Sunteți pe pagina 1din 21

DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI

EMOȚIONALE LA ADOLESCENȚI

CERC PEDAGOGIC
AN ȘCOLAR 2014 - 2015
SEM. II

PSIHOLOG ȘCOLAR,
MĂCĂNEAȚĂ ANCA CRISTINA
CUPRINS
1. DEZVOLTAREA COMUNICĂRII ȘI A RELAȚIILOR
INTERPERSONALE

2. DEZVOLTAREA PERCEPȚIEI ȘI A CREATIVITĂȚII

3. DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE AUTOAFIRMARE

4. DEZVOLTAREA MIȘCĂRII ȘI A EXPRESIEI CORPORALE


A. DEZVOLTAREA COMUNICĂRII ȘI
RELAȚIONĂRII INTERPERSONALE
 CUM POT ARĂTA CĂ ASCULT PE CINEVA?
Obiectiv: Identificarea comportamentelor specifice ascultării
eficiente în procesul de comunicare
Desfășurarea activității:
1. Spuneți elevilor că scopul acestei activități este de a identifica
elementele specifice unei ascultări eficiente.
2. Cereți elevilor să dea exemple de comportamente prin care arătăm
cuiva că ascultăm ceea ce spune și exemple de comportamente
prin care transmitem că nu suntem atenți la ceea ce ni se spune.
Notați pe tablă câteva exemple. Sugerați elevilor să fie cât mai
specifici.
3. Împărțiți elevii în grupe de 3-4 persoane și cereți-le să completeze
în grup fișa de lucru cu cât mai multe exemple de astfel de
comportamente.
4. Cereți unui reprezentant din fiecare grup să prezinte
comportamentele indentificate. Analizați în ce măsură apar
diferențe interculturale în manifestarea comportamentului de
ascultare și non-ascultare. Completați lista cu sugestiile
prezentate și discutați cu elevii implicațiile acestor
comportamente asupra comunicării și relațiilor ulterioare.
Discuții:
 Efectele ascultării eficiente asupra comunicării dintre oameni.
 Efectele ascultării deficitare asupra relațiilor interumane.
 Mesaje transmise prin divesre comportamente de ascultare și
non-ascultare.
 Diferențe culturale în manifestarea acestor comportamente.
De urmărit: Elevii:
- Să identifice comportamente specifice ascultării
eficiente
- Să exemplifice manifestări ale ascultării/non-
ascultării
- Să enumere efecte ale ascultării/nonascultării
A. DEZVOLTAREA COMUNICĂRII ȘI
RELAȚIONĂRII INTERPERSONALE
MESAJE EU – TU
 Obiectiv: Identificarea rolului mesajelor de tip “eu” în rezolvarea
eficientă a conflictelor
 Desfășurarea activității:
1. Explicați elevilor care este diferența dintre mesajele de tip “eu” și
cele de tip “tu”. Accestuați importanța utilizării mesajelor de tip
“eu” în rezolvarea conflictelor (ex.: atunci când folosim mesaje de
tip “eu” nu îi acuzăm pe ceilalți, ci le spunem ce ne deranjează pe
noi și îi dîm celulalt posibilitatea să își schimbe atitudinea și să
țină cont și de părerea noastră).
2. Cereți elevilor să identifice și să noteze 3 situații conflictuale cu
care s-au confruntat. Spuneți-le să scrie pentru fiecare situație câte
o formulare de tip “tu” și una de tip “eu”.
3. Grupați elevii în grupe de câte 5-7 și rugați-i să identifice situații
conflictuale pe care le-au trăit și să discute mesajele de tip “eu” și
de tip “tu” pe care le-au formulat.
4. Discutați în grupul mare câteva dintre situații și mesajele notate de
elevi. Solicitați elevilor să identifice reacțiile posibile ale
persoanei care recepționează cele două tipuri de mesaje.
Discuții:
 Care este diferența dintre un mesaj de tip “eu” și unul de tip “tu”?
 De ce este mai eficientă utilizarea mesajului de tip “eu”? Mesajul
de tip “eu” oferă posibilitatea găsirii unei soluții la problemă, pe
când mesajul de tip “tu” pune cealaltă persoană într-o poziție de
inferioritate și duce la accentuarea conflictului.
De urmărit: Elevii:
 Să înțeleagă ce sunt mesajele de tip “eu” și cele de tip “tu” și,
respectiv, diferența dintre cele două tipuri de mesaje
 Să înțeleagă importanța utilizăriimesajelor de tip “eu” în
rezolvarea conflictelor
 Să construiască un mesaj de tip “eu” pentru o situație conflictuală
B. DEZVOLTAREA PERCEPȚIEI ȘI A
CREATIVITĂȚII
NUMELE MEU
Obiectiv: Stimularea imaginației și a creativității în scriere. Facilitarea
cunoașterii de sine și a celorlați
Desfășurarea activității:
Conducătorul le cere participanților să-și scrie numele și prenumele, pe
verticală, pe partea stângă a foii, lăsând spațiu între litere de unul sau
două rânduri. Plecând de la fiecare literă, invită să se scrie un cuvânt sau
o propoziție folosind litera din propriul nume ca inițială. Rezultatul va fi
o descriere a fiecărei persoane obținută din propriul nume și prenume.
Variante: în locul literelor numelui și prenumelui se pot folosi literele
alfabetului de la A la Z, dând ca titlu propriul nume sau orice altceva.
B. DEZVOLTAREA PERCEPȚIEI ȘI A
CREATIVITĂȚII
CĂLĂTORIA MEA CU...
Obiectiv: Stimularea imaginației și a creativității în scriere. Facilitarea comunicării
și raporturilor interpersonale în cadrul grupurilor.
Desfășurarea activității: Conducătorul cere fiecărui participant să-și închipuie că
pleacă într-o călătorie imaginară, spre orice destinație, localizată într-o epocă
trecută, prezentă sau viitoare. Cere în plus să se ia cu sine un coleg de călătorie
ales dintre persoanele din grup. Conducătorul invită pe fiecare să scrie o poveste
intitulată: “Călătoria mea cu... ”, cu recomandarea ca personajelor din călătorie
să li se dea un nume imaginar. După ce a acordat grupului timpul necesar pentru
a scrie povestirea (10-15 min), se trece la lectura povestirilor. După citirea
propriei povestiri, fiecare participant va trebui să spună ce persoană din grup și-
a ales ca însoțitor de călătorie și de ce.
Sugestii: Jocul scoate în evidență mai ales problema alegerii și explică
mecanismele acesteia. Pe cine alegem și de ce? La ce ne așteptăm și ce părere
avem despre ceilalți? Conducătorul va trebui să acorde o atenție specială acestor
aspecte, să susțină persoanele în alegerile lor și în exprimarea sentimentelor.
C. DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE AFIRMARE

