In a doua jumatate a secolului al

XIX-lea si in secolul al XX-lea,

omenirea a avut de-a face cu mai
multe situatii ce aveau sa fie
caracterizate drept „crize
economice”. Cu o astfel de
situatie ne confruntăm in
momentul actual. Crizele
economice ocupă un loc
important în istoria civilizaţiei
umane, iar Marea Depresiune este
cea mai cunoscută şi unică în
rândul acestora. Niciuna din crize
nu a avut intensitatea celei din
1929-1933. Şi atunci, ca şi acum,
cel mai puternic a fost afectată
economia Statelor Unite ale
Americii, fiind cunoscuta si sub
Alexandra
numele de „Marea Depresiune”.
Economia si societatea americana au
ajuns in patru ani de zile pe marginea
prapastiei, fiindu-le necesari inca si
mai multi ani pentru a se redresa.
Pentru inceput voi defini principalele
cuvinte-cheie: criza economica si
crahul.
CRIZA ECONOMICA reprezinta o
manifestare a unor perturbari si
dereglari de amploare in
desfasurarea activitatii economice si
inversarea de la faza ascendenta la
cea descendenta a ciclului,
exprimata prin cresterea stocurilor
CRAHUL BURSIER reprezinta o de produse nevandute si reducerea
scadere brusca si rapida a productiei, prin scaderea preturilor
actiunilor care afecteaza o piata (dupa cel de-al II-a Razboi Mondial)
financiara sau mai multe. Una prin somaj si caderea cotatiilor
dintre caracteristicile sale bursiere.
principale este efectul de
panica, din cauza caruia
investitorii vand toti in acelasi
timp, ceea ce duce la o spirala
infernala. Alexandra
Apărută la sfârşitul unei perioade de relativă
stabilitate şi prosperitate, criza declanşată în
S.U.A. în octombrie 1929 se dovedeşte a fi cea
mai gravă dintre cele cunoscute vreodată de
sistemul capitalist, atât prin amploarea cât şi
prin durata sa, deoarece afectează întrega
lume, cu excepţia U.R.S.S., şi se prelungeşte în
unele ţări până în 1935, dacă nu chiar până în
1939, odată cu începutul celui de-al Doilea
Război Mondial, la a cărui declanşare a
contribuit. Evenimentul este cu atât mai
surprinzător cu cât apare la sfârşitul unei
perioade de euforie economică, După o scurtă
criză economică (1920-1921), datorată
dificultăţii reconversiei economice de la
producţia de război la producţia civilă şi politicii
deflaţioniste Ionela
Marele crah financiar din anul 1929 a fost în primul rând o
consecinţă a Primului Război Mondial. Multe dintre cele mai
puternice ţări ale lumii, inclusiv Marea Britanie şi Germania,
rămăseseră cu datorii imense după Primul Război Mondial
şi apelau la SUA pentru împrumuturi. Americanii prosperau
în acest timp şi se credeau invincibili. Dacă între 1910-1919
venitul naţional al SUA a crescut cu 10%, în perioada 1920-
1929 acesta a crescut cu 93 %. Exista un adevărat boom pe
piaţa creditelor de consum şi pentru investiţii la bursă, ceea
ce a condiţionat creşterea apetitului pentru speculaţii la
bursa de valori. Faptul că populaţia care deţinea economii
prefera să le folosească pentru speculaţii la bursă în
detrimentul economiilor la bănci a determinat FED (banca
federală americană) să mărească dobânda de referinţă până
la 6% şi a condus la restrângerea masei monetare din
economie şi, implicit, la o criză de lichiditate pe termen
scurt.
Aceasta a determinat aplicarea practicilor similare şi de alte ţări şi în final a
provocat scăderea comerţului internaţional şi o lungă perioadă de depresiune atât
în SUA, cât şi în restul ţărilor din lume.Rezultatele au fost catastrofale. Rata
şomajului ajunsese la 25%, iar băncile rămâneau rapid fără fonduri, deoarece
datornicii nu îşi mai puteau achita ratele, iar deponenţii îşi retrăgeau banii de
teama falimentului. Preţurile şi veniturile au scăzut cu până la 50%.
 În timpul Marii Depresiuni au dispărut de pe piaţă circa 9000 bănci,iar deponenţii a
pierdut 140 mld $ ca urmare a falimentelor. Milioane de americani nu mai aveau o
slujbă, iar adăposturile pentru săraci erau supraaglomerate. Unul din trei americani
(cu excepţia celor care munceau în agricultură) era şomer, iar PIB scăzuse de la 103
mld la 55 mLD $.

