Contractilitatea fibrei

musculare cardiace

Revolutia cardiaca
 Contractilitatea fibrei musculare
cardiace
Potentialul de actiune este
condus de-a lungul
membranei sincitiului
miocardic până la fiecare
cardiomiocit contractil (+
membranei tubilor în T). In
fiecare celulă contractia
debutează imediat după
aparitia potentialului de
actiune si durează până la
cca. 50 ms după
repolarizarea completă.
Contractia se produce prin alunecarea reciprocă a
filamentelor de actină si miozină (ca în muschiul
scheletic), ca rezultat al atasării si detasării ciclice a
puntilor transversale, prin legarea reversibilă a
capetelor miozinei de situsuri active succesive pe
filamentul de actină.
Scurtarea fibrelor miocardice (deci a muschiului
striat cardiac) este rezultatul scurtării sarcomerelor
(~1 μm), cu mentinerea constantă a lungimii
benzilor A.
 Sursele de calciu activator pentru contractia
miocardului sunt mediul extracelular (70%) si
rezervele intracelulare (30%).
Potentialul de actiune induce cresterea Cac de la
valorile sub-micromolare din repaus la ~10-5 M, prin
două mecanisme:
- influx din exterior prin canale de tip L
- eliberare din reticulul sarcoplasmic, indusă de însusi
calciul crescut extravezicular (calcium-induced
calcium release; CICR).
La nivelul triadei are loc de fapt un fenomen esential
de activare a CICR, cu participarea subunitătii α1 a
canalului de tip L din membrana tubului în T (care
joacă rol de senzor de voltaj si permite influx de
calciu) si a canalelor de calciu din membrana
cisternei terminale (receptori ryanodinici tip 2).

Cac crescut îndepărtează efectul inhibitor exercitat

de complexul T-Tm asupra interactiunii A-M.

Relatia dintre Cac si forta de contractie arată

cresterea fortei de la zero la maxim pentru cresterea
Ca de la 10-7 M la 10-5 M, cu o dependentă abruptă
în zona 10-6 M, unde forta este ~50% .
 Relaxarea are loc datorită revenirii Cac la valorile de repaus:
- repolarizarea sarcolemei întrerupe influxul de Ca si astfel
CICR se stinge treptat,
- Ca suplimentar este expulzat din citosol:
- prin activitatea pompelor de Ca (sarcolemală +
reticulară),
- antiportul Na/Ca sarcolemal (3:1, transport activ
secundar bazat pe gradientul de sodiu mentinut de pompa de
sodiu).

Inhibarea pompei de Na de către agenti cardiotonici din

clasa digitalice duce la cresterea nivelelor de Ca activator,
cu efect inotrop pozitiv.
 REVOLUTIA CARDIACA
Definiţie: ciclul cardiac include ansamblul de
evenimente electro-mecanice legate de trecerea
sângelui prin inimă, în cursul unei sistole şi diastole
cardiace.
Principalele etape ale revolutiei cardiace:
 Sistola ventriculară (SV) ⇒ asigură ejecţia sângelui
 Diastola ventriculară (DV) ⇒ umplerea ventriculară

- Sistola atrială (SA) (presistola)

- ultima etapă a DV;

- asigură 20% din umplerea ventriculară.

 REVOLUTIA CARDIACA
Inima ca organ este specializată exclusiv pentru
punerea în miscare a sângelui (functie de pompă).
Energia mecanică potentială necesară apare sub
formă de tensiune parietală activă a miocardului
ventricular în timpul contractiei sale (sistolă).

Atriile functionează ca si camere de admisie

pentru fiecare pompă ventriculară si contribuie
activ la umplerea ventriculară prin sistola atrială.

Fiziologic generarea potentialului de actiune la

nivel sinoatrial reprezintă debutul fiecărui ciclu
cardiac (revolutie cardiacă).
Ciclul cardiac poate fi descris sub aspect global,
sau separat pentru cele două sincitii conexe, atrial
si ventricular.

