a
fragilităţii, dizabilitatea fiind considerată
de grupurile de experţi o complicaţie a
fragilităţii şi nu o componentă a ei.
 Există 2 modele dominante
• Modelul fenotipului
• Modelul deficitului cumulat
 Fenotipul de fragilitate Fried cuprinde
cinci dimensiuni:
1. scădere ponderală involuntară (>5%G / ultimul an);
2. scăderea forţei de prehensiune digito-palmară (forţa
de strângere a pumnului) măsurată cu ajutorul unui
dinamometru;
3. fatigabilitate, evaluată prin întrebări derivate dintr-un
chestionar de depresie (Center for Epidemiologic
Studies Depression Scale);
4. viteza de mers în pas obişnuit scăzută, pe distanţa de
5 m (<=1m/s);
5. nivel scăzut al activităţilor fi zice (evaluat printr-un
chestionar).
Pentru fiecare dintre criterii se folosesc valori prag specifi
ce. La un indice rezultat de peste >=3 criterii pacienţii
sunt consideraţi fragili, prefragili la o valoare de 1-2
criterii, absenţa criteriilor (indice zero) definind
pacienţii robuşti.
• 5317 persoane, 65+

Fragili Pre-fragili Robuști

• 7% • 47% • 46%
• 43% • 23% • 12%

• (Fried et coll., 2001)

 Modelul deficitului cumulat
• Include 92 de deficite, simptome sau situații
clinice. Suma celor prezente divizat la 92 este
indicele de fragilitate. El gradează nivelul de
fragilitate. Valoarea de 0,67 denotă un nivel
critic în care homeostazia și capacitatea de a
răspunde stresului e perturbată.
• O meta-analiză Ellis et coll. (2011) reunește 22
de studii cu 10 035 participanți. Un lot
beneficiază de examen medical clasic, altul-
gerontrologic detaliat. Aceștia se dovedesc
mai apți de a trăi la domiciliu.
• Fragilitatea cognitivă este un concept nou
introdus în geriatrie și reprezintă un termen
general pentru deficitul cognitiv prezent la
persoanele cu vârstă înaintată. Fragilitatea
cognitivă constă în prezența deficitului
cognitiv sau a stadiului de pre-demență
asociată cu alte probleme de sănătate .
• Datele obținute până în prezent sugerează
că fragilitatea fizică anticipează o posibilă
fragilitate cognitivă.
• Interesul recunoașterii sindromului de
fragilitate permite organizarea măsurilor de
prevenire a dependenței și a evenimentelor
negative (căderi). Constă în evaluare
gerontologică standardizată, organizarea
activității țintit, sfaturi de activitate fizică,
activități sociale, amenajarea locuinței,
susținere nutrițională.
 Management
• tratarea cu celeritate a unei afecţiuni acute
• combaterea polipragmaziei
• depistarea precoce şi tratarea malnutriţiei
• reabilitare/reinserţie socială
• practicarea exerciţiilor fizice cu regularitate
Principii:
• funcţia contează mai mult decât organul;
• cercurile vicioase trebuie prevenite/întrerupte;
• în caz de polipatologie, prioritizările se fac în
beneficiul calităţii vieţii.
Conceptul de FRAGILITATE are calitatea de a atrage
atenţia asupra acelor vârstnici care se află la risc înalt
de a deveni dependenţi şi de a prezenta alte tipuri de
prognostic nefavorabil - spitalizare, instituţionalizare,
deces.