HIPERMIA.

HIPOTERMIA
 HOMEOTERMIA
DEFINIŢIE:
= ansamblul tuturor mecanismelor care
contribuie la menţinerea constantă a
temperaturii (T) interne a organismului,
indiferent de variaţiile temperaturii mediului
ambiant şi de intensitatea efortului fizic la care
acesta este supus.
 HOMEOTERMIA
• producerea căldurii (termogeneza)
• menţinerea şi pierderea căldurii (termoliza)
- între ele există o relaţie de echilibru şi de
interdependență,
-afectarea uneia dintre ele  instalarea
tulburărilor termoreglării în sensul hiper- sau
hipotermiei
• Valoarea temperaturii centrale la om este de
aproximativ 37⁰C
• Poate varia între 36,2-37,7⁰C în funcţie de
diferitele părţi anatomice ale organismului
• Temperatura centrală fiind mai mare decât
cea periferică cu  0,5⁰C
• Homeostazia termică  reglare strictă, printr-
un mecanism de feed-back de control
• Termoreglarea - obligatorie pentru
menţinerea activităţii enzimatice şi a
supravieţuirii celulare.
• Are la bază mecanisme hormonale 
interconexiune între hipotalamus, sistemul
endocrin şi organul ţintă: glandele suprarenale
(la nivel medular şi cortical).
 TERMOGENEZA
Sursele termogenezei:
1. Metabolismul energetic celular = principala
sursă de energie (energie de termogeneză) şi
reprezintă 70% din energia eliberată prin
fosforilare oxidativă.
2. Activitatea ATP-azei Na/K dependentă de la
nivelul membranelor celulare = a doua sursă
de energie necesară în termogeneză.
 MECANISMELE DE CONSERVARE A
CĂLDURII

• T4 la nivelul sistemului nervos simpatic

• Stimularea corticalei suprarenaliene
• Creşterea tonusului musculaturii striate
• Contracţii involuntare la nivelul mm. striaţi
 TERMOLIZA
• Totalitatea mecanismelor fizice, adaptative şi
voluntare care au ca rezultat final pierderea de
căldura  scăderea temperaturii centrale
Realizată prin:
1.Radiaţie
2.Convecţie
3.Conducţie
4.Evaporare
 HIPERTERMIA

• Depăşirea mecanismelor termolizei

• Creşterea temperaturii centrale a organismului
în urma expunerii acestuia în mediu cald sau
după un efort fizic intens.
• În condiţii normale, valorile temperaturii
centrale la om - între 36,2⁰C- 37,7⁰C.
 Pentru valori ale T centrale <39⁰C
• Vasodilataţia
• Reducerea volumului circulant  intensificarea
sudoraţiei
• Scăderea întoarcerii venoase şi a rezistentei
vasculare periferice  scăderea debitului cardiac
şi a presiunii arteriale
• Hipoperfuzia de organ
• Simptome: slăbiciune musculară, vertij, greaţă şi
alterarea stării de conştienţă.
Valoarea T centrale între 40⁰C-40,5⁰C
• manifestările nervoase  modificările substanţei
cerebrale
• Intensificarea mecanismelelor termolizei : nivelul
extremităţii cefalice se intensifică sudoraţia,
accelerând pierderea de căldură prin evaporare.
• Sângele periferic, cu o temperatură mai scăzută
ajunge la nivelul creierului prin sistemul venos
endocranian şi a sinusului cavernos şi prin
conducţie va scădea temperatura sângelui din
arterele învecinate.
 Valori ale T centrale >40,5⁰-43⁰C

• Sistarea activităţii centrului termoreglator

mezencefalic
• Edemului cerebral progresiv,
• Şoc termic
 HIPERTERMIA MALIGNĂ

ETIOPATOGENIE
• Defecte genetice heterogene ale
transportorului sarcoplasmic al calciului
• Afectarea receptorului pentru rianodină de la
nivelul canalelor de calciu
• Expunerea subiectului la anestezice inhalatorii
halogenate sau miorelaxante depolarizante
 MIALGIA TERMICĂ

