Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
EUROPEAN ȘI ÎN
SPAȚIUL ROMÂNESC
CUPRINS
DEFINIȚIA SIMBOLISMULUI
SIMBOLISMUL ROMÂNESC -TRĂSĂTURI
-TEME ȘI MOTIVE
-REPREZENTANȚI
SIMBOLISMUL EUROPEAN- ETAPE
-TRĂSĂTURI
-REPREZENTANȚI
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE
REALIZATORI
SIMBOLISMUL
-DEFINIȚIE-
• Simbolismul este un curent literar apărut în Franța,ca reacție împotriva
parnasianismului, a romantismului retoric și a naturalismului, promovând conceptul
de poezie modernă.În concepția simboliștilor, descripția rece, parnasiană, ca și
observația meticuloasă, naturalistă, nu pot surprinde altceva decât o realitate
superficială,o lume a aparențelor. Considerat din perspectiva social-istorică,
simbolismul apare ca produs și expresie a stării de spirit generate de agravarea
contradicțiilor societății capitaliste de la sfârșitul secolului al XIX-lea.Termenul de
″simbolism″ provine din cuvântul grecesc ″symbolon″,intrat în limbă prin filieră
franceză. O dată cu evoluția limbajului,simbolul a devenit tot mai complex,
folosindu-se în toate domeniile culturii,iar în literatură este un mod de constituire a
imaginii artistice. Numele curentului a fostdat de poetul francez Jean Moréas, care,
în 1886, a publicat un articol-program, intitulat Le Symbolisme.
Jean Moréas
15.04.1856-31.03.1910
SIMBOLISMUL EUROPEAN
-TRĂSĂTURI-
simbolul este un semn – imagine, obiect concret, o cifră, un cuvânt, care substituie un
element abstract o idee, un concept sau un fenomen
cultivarea cu precădere a simbolului şi a sugestiei drept modalităţi de relevare a
corespondenţelor către lumea materială si cea spirituală
se valorifică cultivarea senzaţiilor muzicale,olfactive,coloristice, tactile; cuvântul poetic
este magic,aluziv,conotativ
predispoziţia pentru stări nedefinite, pentru proiecţia diafană si pentru reverie
muzicalitatea interioară a versurilor (Paul Verlaine afirma “Muzica e înainte de toate”)
obsesia culorilor:alb,negru,violet,rosu,galben.
SIMBOLISMUL EUROPEAN
-TEME ȘI MOTIVE-
Teme -tema naturii, care nu este privită ca peisaj, deoarece ei nu admiră
natura, nu văd nimic frumos la ea.Pentru simbolişti natura este potrivnică,
terifiantă, vrajmaşă;tema iubirii pe care simboliștii nu o încadreaza în
contextul naturii.Cele doua elemente nu formează,ca la romantici,un
tot;tema marilor călătorii.
Motive -motivul oraşului si al târgului provincial (monotonia si
mediocritatea vieţii); motivul instrumentelor muzicale;motivul ploii şi al
toamnei (mohorâtă, ceţoasă, ploioasă); Primăvara este, și ea, generatoare de
nevroze. Culorile crude, soarele anemic strivesc nervii.
SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
Charles Baudelaire (1821-1867)
Este considerat poetul care a revoluționat
întreaga lirică franceză și europeană prin
originalitatea volumului său controversat ″Les
Fleurs du Mal″ (Florile răului). Va avea o
influență puternică asupra viziunilor poetice ale
autorilor de mai târziu.
SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
Paul Verlaine (1844-1896)
Unul dintre cei mai citiți dintre poeții
francezi, Verlaine cultivă o lirică a
sentimentelor intime, a variatelor stări
sufletești, într-o atmosferă crepusculară și
vagă.
SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
Stéphane Mallarmé (1842-1898)
Ca și Baudelaire, crede că, prin analogii,
poetul transcede realitățile cotidiene și
ajunge la o esență ideală. Printre operele
sale cele mai reprezentative se numără
″Irodiada″, ″După-amiaza unui faun″.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
Începuturile simbolismului românesc coincid cu începuturile simbolismului francez.Sincronizarea are mai multe cauze: o
generație nouă se arată receptivă față de efervescența mediilor artistice pariziene.O nouă conștiință a condiției artei și a
artistului apare la poeții români care studiază la Paris sau călătoresc în Franța (Ion Minulescu, Dimitrie Anghel) și se
familiarizează cu noul spirit al sfarșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.În 1880, simultan cu întâlnirile
patronate de Mallarme la Paris,tânărul Macedonski, ca deschizător de drum, editează la București revista ″Literatorul″, în
care își publică atât articole teoretice, cât și creații experimentale: prima poezie în vers liber din literatura română (″Hinov″),
armonii imitative (″Înmormântarea și toate sunetele clopotului″).În 1886, când Jean Moreas consacra, printr-un celebru
manifest literar, mișcarea și numele simbolismului, Macedonski publică versuri în limba franceză, în revista ″La
Wallonie″.Eforturile lui Alexandru Macedonski de a impune noul curent, pe care-l numea ″simbolism instrumentalist″, se
îndreaptă în mai multe direcții: publică articole teoretice în ″Literatorul″, semnate de el însuși sau de unii discipoli;afirmă o
nouă identitate față de poezie, cu riscul de a fi neînțeles sau de a fi considerat ridicol.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-ETAPE-
Prima etapă este reprezentată de poeți precum Ștefan
Petică și Iuliu Cezar Săvescu,care se și declară primii
simboliști din cultura română și în creația cărora se regăsesc
multe motive simboliste: fascinația ținuturilor îndepărtate
(„La polul nord” - I.C.Săvescu), prezența instrumentelor
muzicale („Viori aprinse, femeile”)etc. Etapa de început este
una a tatonărilor, caracterizată prin apariţia unor articole
programatice şi prin activitatea cenaclului şi a revistei
″Literatorul″ (1880-1919, în 8serii, cu întreruperi), condusă
de Alexandru Macedonski, devenit şef de şcoală.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-ETAPE-
A doua etapă e reprezentată de poeții grupați în jurul revistei
„Viața nouă”, condusă de Ovid Densusianu. Începand cu 1908
asistăm la lărgirea sferei curentului prin apariția mai multor
volume și reviste simboliste așa cum este revista lui Ion
Minulescu -; „Revista celorlalți”, care prin articolul-program
„Aprindeți torțele” celebra „noul, ciudatul, bizarul” în poezie. În
poezie, Minulescu a cultivat o originalitate ostentativă, stridentă,
manifestând interes, în special, față de tehnica simbolistă, prin
cultivarea numărului fatidic 3, prin folosirea repetiției și a lait-
motivelor în scopuri muzicale, a unor neologisme sonore. De
asemenea, poezia sa dezvoltă toate temele și motivele majore ale
acestui curent.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-ETAPE-
Ultima etapă este reprezentată de activitatea literară a lui George
Bacovia. Poezia lui are toate trăsăturile esențiale specifice
simbolismului. Este un simbolism depresiv, izvorât din situația precară
a proletarului intelectual. Cultivă simbolul ca modalitate de
surprindere a corespondențelor eu-lui cu lumea, natura, universul
(Plumb). Evocă idei, sentimente, senzații pe calea sugestiei (Amurg de
iarnă). Manifestă preferințe pentru culorile întunecate. Promovează
″audiția colorată″ principiul după care senzațiile diverse, coloristice și
muzicale își corespund în plan afectiv. Poezia implică sugestivitate
melodică interiorizată (″Marș funebru″). Temele și motivele sunt tipic
simboliste: târgul de provincie, element al claustrării (″Seară tristă″),
nevroza (″Plouă″), peisajul interiorizat (″Amurg detoamnă″),
descompunerea materiei (″Cuptor″). Dominantă este neliniștea
continuă.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-TRĂSĂTURI-
Chiar dacă trăsăturile simbolismului românesc nu diferă esenţial de cele ale simbolismului european, se poate constata
totuşi o deplasare de accent către una sau alta dintre acestea.În creaţia poeţilor simbolişti români se intâlneşte:
tentaţia pentru investigarea unor zone tematice noi (oraşul tentacular,nevrozele, melancoliile autumnale, nostalgia
depărtării, singurătatea,evadarea, drama omului modern obsedat de ideea morţii/a bolii)
preferinţa pentru imagini vagi, fără contur
obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) și a instrumentelor ale căror sunete sugerează stări sufleteşti (clavirul, pianul,
vioara)
căutarea valenţelor muzicale
preocuparea pentru corespondenţe
descătuşarea fanteziei poetice în utilizarea simbolului sau a sintezei,dorinţa de a experimenta noi tipare in prozodie.
