Sunteți pe pagina 1din 39

MANAGEMENT FINANCIAR

1
Consideraţii generale
• Mediul economic actual - profunde transformări în
toate domeniile de activitate → implicaţii în
situaţia financiară a fiecărei organizaţii

• Atenţie sporită din partea managerilor datorită:


– impactului socio-economic
– costurile din ce în ce mai mari din organizaţiile de
sănătate

2
Factori de presiune:
• mediul extern:
– legislativi,
– fiscali,
– financiari,
– sociali
• mediul intern
– lipsa de strategii generale şi financiare,
– lipsa obiectivelor.

3
• Managementul financiar vizează toate
componentele de care dispune o
organizaţie:
– planificare
– organizare
– coordonare
– conducere
– control ale managementului general
4
• Planificarea financiară - se stabilesc strategiile şi
obiectivele financiare pentru performanţa organizaţiei.
• Organizarea financiară - îndeplineşte un rol activ în
preocupările organizaţionale, ajutând la îndeplinirea
sarcinilor, servind la realizarea scopurilor performante.
• Comunicarea financiară - stă la baza realizării
performanţei; luarea de decizii, analiza acestora şi
exprimarea lor prin mesaje clare, duc la realizarea unor
legături favorabile în cadrul organizaţiei.
• Controlul financiar - fundamentează toate celelalte funcţii
ale actului managerial.
• Conducerea financiară - funcţie de bază pentru deciziile
luate.
5
• Managementul financiar este domeniul prin care
se dezvoltă un sistem de comunicare între:
– specialiştii din domeniul economico-financiar
(economişti, contabili, analişti financiari, etc.)
– top-managerii nefinanţişti

• sistem propriu de raportări financiare, adaptate la


cerinţele interne de management a afacerii.

6
Rolul managerului financiar
Activităţile managerului financiar din domeniul sanitar sunt multiple, el
trebuind să cunoască:
• obiectivele pe care unitatea le are de îndeplinit
• clasificarea cheltuielilor şi cum se identifică pe centre de cost
• nivelul minim al serviciilor pentru care unitatea nu înregistrează
pierderi
• controlul profitului unităţii
• necesarul de finanţare pentru funcţionarea/dezvoltarea unităţii
• calcularea principalilor indicatori economico-financiari
• elaborarea bugetului şi întocmirea rapoartelor de control bugetar
• implementarea unui sistem de raportări financiare adaptat la cerinţele
interne de management
• auditare financiară

7
Managementul financiar
organizaţional
• Sistemul financiar are în structura sa trei
componente:
– pieţele monetare şi de capital
– investiţiile
– managementul financiar contabil

• Datorită caracterului particular al sistemului de


sănătate compus din organizaţii de stat şi
organizaţii private mici şi care nu sunt cotate la
bursa de valori, componenta financiară cea mai
des utilizată este cea a managementului financiar
organizaţional. 8
• Principiile generale ale managementului
financiar organizaţional sunt:
– viabilitatea – necesitatea de se rămâne pe piaţa
serviciilor de sănătate
– profitabilitatea – capacitatea unităţii de a se
dezvolta, de a fi în echilibru financiar

9
• Aceste principii dacă sunt respectate vor
asigura profitabilitatea organizaţiei
reflectată în:
– planul financiar anual
– recrutarea unui personal potrivit
– contractarea serviciilor
– modul de calcul al tarifelor
– achiziţia de bunuri şi aparatură
– planificarea şi execuţia bugetului
10
Instrumente ale managementului
financiar
• contabilitatea
• raportarea financiară
• alte instrumente

11
Alte instrumente utilizate
– rapoarte de diagnostic financiar:
• analiza veniturilor şi cheltuielilor
• analiza încasărilor şi plăţilor
• identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe cu ajutorul
indicatorilor de rentabilitate, de lichiditate, de gestiune (durata
medie de plată a furnizorilor, de rotaţie a stocurilor, etc.)