Sub aspect clinic ciclul cardiac se referă la

succesiunea sistolă-diastolă la nivel ventricular si
are ca repere zgomotele cardiace.

Ciclul cardiac (0,8 s la 75 bătăi/min) constă din

sistolă (contractie, 0,5 s) si diastolă (relaxare, 0,3
s), cu modificări corelate de presiune si volum
pentru fiecare din camere.
 Conditii necesare bunei desfasurari
a revolutiei cardiace
1. Iniţierea şi conducerea INIMA DIASTOLA SISTOLA
normală a impulsului prin DREAPTA (mm Hg) (mm Hg)
SEC;
AD 0-2 4-6
2. Mişcarea corectă a
aparatului valvular: VD 0-2 15-20
 în Diastola: valvele AV Artera 7-12 15-20
deschise şi cele semilunare pulmonara
închise;
 în Sistola: valveleAV închise
şi cele semilunare deschise. INIMA DIASTOLA SISTOLA
3. Valori presionale adecvate- STANGA (mm Hg) (mm Hg)
determină mişcarea AS 0-2 6-8
valvelor şi direcţia fluxului VS 0-2 120-135
sanguin: Artera aorta 60-80 120-135
 1. Sistola atriala
Reprezinta contractia atriilor si golirea lor de sange;
dureaza 0,11 sec.
In aceasta perioada:
- contractia atriilor determina cresterea presiunii intra-
atriale care o va depasi pe cea din ventriculi → se
deschid valvele atrio-ventriculare
- Intoarcerea sangelui catre vene este prevenită de
inertie si de îngustarea ostiilor venoase din peretele
atrial prin simpla compresiune a acestora în cursul
contractiei atriale.
 2. Diastola atriala
Reprezinta umplerea cu sange a atriilor.
Dureaza 0,72 sec la o frecventa cardiaca de 70/min

In aceasta etapa:
- valvele atrio-ventriculare sunt inchise;
- curgerea sangelui din vene in atrii se realizeaza
conform gradientului presional si conform
gravitatiei
 1. Sistola ventriculara
- se realizeaza dupa umplerea ventriculara;
- are doua faze:

a. contractie izometrica (izovolumetrica) 30-50 msec;

- inchiderea valvelor atrio-ventriculare (apare
zgomotul I – zgomot sistolic)
- mularea peretelui ventricular pe continut
- cresterea presiunii intracavitare
 1. Sistola ventriculara
b. contractie izotonica – faza de ejectie (deschiderea
valvelor sigmoide):
- perioada de ejectie rapida:

- dureaza ¾ din sistola, 250 msec

- se realizeaza datorita gradientului presional
mare (120 - 140 mm Hg VS; 15 – 20 mm Hg VD)
- perioada de ejectie lenta (protodiastola):

- reprezinta ¼ din sistola

- lipsa contractiei ventriculare (curgerea sangelui
se realizeaza prin inertie)
 2. Diastola ventriculara
Are importanta deosebita in umplerea cavitatii
ventriculare:
a. relaxare izovolumetrica:
- scade presiunea intraventriculara (cf legii
Laplace); datorita relaxarii scade tensiunea
intraparietala → determina scaderea presiunii in
interiorul cavitatii ventriculare (vid postsistolic).
- volum sanguin postsistolic nemodificat
- deschiderea valvelor atrio-ventriculare datorita
presiunii atriale crescute
 2. Diastola ventriculara
b. umplere ventriculara – pasiva datorita gradientului
de presiune a sangelui din atrii + gravitatie
Are 3 faze:
- protodiastola (incepe la sfarsitul sistolei si inceputul

diastolei); are loc umplerea rapida a ventriculului;

