CONFERINȚA NAȚIONALĂ

STRATEGII DE COPING LA STRES PENTRU CADRELE DIDACTICE

DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPECIAL ȘI SPECIAL INTEGRAT

FOCȘANI
19 NOIEMBRIE 2018
 STRESUL
Stresul este rezultatul dezechilibrului dintre
mediu și persoană. Este descris ca fiind o serie
complexă de fenomene subiective, incluzând
evaluări cognitive, emoții stresante,
răspunsuri de coping și reevaluări. Stresul este
experimentat atunci când cererile unei situații
solicită sau depășesc resursele persoanei
respective sau atunci când este anticipat un
rău sau o pierdere.
 COPINGUL

Copingul este conceptualizat ca reprezentând

eforturile de îmbunătățire a amenințării
percepute sau de a controla emoțiile stresante
(emoții concentrate pe coping și coping
concentrat pe probleme).
 BURNOUT
• Sindromul burnout sau sindromul
epuizării profesionale reprezintă o stare
de epuizare, atât fizică cât și psihică, care
apare în special la persoanele a căror
profesie implică o responsabilitate
deosebită și interacțiuni frecvente cu
oamenii.
CUM NE AFECTEAZĂ STRESUL ÎN CARIERA
DIDACTICĂ
Munca în învățământ poate fi stresantă. Stresul la
profesori a fost definit ca un răspuns la un
efect negativ, care se concretizează în diverse
modificări la nivel psihologic, fiziologic și
comportamental, o senzație inconfortabilă și emoții
negative precum furia, anxietatea și
presiunea care au apărut datorită activității
profesorului (Kyriacou and Sutcliffe, 1978, Maslach &
Jackson, 1981 in Schaufeli, Leiter and Maslach,
2009).
 Cum percepem stresul?!
S-a constatat, de asemenea, că profesorii din învățământul special
experimentează un nivel ridicat de stres și epuizare (Lazuras, 2006 Embich,
2001, Dickerson, 2008) datorită a trei motive principale:
1. Ambiguitatea rolului
2. Perceperea lipsei de sprijin administrativ
3. Volumul de muncă.
Factorii menționați variază de la un profesor la altul. În diferite studii
profesorii din învățământul special au menționat că simt frustrare, furie,
anxietate și tristețe atunci când sunt stresați, că s-au simțit epuizați,
bolnavi, că au simțit că nu au cu cine să vorbească, că s-au simțit stresați în
cadrul relației cu părinții elevilor, precum și în cooperarea și interacțiunea
cu profesorii din învățământul de masă și că au simțit că se raportează
inadecvat la comportamentul elevilor.(Williams și Gersch, 2004, Elitharp,
2005). Percepția faptului că le sunt solicitate numeroase competențe și
abilități, precum și a expectanțelor celorlalți, au condus la apariția
stresului la profesorii din învățământul special.
 Conceptul de stres
• Cuvântul stres, pe care este nevoie nu numai
să-l înțelegem dar și să-i pătrundem
semnificațiile, provine din latinescul
,,stringere” care înseamnă: a cuprinde, a
îmbrățișa, a strânge, a îndurera, a jigni și
care a dat naștere în limba engleză
cuvântului ,,stress”.
• Hans Selye a utilizat termenul în 1950 spre a
desemna un ansamblu de reacții ale
organismului față de o acțiune externă
exercitată asupra sa de către agenți cauzali
fizici, chimici, biologici, psihici.
 Influența stresului în activitatea
profesională
• Profesia este acea parte din viața noastră,
care joacă un rol important atât din punct
de vedere social, cât și ca o sursă de bază
pentru supraviețuire. La locul de muncă
sunt crescute calități precum:
responsabilitatea, atenția, curajul,
acuratețea, dăruirea de sine, dar toate
acestea nu rămân fără consecințe
nefavorabile.
 Stresul în activitatea cadrelor
didactice
• Meseria de profesor este considerată
stresantă peste tot in lume. Profesorii poartă
cu ei, în momentul în care ajung în fața
copiilor, întregul bagaj al vieții lor.
• În diferite studii, profesorii din învățământul
special au menționat că s-au simțit stresați în
cadrul relației cu părinții elevilor, precum și în
cooperarea și interacțiunea cu profesorii din
învățământul de masă și că au simțit că se
raportează inadecvat la comportamentul
elevilor.
• În mod concret, profesorul logoped trebuie
să fie o persoană orientată spre acțiune,
riguroasă în îndeplinirea sarcinilor,
capabilă sa efectueze timp îndelungat
același tip de sarcini, cu un bun echilibru
emoțional și motivat pentru activitatea pe
care o realizeaza.
• Consider că, unul din factorii de stres pe
care îl întâmpină un profesor logoped
este, în etapa de emitere, repetarea zilnică
a procedeelor logopedice.
Influențele mediului înconjurător
în inducerea stresului
• Mediul fizic este foarte important în activitatea atât
școlară, cât și logopedică. De aceea clasa/cabinetul
trebuie să fie un spațiu propice, adecvat îndeplinirii
sarcinilor aferente.(lumină naturală, spațiu primitor,
ventilat și ferit de zgomote).