– estimări financiare pe termen mediu (1-3 ani) şi lung


(3-5 ani)
• vizează obiectivele strategice ale organizaţiei
• se referă la investiţii şi surse de finanţare

– elaborarea bugetelor şi a rapoartelor de control bugetar


- obiective anuale:
• maximizarea cotei de piaţă
• maximizarea profitului 12
• maximizarea lichidităţilor
Contabilitatea, instrument al
managementului financiar
• Sistemul financiar-contabil - rolul de a înregistra
şi raporta corect la o anumită perioadă de timp,
toate tranzacţiile şi operaţiunile desfăşurate în
cadrul organizaţiei.

• Instrumentul – contabilitate.

• Contabilitatea = ansamblu de metode şi tehnici de


măsurare şi înregistrare a activităţii organizaţiei.

13
Contabilitatea publică cuprinde:

• contabilitatea generală (reflectă drepturile şi


obligaţiile, evoluţia situaţiei financiare şi
patrimoniale şi excedentul sau deficitul bugetar)
• contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare
(reflectă încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor
aferente exerciţiului bugetar)
• contabilitatea trezoreriei statului
• contabilitatea destinată analizării costurilor
programelor aprobate.

14
Rolul contabilităţii în instituţiile
publice
• este reglementată legislativ
• roluri:
– asigură informaţiile ordonatorilor de credite cu privire
la execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli prin:
• înregistrare cronologică şi sistematică
• prelucrare
• transmitere
– întocmeşte contul general anual de execuţie al:
• bugetului de stat
• bugetului asigurărilor sociale de stat
• fondurilor speciale
• bugetelor locale

15
Contabilitatea
• se ţine în limba română şi în moneda naţională – fiecare operaţie
trebuind justificată prin existenţa unui document justificativ
• organizarea şi conducerea o are:
– ordonatorul de credite
– o altă persoană din organizaţie care are obligaţia gestionării unităţii
respective
• dacă unitatea nu are compartiment distinct sau personal angajat să
desfăşoare această activitate, poate încheia contracte de prestări
servicii pentru conducerea contabilităţii

• În cadrul organizaţiilor de îngrijiri de sănătate, organizarea şi


conducerea contabilităţii se desfăşoară în compartimente distincte:
– compartiment financiar contabil, condus de:
• director economic,
• contabil-şef
• altă persoană împuternicită.

16
Activităţile desfăşurate
• contabilitatea:
• activelor imobilizate
• stocurilor
• surselor de finanţare
• cheltuielilor şi veniturilor bugetare
• mijloacelor băneşti
• utilizarea documentelor contabile tipizate:
• registru jurnal
• registru inventar
• registre auxiliare pe grupe de operaţiuni de casă, bancă,
achiziţii, salarii, diverse, etc.
• registrul numerelor de inventat pentru mijloace fixe şi obiecte
de inventar

17
Componentele contabilităţii
• Din punct de vedere al managementului
financiar contabilitatea are două ramuri:

– contabilitatea financiară

– contabilitatea managerială

18
Contabilitatea financiară
• se regăseşte la nivelul tuturor organizaţiilor,
datorită obligativităţii raportării operaţiunilor
financiare
• constă din înregistrarea retrospectivă, conform
legislaţiei în vigoare, a acestor tipuri de date
• documentele raportate trebuie:
– să fie realizate cu o precizie maximă
– să reprezinte o imagine fidelă a situaţiei financiare a
organizaţiei.
19
• Contabilitatea financiară este structurată pe trei nivele:
– comercială (la nivel privat, microeconomic)
– publică (la nivelul instituţiilor publice, microeconomic)
– naţională (la nivelul economiei naţionale, macroeconomic)

• Cu ajutorul contabilităţii financiare se măsoară situaţia


financiară prin următoarele documente:
– bilanţul (structura activ-pasiv)
– structura de venituri şi cheltuieli (contul de profit/pierdere sau cont
de execuţie bugetară)
– anexe

20
• Situaţiile financiare anuale se depun la ordonatorul ierarhic
superior (într-un singur exemplar) şi acestea se păstrează o
perioadă de 50 de ani.