DEFINIŢIE:
spasme musculare induse de activitate fizică
intensă şi prelungită în mediu ambiental
foarte cald
INSOLAŢIA - efectul direct al radiaţiei solare
asupra extremităţii cefalice, însoţită de edem
cerebral de diferite grade. Cea mai severă
complicaţie = meningita seroasă (cu potenţial
letal).
ARSURI - de diferite grade, prin expunerea
directă a organismului la radiaţia solară.
 PRINCIPII DE TRATAMENT
1. Scoaterea din mediul cald
2. Scăderea temperaturii (metode externe)
3. Hidratare enterală şi parenterală
4. Corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice
5. Alcalinizarea urinii
6. Tratamentul aritmiilor
 HIPOTERMIA
• scăderea temperaturii centrale sub 35⁰C ca
urmare a expunerii prelungite la frig
Categorii mai frecvent expuse: vârstnici, sugari,
nou-născuţi, alcoolici, bolnavi psihic
• hipotiroidism, hipopituitarism, pacienţii cu
insuficienţă hepatică, malnutriţie, artrita
reumatoidă (rata metabolică scăzută, glicoliza
insuficientă).
 MECANISMELE HIPOTERMIEI:

• mecanismele de producere şi de conservare a

căldurii sunt depăşite
• hipotermie  pierdere excesivă a căldurii
(prin creşterea termolizei) sau producţie
inadecvată (prin scaderea termogenezei)
• vasoconstricţia periferică şi alterarea
microcirculaţiei
• moartea celulară
 HIPOTERMIA
MECANISME:
• creşterea consumului de oxigen şi de scăderea
rezervelor hepatice de glicogen
• scăderea ratei reacţiilor chimice a
metabolismului bazal
• creşterea vâscozităţii sanguine şi acidoză
metabolică
 HIPOTERMIA
• Vasoconstricţie periferică şi tahicardie 
epuizarea resurselor  bradicardie, aritmii şi în
final asistolie
• Prelungirea potenţialelor de acţiune şi scăderea
conductibilităţii
• Prelungirea intervalului QT, a intervalului PR 
blocuri atrio-ventriculare de grad II si III.
• Tulburările de repolarizare  apariţia undei
Osborn (nepatognomonică) = deflexiune pozitivă
la joncţiunea complexului QRS cu segmentul ST.
 HIPOTERMIA

STADIILE HIPOTERMIEI:
1. Stadiul de agitaţie (faza de excitaţie)
2. Stadiul de epuizare (faza de inhibiţie)
3. Stadiul de paralizie (faza critică)
• 1. STADIUL DE AGITAŢIE (FAZA DE EXCITAŢIE)
-T centrală 32⁰C-35⁰C, frison, glicoliză marcată 
hiperglicemie, creşterea consumului de oxigen,
vasoconstricţie, tahicardie, păstrarea conştienţei
(evtl confuzie, apatie).
• 2.STADIUL DE EPUIZARE (FAZA DE INHIBIŢIE)
-T centrală scade (32⁰C-28⁰C)  epuizarea
surselor energetice (hipoglicemie), tulburări de
ritm şi de conducere la nivelul miocardului,
alterarea senzoriului (halucinaţiicoma).
 3.STADIUL DE PARALIZIE (FAZA CRITICĂ)
-temperatura centrală < 28⁰C, rezervele sunt
complet epuizate, comă cu lipsa reflexelor
pupilare, complicaţii cardiovasculare şi
respiratorii (fibrilaţie ventriculară, apnee)
-formarea cristalelor de gheaţă la nivel celular
modificări ireversibile prin distrucţia
peretelui celular  moartea celulară.
 SECHELELE PE TERMEN LUNG ALE
HIPOTERMIEI

• Hipotermia  modificarea pe termen lung a

funcţiilor diferitelor aparate şi sisteme:
insuficienţe de organ (insuficienţă cardiacă,
renală, hepatică, afectare neurologică), infarct
miocardic, pancreatită, alterarea hemostazei
sau eritropoieza anormală.
EFECTELE LOCALE ALE FRIGULUI:
-Secundare vasoconstricţiei şi încetinirii
fluxului sanguin  microtromboze şi apariţia
necrozelor
-Eliberarea de mediatori vasoactivi,
histamina hiperpermeabilitate capilară şi
extravazarea apei în interstiţiu edeme.
-Expunerea prelungită la frig  apariţia
degerăturilor şi a necrozei grăsoase.
 PRINCIPII DE TRATAMENT

1. Reîncălzirea (activă şi pasivă), maxim 1⁰C/ oră

2. Oxigenoterapie
3. Susţinerea funcţiilor vitale
4. Perfuzarea cu lichide glucozate
5. Monitorizarea diurezei
6. Tratamentul complicaţiilor