Ciubotaru Natalia,

lector universitar
”Tiflos” gr. ”orb” ”logos” ştiinţă
 Tiflopsihopedagogia este o ştiință
contemporană de sinteză ce face parte din
psihopedagogia specială şi studiază
deficientele de vedere (de la ambliopie pînă la
cecitate), particularităţile psihice ale
persoanelor cu deficienţă de vedere, instruirea
şi educarea acestor persoane, modalităţile
compensatorii şi integrarea socio-profesională
cît mai adecvată a acestor persoane.
 Văzul este unul dintre cele mai complexe şi mai
importante aparate senzoriale, el avînd un rol
esenţial în orientarea şi deplasarea în spaţiu şi
în perceperea de la distanţă a obiectelor.
 Deficienţa de vedere este o deficienţă de tip
senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite
(până la pierderea totală) a acuităţii vizuale.
 Ambliopia este o scădere a puterii vizuale, mai
mult sau mai puţin pronunţată, fără pierderea
completă a vederii.
 cauze organice generale:
a) afecţiuni de natură congenitala - boli
ereditare, boli infecţioase ale mamei în timpul sarcinii
(sifilis, tuberculoza, rubeolă, hepatita epidemica), dar şi
intoxicaţiile cu alcool şi droguri ale mamei, care vor
afecta activitatea vizuală afătului.
b) Traumatismele obstetricale.
c) Boli contactate de copil după naştere:
scarlatină, boli ale nasului, gâtului, urechilor; boli
neurologice, boli ale sângelui, boli digestive, traumatisme
ale analizatorului vizual.
(C. Mureşan, 2003)
 După acuitatea vizuală, deficienţele vizuale se împart
în:
 cecitate absolută – incapacitatea de a percepe
lumina;
 cecitate practică – capacitatea vizuală este între
1/200 şi 0;
 ambliopie gravă – capacitate vizuală între 1/20 şi
0;
 ambliopie medie – între 1/20 şi 1/5; între 0,05 şi
0,2;
 ambliopie uşoară – percepe 1/5 din capacitatea
normală
 Din punct de vedere fizic, nevăzătorii prezintă o
dezvoltare fizică întârziată şi mai puţin
armonioasă, pentru că lipsa vederii face inutilă
explorarea spaţiului cu privirea mai ales în
plan vertical, ceea ce duce la scăderea
tonusului muscular care asigură poziţia corectă
a capului (la nevăzători capul este aplecat spre
piept). Din toate acestea, pot apărea deformări
ale coloanei atât în plan frontal (scolioze), cât şi
sagital (cifoze, lordoze).
 Din punct de vedere al funcţiilor psihice, cel
mai afectat proces psihic este percepţia vizuală,
care este absentă la nevăzători, iar la ambliopi
apare modificată la nivelul indicilor funcţionali
ai vederii.
Atenţia este relativ bine
dezvoltată, este favorabilă unei bune
evoluţii a limbajului, orientând activitatea
mintală prin audiţii.
Memoria are calităţi superioare, prin
apelarea permanent la ea, nevăzătorul sau ambliopul
realizează antrenarea acesteia.
 poziţia neobişnuită a capului în timpul jocului,
a servirii mesei, a lucrului (mâzgălitură, desen,
jocul cu cuburi);
 nu reacționează la stimuli luminoși;
 acoperirea unui ochi cu mâna sau închiderea
lui;
 evitarea luminii puternice;
 dureri de cap sau ameţeli în timpul activităţii
vizuale, manifestate prin plâns şi indispoziţie;
 lipsa de coordonare a celor doi ochi;
 lăcrimarea ochilor;
 ritmul lent în orice activitate (joc, desenat, scris-
citit în cazul în care depistarea se face la vârsta
şcolară);
 lipsa de atenţie;
 urmărirea cu degetul a tot ce face (mai ales a
textului citit sau scris);
 refuzul de a participa la activităţi fizice şi jocuri
de mişcare;
 neîndemânarea;
 mers cu prudenţă şi teamă;
 pleoape umflate; uneori lipsa pupilei;
 mişcări necontrolate ale ochilor;
 lăcrimarea ochilor;
 Ambliopii învaţă în sistem obişnuit (scriere alb-
negru), folosind metode didactice specifice, cărţi cu
litere mai mari, caiete ce permit trasarea grafemelor
fără efort prea mare, materiale intuitive ce pot fi
manipulate uşor, timp mai mare pentru rezolvarea
sarcinilor de învăţare, pixuri speciale ce produc
litere puternic marcate. Şcolile sunt construite astfel
încât să beneficieze de lumină cât mai mult timp,
iluminatul natural să fie cât mai bun. Programa este
la fel ca şi pentru ceilalţi copii.
 Orientarea profesională se face în meseriile care nu
presupun o acuitate vizuală deosebită.
 Ritmica și
Abreviația Dactilografierea educația fizică
curativă

Logopedia
Orientarea în Dezvoltarea
spațiu percepției vizuale
Dezvoltarea
percepției tactile
și motoricii
inferioare
Nevăzătorii folosesc sistemul Braille în care
funcţia dominantă este dată de analizatorul
motor tactil-kinestezic.
Cel mai cunoscut şi mai eficient sistem a fost realizat
în 1809 de Louis Braille, nevăzător în urma unui
accident, inspirându-se din scrierea secretă a unui
căpitan din armata franceză.

El a realizat un alfabet format

din 76 de semne diferite, fiecare semn fiind alcătuit
din 1-6 puncte.