• Instituţiile publice, pentru întocmirea situaţiilor financiare


trimestriale şi anuale, organizează:
– evidenţa tehnico-operativă – pentru evidenţierea cantitativ –
valorică a bunurilor aflate în gestiunea lor
– evidenţa contabilă analitică – pentru toate bunurile economice şi
sursele de finanţare din patrimoniul lor
– evidenţa contabilă sintetică – pentru întocmirea situaţiei
generalizate prin:
• utilizarea conturilor corespunzătoare planului de conturi al
instituţiilor publice
• înregistrarea operaţiilor economice sau financiare în ordine
cronologică sau sistematică
• prelucrarea şi centralizarea datelor anterioare
21
Bilanţul contabil
• Bilanţul – documentul contabil care prezintă situaţia
financiară la un anumit moment în timp (sfârşitul perioadei
de raportare), folosind structura convenţională activ-pasiv,
pe categorii de conturi.

• Instituţiile publice (în cadrul cărora se regăsesc majoritatea


instituţiilor de sănătate):
– au obligaţia, de a efectua inventarierea generală a elementelor de
activ şi pasiv,

• Ministerul Sănătăţii:
– poate aproba excepţii de la regula generală a inventarierii anuale
pentru unele bunuri cu caracter special, la propunerea
ordonatorilor principali de credite. 22
Activele reprezintă fondurile pe care organizaţia le posedă, precum şi
modul de utilizare a acestora în funcţie de gradul de lichiditate.

• active fixe (imobilizate):


• necorporal – cheltuieli de constituire, de cercetare, de dezvoltare, etc.
• corporale – clădirea, terenul, maşini, aparatura, echipamentele, mobilier, etc.
• financiare – titluri de participare, drepturi contractuale
• creanţe necurente – sume care urmează să fie încasate după o perioadă mai
mare de un an

• active circulante:
• stocuri – obiecte inventar, materiale consumabile
• avansuri acordate furnizorilor
• creanţa – (definiţie: reprezintă actul care stabileşte dreptul creditorului de a
pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva); clienţi sau stat, bilete
de ordin
• disponibilităţi – în conturi bancare, în numerar în casierie , etc.

• conturile de regularizare:
• cheltuieli constatate în avans - chirii

23
Pasivele reprezintă sursele de provenienţă a fondurilor
posedate în funcţie de gradul de eligibilitate.

• fonduri proprii:
• capitalul social
• prime legate de capital
• diferenţele de reevaluare
• fonduri proprii
• fonduri de împrumut (datorii):
• pe termen lung – credite bancare
• pe termen scurt – salariaţi, asociaţi, asigurări sociale
• fonduri de provizii pentru riscuri şi cheltuieli
• fonduri de regularizare
• venituri constatate în avans
• venituri de conversie pasivă

24
• În organizaţia de sănătate, ca de altfel în toate organizaţiile
din ţara noastră, formularul bilanţului contabil este tabelar
(orizontal)

• Tabel – Modelul bilanţului contabil

BILANȚ
ACTIV PASIV
Clădirea Fonduri
proprii
25
• politici contabile – set de proceduri pentru
toate operaţiunile desfăşurate in realizarea
bilanţului contabil

• aceste politici trebuie să ofere informaţii


fidele, neutre, prudente şi complete, încât să
poată fi utilizate în luarea deciziilor
economice.
26
Conturile
- reprezintă evidenţele contabile
- exprimă valoric şi într-o perioadă de timp determinată, în
ordine cronologică şi sistematică, existenţa şi mişcările unui
anumit proces economic.

• Există mai multe tipuri de conturi:


– conturi pentru întocmirea bilanţului
– conturi pentru întocmirea contului de profit şi
pierdere
– conturi speciale
– conturi pentru contabilitatea de gestiune.