 Criza a fost precedată de evenimentecărora atunci nu li s-a acordat

atenţia cuvenită. În 1928 s-a încheiat boom-ul din construcţii.
Vânzarea automobilelor era în scădere pe parcursul a nouă luni
consecutiv.
Economia SUA a intrat în recesiune în august – cu două luni înainte de
prăbuşirea bursei. În aceste două luni volumul producţiei a scăzut cu 20%,
nivelul preţurilor cu 7,5%, veniturile personale cu 5%. În octombrie a avut loc
crahul bursei şi într-o lună pierderile au constituit 16 mld $ – o sumă
astronomică pentru acele timpuri.
. Banca Federala Americana, pentru prima dată în
istorie, a redus brusc dobânda de referinţă de la 6
la 4 procente.Au fost întreprinse măsuri pentru a
stimula economia prin intermediul resurselor
bugetare. În acelaşi timp,a fost adoptată prima lege
protecţionistă, tarifele vamale fiind mărite
considerabil. Legi analogice au fost adoptate de
majoritatea ţărilor care doreau să-şi protejeze
producătorii autohtoni. PIB SUA s-a redus cu 9% în
comparaţie cu 1929, nivelul şomajului a crescut de
la 3,2 procente la 8,7 procente.
 Congresul SUA nu a adoptat nicio lege destinată luptei cu
Marea Depresiune. În primăvară panica a cuprins din nou
sectorul bancar. Volumul PIB s-a redus cu 8,5% în
comparaţie cu anul precedent, şomajul a atins nivelul de
15%. Anul 1932. Este considerat unul din cei mai grei ani ai
Depresiunii. Nivelul PIB a scăzut cu 13,4% comparativ cu
anul precedent,nivelul şomajului atinge 23,6%. Acţiunile
întreprinderilor industriale şi-au pierdut 80% din valoare în
comparaţie cu 1930. Volumul comerţului internaţional s-a
redus cu 2/3 comparativ cu perioada de dinaintea crizei. În
aceste condiţii, Congresul SUA a adoptat un şir de legi anti-
criză,au fost mărite impozitele (rata maximală s-a ridicat de
la 25 la 63%).
 Preşedintele Roosevelt anunţă începutul
realizării Noului Curs pentru a depăşi criza
economică şi socială. Esenţa lui constă în
redistribuirea avuţiei de la bogaţi la săraci,
amplificarea reglementării economiei de
către stat şi mărirea considerabilă a
cheltuielilor bugetare. De către Congres au
fost create opt structuri noi care aveau ca
scop lupta cu criza. Ele acordau credite
fermierilor, organizau lucrări sociale,
asigurau depozitele bancare contra riscurilor
etc. În acest context, ritmurile recesiunii
economice din SUA s-au redus considerabil
şi în 1933 constituie 2,1%. Marea Depresiune
a reuşit să fi e depăşită numai la sfârşitul
anilor 1930. În anul 1939 volumul producţiei
industriale în SUA creşte cu 50%, PIB-ul
creşte cu 7,9%, nivelul şomajului scade până
la 17,2%. Spre sfârşitul anilor ’30 ai sec. XX,
Marea Depresiune este depăşită în toată
lumea.
 Ca urmare a crahului din octombrie 1929 sistemul bancar a fost grav lovit.
Până la sfâritul anului, 659 bănci au dat faliment, odată cu ele dispărând si
cele 256 milioane dolari din depozit. Dădeau faliment, la începutul anului
1930, 60-80 bănci pe lună, ajungându-se în noiembrie la 236, iar în
decembrie la 328 bănci închise pe lună. în 1931 numărul a crescut la 2294 de
bănci cu depozite de 1, 7 mld $ , iar în 1932, 1.456 de bănci au dat faliment,
cu depozite de 750 mil de $.
S-au înregistrat de asemenea 109.371 falimente ale societătilor
comerciale. Somajul a fost o problemă a întregii perioade, fiind unul
din aspectele care au contat cel mai mult în perpetuarea stării
proaste a societătii americane în acest interval. Erau 3 mil de someri
în aprilie 1930, cu 1 mil mai multi în octombrie acelasi an, 7 mil în
octombrie 1931, 11 mil în 1932, ajungându-se la peste 13 mil în 1933.
În fata acestor realităti, oamenii nu-si mai puteau plăti chiriile sau
creditele si erau dati afară din locuinte sau în cel mai fericit caz le era
întreruptă întreaga gamă de facilităti.
Aruncati în stradă, oamenii încercau să-si găsească un loc
unde să locuiască împreună cu familia. De cele mai multe ori
ajungeau să stea în asa-numitele, , Hooverville” de la
marginea oraselor. Pentru a găsi un loc de muncă, somerii
plecau uneori singuri, alteori însotiti de familie pe drumurile
tării, în speranta că vor putea scăpa de mizerie. La sfârsitul
Maria anului 1932 numărul „călătorilor” ajunsese la 1 mil.
Criza economica a avut efecte devastatoare,atat in tarile puternic
industrializate, cat si in cele mai putin dezvoltate, ale caror economii
depindeau in cea mai mare masura de exporturile de materii prime.
Nivelul comertului mondial a scazut rapid, la fel cum au scazut si
venuturile personale, bugetare si profitul din afaceri. Zonele rurale
au suferit de pe urma scaderii marfurilor agricole cu 40-60%.
Mineritul si exploatarea lemnului au avut cea mai dramatica scadere
deoarece cererea scazuse puternic. Ca si in celelalte tari capitaliste,
in Romania criza a cuprins toate ramurile de
activitate(industria,agricultura, comertul, circulatia monetara
etc).Declansata mai puternic la mijlocul lui 1929 in industrie, criza a
fost agravata de o serie de factori interni (predominarea in economia
Romaniei a unei agriculturi ramase in urma, ce ocupa 78% din
popuatia activa, nivelul scazut de trai al populatiei, scaderea
catastrofala al preturilor produselor romanesti ce se exportau, in
timp ce preturile produselor importate s-au mentinut la un nivel
relativ ridicat) si factori externi.

