Tema: Statul – instituţie centrală a

sistemului politic
Plan:
1.Noţiune de stat. Teorii
privind geneza statului
2. Atributele şi funcţiile
statului
3. Clasificarea statelor
4. Societatea civilă
 Originea şi semnificaţiile
• Stat (lat. - stato) – stare, stabilitate, statut.

• În latină cuvântul stat aparţinea mai multor

câmpuri de semnificaţii :

• Imperium (imperiu, putere)

• Dominium (supus unui stăpân)
• Civitas, urbs (cetate)
• Res public (lucru public)
 Evoluţia termenului
Stat (lat. statim – statornic, nemişcat, pe loc)
Sec. XII – status regis, sau estat (Egidius din Roma
“Guvernarea regilor”) – statutul regelui, puterea
politică.
Per. Renaşterii, Modernă –
• Machiavelli “Principele” (1513) prin stat desemna
entităţile politice (principate, regate)
• Jean Bodin în “Sase cărţi despre stat” (1576)
susţine că Statul - o instanţă aşezată deasupra
familiei (gospodăriei)
 Aprecierea statului
• Luther, Hobbes – Statul are funcţia de
ameliorare a raporturilor sociale, vendeta este
interzisă;
• Freud - statul este o instituţie negativă care îşi
arogă monopolul nedreptăţii (în război
obligaţia de a ucide) – cu apariţia bombei
atomice viziunea doar se accentuează;
• Nietzsche - “cel mai rece monstru”
• Lenin în “Statul şi revoluţia” - Statul este un
aparat de violenţă;
Statul – o entitate politică plasată pe un anumit
teritoriu şi constituită din o comunitate
naţională sau multinaţională, unde se
respectă o ordine juridică stabilită de elita
politică, înzestrată cu drept juridic de a aplica
constrângerea.
Statul - un sistem organizaţional, care realizează
în mod suveran conducerea unei societăţi,
deţinând în acest scop monopolul creării şi
aplicării dreptului.
 Teorii privind geneza statului
• Teoria teocratică (Augustin, Toma d’ Aquino)
• Teoria patriarhală (Aristotel, Confucius, R. Filmer)
• Teoria contractuală (T. Hobbes, Ch. Montesguieu,
J. J. Rousseau)
• Teoria violenţei (Ludwig Gumplowicz, Eugen Karl
Dühring )
• Teoria irigaţională (supravieţuire)
• Teoria juridică (Ch. Montesguieu)
 Trăsăturile statului
• Teritoriul
• Populaţia
• Puterea
• suveranitatea
• Monopolul violenţei
• Monopolul colectării impozitelor
• Monopolul emiterii legilor
• Monopolul emiterii valutei
• Monopolul elaborării simbolicii de stat
 Funcţiile statului
• Funcţii interne:
- Politică
- Juridică
- Economică – crearea unui echilibru bugetar,
stimulente pentru dezvoltarea ei
- Socială
- Culturală
• Funcţii externe:
- Relaţii de parteneriat etc.
 Tipologia statelor
• Forma de guvernare (monarhie, republică )
• Structura administrativ teritorială (stat unitar,
federaţie, confederaţie)
• Relaţia Stat şi societate civilă (stat de drept,
poliţienesc, social)
• După funcţionalitatea instituţiilor de stat (State
eşuate- Sudan, State aflate în zona de alertă -
Congo, State aflate în zona de risc – Moldova
– 58 loc din 92, State aflate cu o stabilitate
moderată- Ţările Baltice, Polonia, State
viabile – Canada, Olanda)
 Stat socialist
Sunt negate:
• separarea puterii
• Superioritatea legii
• Controlul puterii de Societatea civilă
• Statul – funcții represive (lichidarea dușman. de
clasă), dar și sociale
• Forma guv.: republică, P concentrată în Sovietul
Poporului (diluat în PC) – stat de partid
• Secretar general al CC al PC - rol important (dictatură
personală). Tensiune în perioada alegerilor liderului
 Monarhul- este șeful monarhiei, guvernează în mod
normal pe viață sau până la abdicare, în mod tipic
moștenește tronul prin naștere.
• Monarhii pot fi: autocrați (monarhii absolute);
persoane ceremoniale, cu putere limitată
(autoritatea reală o deține legiuitor și/sau de un
cabinet executiv (m. constituționale).
• Frecvent - monarh. e legat de o religie de stat.
• Dacă monarhul este minor, sau este în
incapacitatea de a se pronunța - regență.
• Dacă doi monarhi domnesc simultan într-un
singur stat (Andorra) -coregență.
• Monarhii se disting prin titluri lor - "rege" și
"regina", "prinț" și "prințesă", "împărat" și
"împărăteasă".
• Succesiunea este justificată prin: sânge,
primogenitura, și vechimea paternală.
• Unele monarhii nu sunt ereditare, conducătorul
este ales printr-un proces elective (Malaezia)
Monarhii dualiste: Maroc (Regatul
Maroc), Yordania , Kuweit
Federație (din lat. fœdus) uniune de
state mai mici
• Separarea unilaterală nu este acceptată
• Cele mai cunoscute: Australia (6 st.), Austria
(9 land.) Brazilia (26+1), Canada (10 provin.),
Germania (16 land.), India (29 state), SUA (50
+1), Mexic (31 state), Belgia (3 reg.), Elveția
(23 cant.), Rusia (88 subiecte: 46 oblasts, 22
republ., 9 krais, 4 okrug. Autonom., 3 orașe de
importanță federală, 1 oblast. autonom)
• Confederații: SUA (1777-1787); Elveția
(1815-1848)
Stat eşuat
 Tendinţe separatiste
În jumătatea estică a Europei, destrămarea Uniunii Sovietice şi cea a Iugoslaviei au creat
numeroase ţări noi, dar în Europa de Vest, graniţele au rămas aceleaşi

• Spania – Catalonia, Ţara bascilor

• Italia – Lombardia, Veneţia, Tirolul de Sud
• Franţa – Corsica, Bretania
• Cipru – divizată în două
• Belgia – conflicte între flamanzi, valonieni
• Marea Britanie - Scoţia
În cadrul mişcărilor separatiste apar lideri
populişti
• Suveranitate – puterea exercitată de stat (stabilirea politicii,
elaborarea deciziilor) în limetele graniţelor sale, fără
interferenţe externe.
• S. Populară – presupune că suveranul legitim într-un stat
este poporul.
• S. Naţională – puterea emană de la naţiune.
• S. de stat – independenţa unui stat în iniţierea acţiunilor
sale în raport cu o forţă externă.
• Constituirea spaţiilor economice integrate (piaţa comună,
uniuni politice cu instituţii supranaţionale) presupune
renunţarea la unele prerogative ale s.
 Societatea civilă
• Abordarea restrictivă – totalitatea ONG care
satisfac interesele private ale individului şi
care se bucură de o relativă independenţă de
stat.
• Abordarea universalistă – societatea civilă
este o societate capitalistă, nucleul căruia este
cetăţeanul liber, a cărui drepturi sunt
garantate.
 Structura societăţii civile

• În plan economic – sindicate, firme,

întreprinderi, asociaţii de apărarea
consumatorilor
• În plan socio-cultural – biserica, societăţi
religioase, sportive, pentru tineret etc.
• În plan social-politic – partide, mişcări social-
politice, lobby
• În plan demografic – societăţi de bătrâni,
tineri.