- mezodiastola – umplere mai lenta (egalarea presiunii

sangelui din atrii cu cea din ventricule); curgere

practic oprita (diastazis)
- telediastola: are loc contractia atriala pentru
umplerea perfecta a ventriculilor (20 -30 % din
umplerea totala)
Volum sistolic = cantitatea de sange evacuata in
timpul unei sistole atriale (70 ml).
Volum telediastolic = cantitatea minima de sange
din ventricul.
Complianta ventriculului relaxat = capacitatea
muschiului ventricular de a se destinde; ventriculul
poate primi mari cantitati de sange fara ca
presiunea sa creasca foarte mult.
Complianta se poate evalua pe baza presiunii
telediastolice; presiunea telediastolica este data de
volumul telediastolic (120-130 ml); poate creste
pana la 200-250 ml.
 Aspecte comparative ale revolutiei
cardiace
- succesiunea fazelor ciclului cardiac: drept → stang
- are loc un asincronism rezultat in activitatea VD si
VS, este decelat la copil si adolescent = dedublarea
zgomotului II (ambii au de expulzat o cantitate de
sange; presiunile sunt diferite; se ofera mai mult
timp VD sa expulzeze sangele deoarece forta de
contractie este mai mica decat la VS)
- valva tricuspida se inchide mai tarziu decat mitrala
- contractia izovolumetrica a VD este mai scurta decat
a VS
- perioada de ejectie a VD este mai lunga decat a VS
 Influenta modificarilor de frecventa
asupra ciclului cardiac
Frecventa crescuta determina:
- scurtarea tuturor fazelor revolutiei cardiace;
- scurtarea diastolei pe seama scurtarii fazei de
diastazis
- are loc numai umplerea rapida nu si umplerea lenta
(atriile se contracta degeaba)
- la o frecventa de 70/min, sistola reprezinta 40% din
revolutia cardiaca; la frecventa de 200/min sistola
reprezinta 65% din revolutia cardiaca
- faza de ejectie:
- la 60/min = 350 msec
- la 200/min = 100 msec
- umplerea ventriculara:
- la 60/min = 600 msec
- la 200/min = 100 msec

Repercursiuni:
- compromite umplerea ventriculara
- compromite perfuzia coronara
- impiedica cresterea suplimentara a debitului cardiac
 Curba presiune-volum pentru VS
descrie relatia dintre presiunea VS si volumul VS in cursul
unui ciclu cardiac
 Segmentul AB:
- punctul A = deschiderea mitralei;
- volumul VS = 50 ml; presiunea
VS 7 mm Hg;
- valva mitrala se deschide; are loc
umplerea pasiva a VS;
- in cursul intervalului AB,
presiunea VS scade lent la ~ 5
mm Hg deoarece VS continua sa
se relaxeze in cursul diastolei;
- desi sangele patrunde in VS,
presiunea ventriculara scade
atingand valoarea cea mai mica
din cursul ciclului cardiac.
 Segmentul BC
- in cea de-a doua faza de
umplere ventriculara:
- volumul VS creste de la 70
la 120 ml
- o crestere a presiunii de la
5 la 10 mm Hg
- cresterea moderata a
presiunii reflecta o mare
complianta a peretelui VS
 Segmentul CD
- punctul C = inchiderea
mitralei
- umplerea ventriculara este
terminata
- are loc contractia
izovolumetrica (linia
verticala CD)
- volumul ventricular ramane
la 120 ml
- presiunea VS creste la 80
mm Hg
 Segmentul DE
- punctul D = deschiderea
sigmoidelor aortice
- muschiul ventricular se
scurteaza → ejectia rapida
sangelui in aorta
- volumul ventricular scade
de la 120 ml la 75 ml
- presiunea atinge maximum
sistolic de 130 mm Hg in
punctul E
 Segmentul EF
-punctul E – VS incepe sa se
relaxeze
-presiunea ventriculara scade
de la 130 mm Hg la 100
mm Hg
-sangele continua sa
paraseasca VS; volumul
ventricular scade de la 75
ml in E la 50 ml in F (120
ml – 50 ml = 70 ml sange
paraseste VS in cursul
sistolei).
 Segmentul FA
- punctul F = inchiderea
valvelor aortice
- ejectia s-a terminat; incepe
relaxarea izovolumetrica
- volumul VS ramane la 50
ml
- presiunea VS scade de la
100 mm Hg in punctul F la
7 mm Hg in punctul A
- la sfarsitul relaxarii
izovolumetrice, mitrala se
deschide si ciclul cardiac
se reia.
 Cele 6 segmente ale curbei
presiune-volum corespund
diferitelor faze ale ciclului
cardiac:
- faza 1: faza de umplere,
cuprinde segmentele AB si BC
- faza 2: faza de contractie
izovolumetrica, include
segmentul CD
- faza 3: faza de ejectie, include
segmentul DE si EF
- faza 4: faza de relaxare
izovolumetrica, include
segmentul FA