Ionela
 Criza economica din 1929-1933 seamana mult cu cea pe care o
traim acum, multe elemente specifice celor doua evenimente
continand similaritati stranii. Astfel, punctul central al acestor
evenimente sunt entitatile private ce controleaza Banca Federala
Americana (FED).

Masurile pe care le impune si efectele acestora seamana si ele. America este

condusa, in timpul crizei din 2008, de nepotul unui om de afaceri implicat in
evenimente premergatoare celui de-Al doilea Razboi Mondial. Povestea se
repeta 80 de ani mai tarziu, cand SUA isi propun sa arunce pe piata 700 mld $,
in incercarea de a mentine artificial preturi rezultate din supraevaluarea unor
garantii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal
Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzand capital unor
entitati aflate in faliment.

"Balonul imobiliar s-a spart, somajul este in crestere,

dolarul slabeste in fiecare zi. Este socialism pentru bogati.
Este salvarea economistilor, a bancilor si a celor de pe
Maria Wall Street" a spus congresmanul Ron Paul.
 Depresiunea este o fază normală a vietii economice. Aceasta
trebuie corectată prin cheltuieli guvernamentale masive si prin taxe
mici pentru a spori investitiile. Keynes spunea că bugetul se va
reechilibra prin interventia masivă a guvernului si totodată va
scădea si inflatia si se va putea preveni un alt colaps economic.
Teoria lui Keynes afirma de asemenea că nivelul afacerilor se
stabilizează printr-o balantă de cheltuieli si economii adecvată. În
timpul perioadelor de prosperitate, guvernul trebuie să crească
taxele pentru a reduce cheltuielile si astfel se vor economisi bani.

Când vine recesiunea, procesul va fi

invers, iar cheltuielile guvernamentale vor
stimula economia. Desi avea adepti chiar
si în rândul guvernului, teoria lui Keynes
nu s-a aplicat în perioada de vârf a crizei
decât sporadic, pentru că administratia se
temea că mărirea taxelor i-ar fi redus
suportul popular.