• Mediul socio-organizațional : sarcinile nu sunt

structurate, munca se desfășoară după un orar fix, sunt
frecvente interacțiunile interpersonale cu colegii din
echipa multidisciplinară, cu părinții și copiii care
beneficiază de ajutor logopedic.
 Factorii externi în activitatea
școlară
• Relațiile dificile cu părinții unor elevi, numărul mare de
logopați(ce depășește norma maximă săptămânală de
45), restricțiile privind resursele materiale și
problematica tot mai complexă a deficiențelor
logopedice(asocierea cu elemente atipice din spectrul
autist) constituie factori ce pot genera stres.
• Totuși, dintre factorii externi care influențează pozitiv
actul terapeutic/învățarea, cei familiali au o influență
deosebită. Orice cadru didactic vrea ca elevii săi să
învețe sau în cazul profesorului logoped să corecteze
deficiențele de limbaj, părinții având același obiectiv. În
parteneriat, dificultățile și problemele pot fi depășite
mai ușor.
Relația profesor-elev reflectată în
calitatea actului didactic
• În Norvegia a fost implementat un program în 1250 de
școli, în perioada 2013-2017 :,,Mindful Based Stress
Reduction” care diminuează starea de stres a cadrelor
didactice în momentul lucrului cu copilul. Teoria care stă
la baza acestui curs este : ,,Dacă vrei să construiești o
relație bună cu elevii, nu poți folosi cuvinte care să-i facă
vulnerabili”.
• De multe ori, profesorii intră într-un cerc vicios:
problemele de comportament ale elevilor îi stresează și
astfel, nu pot să stabilească relații bune cu aceștia, acest
lucru ducând la eșecul actului educativ.
• Programul îi învață pe profesori să păstreze un climat
educațional pozitiv, să aplice un management bun al
clasei , punând accent pe relația bună pe care aceștia o
dezvoltă cu elevii, bazată pe reguli și rutine.
 Sindromul ,,Burnout”

• Sindromul ,,Burnout” este observat la majoritatea

profesiilor cu un grad ridicat de interacțiune
socială.
• C. Cherniss și D. Krantz(1983) observă lipsa
acestui sindrom în mănăstiri, școli Montessori,
centre religioase, acolo unde oamenii își consideră
munca nu o sursă de supraviețuire , ci o chemare.
• În asemenea colectivități a fost observată lipsa
epuizării , cauza fiind angajamentul social,
contactul între membrii grupui și prezența unui
sentiment de comunicare, iar la mijloc fiind valori
puternice comune.
 Strategii de coping
• Aceste strategii urmăresc schimbarea
perspectivei asupra situației și nu a situației
ca atare (Simțul umorului, optimismul și orice
duce la distanțarea față de factorul de stres.):
în loc să vezi piedicile, amenințările, începi să
te raportezi la ele ca la provocări.
• Cadrele didactice afectate de un nivel ridicat
de stres și anxietate trebuie să învețe să
utilizeze strategii de coping eficiente,
solicitând consiliere psihologică pentru
evitarea epuizării profesionale.
• La nivelul școlilor se impune optimizarea
management-ului clasei, școlii și a climatului
școlar.
• Gestionare stresului este vitală pentru păstrarea
sănătății fizice și mentale. Iată câteva din
metodele de înlăturare a stresului:
• Copingul activ (vigilent-centrat pe problemă)
• Autodistragerea
• Căutarea susținerii sociale-emoționale
• Căutarea susținerii sociale-instrumentale
• Apelarea la religie
• Exprimarea emoțiilor și sentimentelor
• Folosirea de medicamente
• Dezangajare comportamentală, tăgăduire,
autoblamare(strategii evitative).