Segmentele CDEF reprezinta

sistola; segmentele FABC
reprezinta diastola
 Functiile valvulelor
1. Valvulele atrio-ventriculare (mitrala, tricuspida)
- Impiedica intoarcerea sangelui din ventriculi in atrii
- Inchiderea si deschiderea lor este pasiva datorita
gradientului presional
- Cordajele tendinoase fac legatura intre muschii
papilari si valvulele atrio-ventriculare; ruperea
cordajelor si paralizii ale muschilor papilari →
insuficienta de orificiu → modificari de
hemodinamica.
 Functiile valvulelor
2. Valvulele sigmoide
- se gasesc la aorta si pulmonara
- au o structura diferita de cea a valvulelor atrio-
ventriculare datorita:
- inchiderii lor mai bruste
- presiunii crescute din artere

Modificari valvulare: stenoze / insuficiente

(modificarea golirii / umplerii cavitatilor).
 Functiile valvulelor
Valvulele sunt închise sau deschise în functie de
presiunea ventriculară de o parte si de cea atrială sau
arterială de cealaltă parte a valvei respective.
Valvele atrioventriculare nu se răsfrâng spre atrii
(nici la presiune ventriculară maximă) → sunt
ancorate de muschii papilari, prin cordaje
tendinoase.
Muschii papilari se contractă simultan cu miocardul
ventricular parietal si astfel tensionează suplimentar
cordajele tendinoase.
 Zgomotele cardiace
Unele evenimente din cursul ciclului cardiac sunt
însotite de vibratii mecanice audibile. Ascultarea lor
se poate face direct, plasând urechea pe toracele
pacientului în ariile de ascultatie, sau indirect,
folosind un stetoscop.
Inregistrarea grafică a zgomotelor cardiace
(fonocardiograma) necesită un microfon (plasat pe
suprafaţa toracică sau intracardiac prin cateterism),
un amplificator cu sisteme de filtrare a semnalului
electric şi un inscriptor potentiometric cu inertie
mică (sau sistem computerizat de stocare).
 Zgomotele cardiace
Zgomotul I (sistolic) este mai puternic, mai grav (35-100
Hz) si prelung (0,08-0,15 s); timbru înfundat
Focare de ascultatie:
- spatiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară pentru
valva mitrală;
- baza apendicelui xifoid pentru tricuspidă.
Zgomotul I este produs de:
- contracţia ventriculară,
- închiderea valvelor atrioventriculare,
- impactul sângelui asupra peretelui ventricular,
- turbulentă.
 Zgomotele cardiace
Zgomotul II (diastolic) este comparativ mai slab,
mai ascutit, (100-150 Hz) si mai scurt (0,07-0,10 s)
decat zgomotul I; este clar, lovit .
Focare de ascultatie:
- parasternal în spatiul II intercostal, la stânga pentru
artera pulmonară si la dreapta pentru aortă
Zgomotul II este produs de închiderea valvelor
semilunare si turbulentă.
Ascultatia zgomotelor cardiace este deosebit de
importantă pentru identificarea si diagnosticul clinic
al posibilelor leziuni valvulare.
 Zgomote cardiace
Fonocardiografic se pot inregistra alte doua
zgomote:
- Zgomotul III (protodiastolic) produs de
deschiderea valvelor atrioventriculare si curgerea
turbulentă a sângelui în faza initială de umplere
ventriculară rapidă,
- Zgomotul IV este dat de contractia atrială si de
turbulenta ce însoteste modificările bruste de
presiune (ca în cazul zgomotului III).