RECUNOAȘTE CUM TE EXPRIMI ÎN ANSAMBLU


Obiectiv: recunoașterea propriilor modalități de comunicare prin mimica
facială, expresia ochilor, tonul vocii, atitudinea corporală
Desfășurarea activității:
Participanții trebuie să așeze scaunele în semicerc. Conducătorul va împărți
fiecăruia o foaie de hârtie și un creion, îi lasă să aleagă cine începe și
fiecare, pe rând, va trebui să se așeze în spațiul liber din semicerc. În
acest moment conducătorul va indica, în particular din când în când, o
emoție care va trebui să fie exprimată într-o conversație obișnuită sau
absurdă (de pildă să vorbească despre propriul ceas de mână cu furie, să
vorbească despre canapeaua de acasă cu tristețe, să vorbească despre o
șurubelniță cu bucurie, etc). Înainte de a începe jocul, va fi necesar să se
precizeze să nu se dea atenție conținutului a ceea ce se va spune, ci la
modalitățile expresive.
În timp ce fiecare participant își prezintă sceneta, restul grupului
va nota pe o foaie de hârtie ce tip de emoție a fost exprimată
relevând eventualele discrepanțe între atitudinea corporală, tonul
vocii, mimica facială, expresia ochilor. La sfârșitul fiecărui
exercițiu va expune senzațiile resimțite în timpul jocului.
La sfârșitul reprezentărilor, grupul va citi ceea ce a recunoscut la
nivel emoțional și eventualele discrepanțe constatate între
comunicarea verbală și non-verbală.
Sugestii: Acest joc este util pentru a vedea cum comunicăm și în ce
măsură suntem în stare să relevăm discrepanțele între atitudinea
corporală, tonul vocii, mimica facială, expresia ochilor.
C. DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE
AFIRMARE
TRANSFORMAREA NEGAȚIEI ÎN AFIRMAȚIE
Obiectiv: recunoașterea sentimentului care se poate ascunde în
spatele unei expresii non-afirmative
Desfășurarea activității:
Participanții se așează în cerc. Conducătorul îi invită să se gândească
la un sentiment pe care îl simt sau pe care l-au simțit în interiorul
grupului sau în afara acestuia și pe care să-l exprime cu o formulă
de tipul: “Eu nu sunt...”.
Se dă semnalul de începere a jocului, lăsând la alegerea
participanților stabilirea persoanei care începe jocul și invitând pe
fiecare să exprime ceea ce a gândit.
Apoi, conducătorul îi va invita pe participanți să exprime același
lucru în varianta afirmativă, invitându-i așadar să renunțe la
negație.
Din nou, pe rând, fiecare va repeta propria aserțiune modificată: “Eu
nu sunt...”.
La sfârșitul jocului, fiecare va trebui să exprime verbal ceea ce a
simțit în timpul celor două modalități și pe care dintre ele o
consideră mai potrivită pentru sine.
Variante: Dacă vreun participant are anumite dificultăți de a se
exprima față de unele persoane sau în situații deosebite,
conducătorul poate recurge la simulări în care, după ce
oarticipantul a ales din interiorul grupului un partener care să
poată reda situația care îl pune în dificultate, va repeta jocul
simulând realitatea.
Sugestii pentru conducător: Acest joc servește la a înțelege cum,
uneori, o expresie care începe cu “Eu nu sunt...” ascunde
disconfortul pe care îl generează expresia afirmativă.
La terminarea jocului, conducătorul poate invita participanții să
recunoască modalitatea pe care o folosesc cel mai frecvent pentru
a-și exprima sentimentele în viața de zi cu zi, în care circumstanțe
sau cu care persoane se exprimă mai degrabă într-un fel decât în
altul.
C. DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE
AFIRMARE
REACȚIA LA CRITICI
Obiectiv: deprinderea cunoașterii modalității de a reacționa la critici
Desfășurarea activității:
Conducătorul îi invită pe participanți să-i observe pe ceilalți și să se
gândească la un aspect care nu le place la cineva și simt nevoia să
o spună.
Pe rând, fiecare își alege un partener, se va așeza jos în fața lui și va
începe să-i spună ceea ce simte și ceea ce gândește despre el, iar
celălalt va reacționa cum crede de cuviință.