În schimb, ei refuză contemplarea pur sentimentală a naturii si, de asemenea,logicul, explicitul, raţionalul în favoarea
sugestiei.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
Alexandru Macedonski (1854-1920)
Opera lui Macedonski a fost văzută ca fiind doar parţial
simbolistă,trăsăturile curentului manifestându-se mai pregnant doar
în unele dintre etapele sale de creaţie. I se recunoaşte însă rolul de
teoretician şi îndrumător al şcolii simboliste autohtone. Macedonski
se manifestă ca teoretician al simbolismului şi ca autor de manifeste
simboliste. Publică o serie de articole teoretice (EX:“Despre logica
poeziei”, 1880; “Poezia viitorului”, 1892;”Simţurile în poezie”, 1895)
şi poezii subintitulate „simboliste-instrumentaliste”. Poetul se
sincronizează cu cercurile moderniste din Franţa şi Belgia, cu care are
legături directe. Prin voinţă proprie el reprezintă simbolismul – cel
puţin ca modă literară a momentului. Ulterior, profesiunile de
credinţă ale poetului vor fi predominant clasiciste.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
George Bacovia[Gheorghe Vasiliu](1881-1957)
De la început poetul a fost primit de critică şi de public ca un
reprezentant al simbolismului. În poezia sa sunt evidente motivele şi
elementele de decor simboliste (amurgul, toamna, solitudinea, beţia,
corbii; salonul, parcul, oraşul pustiu), artificialitatea,sensibilitatea
nevrotică („delir”, „enervare”, „nervi”). Muzica(fanfare, caterincă, clavir)
face parte şi ea din cadrul obligatoriu. Bacovia foloseşte sinestezia,
evocare insitentă a câtorva culori (negru, alb, galben, gri, violet),
simbolurile obsedante, care circulă de la o poezie la alta(plumbul, corbii,
ploaia, sicriul etc.). Tipic simbolistă e descrierea unor imagini care
reprezintă, de fapt, o stare interioară. Latura exotică e însă absentă în
poezia de atmosferă şi nelinişte existenţială a lui Bacovia, în care spaţiul e
prin definiţie închis.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
Ion Minulescu(1881-1944)
Ion Minulescu a fost pentru contemporanii săi, şi mai ales pentru marele
public,simbolistul prin excelenţă; poetul s-a identificat cu acest rol şi
popularitatea sa a însemnat şi impunerea simbolismului în conştiinţa
publică.În poezia sa sunt evidente temele simboliste (evaziunea, macabrul,
iubirea fatală,neliniştea sfârşitului, necunoscutul), inventarul de simboluri
(corăbii, insule, corbi,trepte, cifre magice, culori), notaţia rafinată a
senzaţiilor – mai ales a parfumurilor. Muzica este temă, dar şi principiu de
construcţie în texte bazate pe repetiţii, refrene, sonorităţi. Poezia lui
Minulescu îşi construieşte un univers exotic,cosmopolit, reflectat şi în
lexicul modern, marcat neologistic. Prin tonul sentimental, dar şi
ironic,chiar autoironic, poetul aparţine direcţiei simboliste. Cu toate
acestea, apartenenţa la simbolism i-a fost adesea contestată, retorica sa
simbolistă fiind considerată o mască, o poză.
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
Atât literatul cât si artistul plastic
simbolist nu işi mai fac un crez din
reprezentarea justă a realităţii, ci o
interpretează după propria lor simţire,
dând prin obiectele reprezentate
sugestia crezului lor artistic, a poeziei
ori a durerii lor. Ei îmbracă astfel ideile
și reveria epocii în forme artistice noi.
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
Un critic al secolului trecut, vorbind despre ţelurile artei simboliste, arată că o operă
de artă va putea fi:
ideistă,atunci când idealul ei unic va fiexpresia ideii
simbolistă,fiindcă va exprima această idee în forme
sintetică,de vreme ce va întrebuinţa formele şi semnele (desenul) după modalitatea
de înţelegere generală
subiectivă,dat fiind că obiectul reprezentat nu va fi niciodată considerat ca obiect în
sine, ci ca un mijloc prin care ideea este sugerată pentru a fi inţeleasă de privitor.
Opera de artă va avea, spunea el, în acest caz, un pronunţat aspect decorativ, fiind în
acelaşi timp subiectivă, sintetică, simbolistă şi ideistă, aşa cum apar unele opere ale
vechilor egipteni, greci sau primitivi.
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
Gustave Moreau (06.04.1826-18.04.1898)
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
-Jacob și Îngerul - Venus se Ridică din Mare
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
Hugo Gerhard Simberg (24.06.1873 – 12.07.1917)
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
-Îngerul rănit -Grădina motții
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
Mikhail Aleksandrovich Vrubel (17.03.1856 –14.04.1910)
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
-Prințesa Lebădă -Demon în Scaun
CONCLUZIE
TUDOR GABRIEL
TUDORAN IOANA-ANDREEA
ZAHARIA LEONARD GHEORGHIȚĂ
CLASA a XI-a E
LICEUl TEORETIC “MIRON COSTIN” IAȘI