Verificat de: Aliona Gusuvati, lect. Superior Analiza definiției de risc ecologic Riscul de mediu rezultă in urma interacțiunii dintre activitățile umane și mediu. Managementul riscului ecologic, care tratează problematica riscurilor generate de către activitățile umane trecute, prezente şi viitoare asupra florei, faunei şi ecosistemelor,constituie doar o componentă a managementului riscului de mediu. Managementul riscului ecologic. Importanța Managementul riscurilor conferă oricărei organizații capacitatea de a-şi ințelege mai bine modul de derulare a operațiilor şi abilitatea de a răspunde mai eficient la schimbările circumstanțelor interne şi externe. Managementul riscului ecologic poate conduce la beneficii directe pentru orice organizație, prin imbunătățirea informațiilor disponibile. Astfel, managementul riscului ecologic poate: • -reduce cheltuielile şi adăuga valoare • -minimiza expunerea organizației la riscuri • -creşte probabilitatea continuării in condiții normale a activității şi obținerii de noi avize şi autorizații • -imbunătăți imaginea şi reputația organizației. Studiu de caz Un exemplu poate fi rîul Bîc. Rîul Bîc continuă să prezinte un pericol ecologic pentru chişinăuieni, iar pe zi ce trece el se transformă într-un depozit de deşeuri menajere. În prezent, deşi se întreprind acțiuni pentru soluționarea problemelor salubrizării capitalei, situația în domeniu rămâne a fi alarmantă, iar gunoiştile neautorizate nu reprezintă altceva decât adevărate focare ale unor eventuale explozii ecologice. Iazul Valea Morilor nu este o excepție. Zona unde a fost construit acest corp de apă se caracterizează prin procese de erodare foarte intensă a solului şi poluare masivă cu diferite deşeuri lichide şi materiale solide. Curățarea de nămol a fost făcută mai demult (prin anii 80 ai secolului trecut) şi doar parțial. Cantitatea mare de nutrienți din masa organică acumulată şi temperaturile inalte din vara anului 2006 au condus la dezvoltarea furtunoasă a fitoplanctonului.Ca rezultat, a scăzut catastrofal concentrația oxigenului dizolvat şi s-a produs pierirea in masă a peştelui şi a altor hidrobionți. Concluzie Păstrarea unui mediu curat şi sănătos este responsabilitatea fiecăruia. în Legea fundamentală a statului – Constituția Republicii Moldova, art. 37 este menționat: “fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viață şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive”. Acest principiu stă la baza politicii de mediu care poate fi realizat prin: • prevenirea şi reducerea impactului negativ al activității economice asupra factorilor de mediu, resurselor naturale şi sănătății populației în contextul dezvoltării durabile a țării • asigurarea securității ecologice a țării. • Ca o necesitate stringentă se impune informarea şi implicarea populației în activitățile de protecție a resurselor acvatice, inclusiv a surselor de apă potabilă. • Sa se faca un control riguros anual la toate intreprinderile care au efect asupra mediului inconjurator si sa se implimenteze un management a risculurilor in activitatile agentilor economici.