La sfârșit, fiecare va trebui să exprime ceea ce a simțit la
comunicarea a tot ceea ce simțea față de celălalt, partenerul va
trebui să exprime la râdul său ceea ce a simțit când a fost criticat și
dificultățile de a reacționa.
Ambii vor trebui să încerce să înțeleagă dacă unul dintre ei ar fi
vrut să reacționeze într-un alt fel decât cum a făcut-o. La
sfârșitul fiecărei prezentări de cuplu, grupul va putea să-și
exprime propriile trăiri avute referitor la diferitele interacțiuni.
Sugestii pentru conducător: Acest joc ăi ajută pe participanți să-și
dea seama de felul cum primesc criticile. Este bine ca jocul să se
repete de fiecare dată când cineva a dovetit mari probleme în
felul de a reacționa. Este necesar să se repete scena de către un
membru al grupului care joacă rolul modelului și apoi să se
invite din nou subiectul să repete scena. În acest scop, ar fi
necesar ca, la sfârșit, conducătorul să-i invite pe participanți la o
discuție de grup la care fiecare să poată da exemple de situații
trăite, prezente sau trecute, în care au primit critici, pentru a
verifica dacă reacția la aceste critici făcute cunoscute în
interiorul grupului este una obișnuită.
D. DEZVOLTAREA MIȘCĂRII ȘI EXPRESIEI
CORPORALE
BATE PALMELE CU MINE
Obiectiv: stimularea percepției de sine și ascultarea celulalt.
Favorizarea exprimării ritmice
Desfășurarea activității: Conducătorul îi invită pe participanți să se
așeze în cerc și să stea jos. Pe rând, propune unui membru să
producă un ritm utilizând bătaia mâinilor (chiar bătând pe podea
sau pe picioare); acest ritm trebuie să reprezinte prpria stare
sufletească a momentului și trebuie să fie repetabilă. Când
participantul a prins ritmul său și este în stare să-l repete de mai
multe ori foarte clar, conducătorul cere grupului să intre în aceeași
cadență, încercând să fie la unison. Același procedeu vor urma și
ceilalți componeți ai grupului. La sfârșitul jocului, conducătorul le
va cere participanților să-și exprime propria trăire (atât cu privire
la persoana sa, cât și la ceilalți).
Sugestii pentru conducător:
Se pot pune și alte întrebări pentru a stimula grupul și pentru ajutarea
celor care se confruntă cu dificultăți de exprimare și de intrare în
ritm cu celălalt. Exemple: “Ritmul pe care l-ai propus corespunde
stării tale sufletești?”, “Cum te-ai simțit când grupul a participat în
totalitate la starea ta de spirit?”, “Ce senzație a avut grupul
ascultând ritmul acelei persoane?”, “La ce vă face să vă gândiți
faptul că nu ați reușit să prindeți ritmul?”.
D. DEZVOLTAREA MIȘCĂRII ȘI EXPRESIEI
CORPORALE
ORBUL ȘI GHIDUL
Obiectiv: favorizarea contactului și încrederii în celălalt. Stimularea
percepției în explorarea spațiului.
Desfășurarea activității:
Conducătorul va așeza participanții câte doi. Una dintre cele două
persoane este legată la ochi, în timp ce cealaltă trebuie să o
conducă de mână fără să vorbească. Cel care este ghid are două
sarcini: prima este aceea de a transmite sigurață colegului legat la
ochi și să-l protejeze, a doua este aceea de a-l conduce făcând o
interesantă explorare a spațiului înconjurător, făcându-l să atingă
diferite suprafețe și materiale sau sugerându-i prin contact
schimbarea direcției, să se așeze, să se grăbească sau nu, etc.
Cel care are rolul de “orb” trebuie să încerce să aibă încredere în
ghidul său și să-și mărească sensibilitatea tactilă, auditivă și
olfactivă. Jocul poate dura de la 5 până la 15 minute, după care
conducătorul va sugera să se schimbe rolurile și să repete
experiența. La sfârșitul jocului, grupul se reunește în cerc pentru
un schimb de impresii asupra trăirilor avute.
Sugestii pentru conducător:
Acest joc scoate în evidență capacitatea de încredere în altcineva (în
rolul de “orb”) și aceea de a-și asuma responsabilități (în rolul de
“ghid”). Se poate sugera o reflecție pe această temă în cadrul
discuției finale.