Sunteți pe pagina 1din 7

LP semiologie chirurgicala-

colostomiile
• actul chirurgical prin care se realizeaza
derivatia catre exterior a continutului colic.

Topografic, se descriu trei tipuri de colostomii:


• cecostomia, parasita in ultimul timp;
• colostomia transversa, care ridica unele
probleme de tratament ulterior;
• colostomia iliaca stanga
Indicatiile se refera la:
• leziunile obstructive maligne ale colonului distal,
rectului si anusului, inextirpabile (in care
colostomia este singura solutie) sau extirpabile, in
care se practica operatia Hartmann sau amputatia
abdomino-perineala, cazurile grave care reclama un
anus temporar, urmat ulterior de operatie radicala,
stenozele rectale sau anorectale, inflamatorii,
posttraumatice sau radice;
• leziuni care necesita punerea in repaus a tubului
digestiv distal (rectite, fistule recto-vaginale sau
recto-vezicale, plagi rectale, dezunirea unor
anastomoze colo-rectale) sau interventii pe
segmentele colorectale in care anusul iliac
reprezinta un anus de protectie situat deasupra
anastomozei.
• Indicatiile mai rare : leziuni traumatice rectale
din cadrul unor politraumatisme, plagi rectale
neglijate care nu permit un tratament ideal, la
pacientii cu stare generala alterata, ca solutie de
prudenta, ca metoda operatorie temporara sau
preliminara unei colectomii ulterioare, cancere
genitale depasite cu invazia rectului

• Contraindicatiile sunt foarte rare si se refera la


situatiile in care se pot practica interventii de
amploare.
Complicatiile precoce sunt:
• retractia sau reintegrarea colonului sau a ansei
exteriorizate in abdomen; retractia bontului inferior la un
anus cu pinten este relativ frecventa; retractia poate fi
timpurie sau tardiva; cand se produce imediat denota o
eliberare incompleta, cu o fixare sub tractiune a
intestinului; obezitatea poate favoriza aceasta
complicatie; de obicei, retractia se face progresiv, anusul
fiind ingropat in peretele abdominal, fapt ce duce la
dificultati de evacuare a materiilor fecale; se impune
reinterventia, cu deschiderea cavitatii peritoneale,
eliberarea ansei colice si confectionarea unui nou anus in
conditii confortabile;
• necroza ansei, abcesul si fistula peristomala, evisceratia
parastomala trebuie recunoscute si operate in urgenta;
• ocluzia mecanica a intestinului subtire prin strangulare
intr-o bresa coloparietala; impune un diagnostic precoce
si interventie imediata.
Anusul iliac stang poate fi de doua feluri:

• anus temporar, cand leziunea este extirpabila si


continuitatea digestiva se poate restabili
ulterior, dupa rezectie;

• anus definitiv, realizat ca o operatie paleativa


pentru o leziune inextirpabila sau ca timp
operator dupa operatia Hartmann sau dupa
amputatie.
Principiile dupa care se realizeaza corect un anus sunt:
• sa asigure o derivare efectiva a materiilor fecale la
exterior;
• sa fie pe cat posibil continent;
• sa fie usor de inchis.
Primele doua principii sunt valabile pentru anusul
permanent, iar al treilea pentru anusul temporar.

Anusul se poate realiza:


• in continuitatea colonului, exteriorizand ansa sub care se
creeaza o sicana;
• prin intreruperea continuitatii colonului, derivatia
devenind terminala.

Complicatiile tardive sunt: mecanice (stenoza, prolapsul


stomal, eventratia) si infectioase.