27
Planul de conturi
• document care listează denumirea conturilor, cu
simboluri numerice, folosite pentru înregistrarea
de către instituţiile publice a datelor financiare
referitoare la operaţiunile economico-financiare pe
baza principiului contabilităţii de drepturi şi
obligaţii.

• este grupat în:


– clase de conturi (ex. clasa 1- conturi de capitaluri,
clasa 2 – conturi de active fixe, etc.),
• sunt divizate în grupe de conturi (grupa 1, grupa 2, etc.),
– iar acestea în conturi sintetice de gradul I şi II.
» conturi analitice în funcţie de specificul activităţii

28
Structura de venituri şi cheltuieli
• Structura de venituri şi cheltuieli sau contul de
profit şi pierdere, are rolul de a evidenţia din punct
de vedere financiar operaţiunile care au loc într-o
anumită perioadă de timp şi impactul acestora
asupra organizaţiei.
• Veniturile şi cheltuielile sunt structurate după:
– natură:
• din exploatare
• financiare
• excepţionale
– destinaţie

29
Veniturile reprezintă totalitatea mijloacelor materiale sau
băneşti care revin organizaţiei, ca urmare a desfăşurării unei
anumite activităţi.

• Ele se clasifică în:

– venituri din exploatare:


• furnizare de servicii
• producţia vândută
• producţia stocată
• producţia imobilizată

– venituri financiare:
• dobânzi şi dividente din titluri şi creanţe imobiliare
• creşteri de capital

– venituri excepţionale:
30
• operaţii de gestiune

Cheltuielile reprezintă totalitatea mijloacelor materiale sau
băneşti consumate pentru satisfacerea nevoilor organizaţiei.

• Se clasifica in:

– cheltuieli din exploatare:


• cheltuieli materiale:
– cu materii prime şi materiale consumabile
– cu combustibili, energie, apă
– alte cheltuieli materiale
• lucrări şi servicii executate de terţi
• impozite, taxe
• cheltuieli de personal:
– salarii personal
– asigurări şi protecţie socială

– cheltuieli financiare:
• din creanţe imobilizate care nu se mai returnează
• pierderi din titluri de plasament

– cheltuieli excepţionale:
• din operaţii de gestiune 31
• din operaţii de capital
Contabilitatea managerială
• reprezintă o componentă importantă a
managementului financiar, datorită
importanţei acordate controlului costurilor

• Contabilitatea costurilor este un segment


aparte intraorganizaţional dar şi la nivel
naţional.

32
Factori in contabilitatea
costurilor
• creşterea costurilor în sectorul sanitar ca pondere din
produsul intern brut
• apariţia unor noi modalităţi de plată a serviciilor medicale
• structurile unităţilor sanitare au devenit în ultima perioadă
mult mai mari şi mai complexe
• importanţă crescută acordată calităţii serviciilor şi
produselor şi nu cantităţii
• apariţia de aparatură şi echipamente medicale din ce în ce
mai performante şi la un cost ridicat
• legislaţia

33
Contabilitatea managerială

• nu este obligatorie sau standardizată


• diferă de la o organizaţie la alta
• are un caracter prospectiv şi retrospectiv,
• este folosită doar pentru utilizarea managerială şi nu
pentru raportările oficiale

• este utilizată în special pentru:


– plan şi evidenţă financiară sintetică
– examinare costuri
– evaluare eficienţă şi profitabilitate alocări consumuri şi servicii
– control intern
– strategie financiară

34
Surse de finanţare ale
organizaţiilor de sănătate
• diferenţiate pe țări:
– datorită modelului de servicii de sănătate
– a politicilor de sănătate existente în fiecare ţară

• plata directă nerambursabilă de la pacient la medic – este plata efectuată în


momentul utilizării serviciului medical, prezintă un cost social ridicat
(inechitate, accesibilitate scăzută, etc.);
• asigurare obligatorie – pentru toată populaţia, indiferent de starea de sănătate
a celor ce plătesc; sunt realizate prin contribuţia celor asiguraţi care plătesc un
procent fix din venit; nu sunt corelate cu riscul de îmbolnăvire a celor care se
asigură;
• asigurare voluntară – (privată, opţională), este caracteristică pieţei private de
sănătate, cu finanţare privată; este corelată cu starea de sănătate a persoanelor
asigurate, primele de asigurare fiind corelate cu riscurile asiguraţilor;
• impozite generale – sunt colectate la nivelul statului şi apoi distribuite
sectorului sanitar conform bugetului aprobat

35
Modalităţile de plată a furnizorilor
de asistenţă medicală
• plata personalului medical efectuată prin:

• plata prin salariu – personalul medical este plătit în funcţie de


perioada de timp pe care o acordă pentru îngrijire (nu există
corelaţie între volumul şi calitatea muncii depuse)
• plata per serviciu – furnizorul de îngrijiri de sănătate este
plătit de fiecare dată când oferă un serviciu rambursabil
• plata în funcţie de realizarea unor obiective – care sunt
stabilite de comun acord cu terţul plătitor; este utilizată când
există un volum mare de servicii;

36
plata instituţiilor sanitare se face prin:
• plăţi efectuate de societăţile de asigurări:
– plata bazată pe costul istoric al serviciului – se realizează analiza retrospectivă a costurilor
individuale ale serviciilor medicale; este diferenţiată la nivelul furnizorilor datorită structurii
costurilor
– plata per act – suma pe care o primesc furnizorii de servicii este în funcţie de activitatea medicală
prestată, fiind prestabilită şi asigură o remuneraţie în concordanţă cu volumul de muncă depus
– plata pe caz – (DRG, CASE-MIX) – reprezintă o metodă de plată a spitalelor în funcţie de costul
mediu pe grupuri de diagnostice asociate; plata este realizată pe pacient externat, uniformă de-a
lungul diferiţilor furnizori de servicii; a fost creat cu scopul de a controla costurile pe baza
performanţei;
– plata pe caz de spitalizare – este o variantă a plăţii de tip DRG a serviciilor spitaliceşti pe baza
tipului de specialitate şi tip de spital şi nu pe diagnostic (calculul plăţii pe caz externat se face prin
înmulţirea tarifului pe zi de spitalizare, durata de spitalizare optimă şi numărul de externări realizat);
– plata pe zi de spitalizare – este în funcţie de numărul de zile de spitalizare, ajustată cu gradul de
severitate;
– plata preţului stabilit de furnizorul de servicii medicale – este plata care se bazează pe calculul
preţului economic pe serviciu/procedură;
– plata preţului redus-risturn – utilizată în cazul existenţei unei pieţe concurenţiale a plătitorilor de
servicii medicale; plata preţului redus practicată de furnizor este justificată economic (volumul
crescut) şi strategic (menţinerea puterii de piaţă proprii);
– plata per capita – este mecanismul de plată prin care furnizorul de servicii medicale primeşte o sumă
fixă, stabilită în prealabil pentru fiecare perioadă de timp, pentru fiecare individ, pentru care este
răspunzător de satisfacerea unor nevoi de sănătate definite;

37
plata pe baza bugetului global

– buget normativ – permite creşterea autonomiei şi


responsabilităţii instituţiilor sanitare şi se realizează în
funcţie de numărul de paturi sau de personal
– buget istoric – are la bază activitatea din anul precedent
– buget per capitaţie – pentru fiecare locuitor deservit de
instituţia sanitară
– buget clinic – este împărţit la nivelul fiecărei secţii
(clinici)

38
alte surse de finanţare:

• programe naţionale de sănătate – plata se face din


bugetul de stat pentru sănătate (plata consumabilelor
specifice pentru dializă, afecţiuni oncologice, etc.)
• credite nerambursabile pentru investiţii
• transferuri de la bugetul de stat cu destinaţie
specială
• venituri extrabugetare
• donaţii şi sponsorizări
• subvenţia – plata retrospectivă a datoriilor
organizaţiilor de sănătate de către casele de sănătate
din ultimii ani
39