Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la

Brad” Iași
Facultatea de Agricultură
Specializarea Expertiză pe Filiera Produselor Alimentare

PROIECT
LEGISLAȚIE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Student: Toader Diana Elena
Rașcanu Mihai Alex
Lungu Iasmin
Roșca Zina
 ETICHETAREA, PREZENTAREA ȘI
PUBLICITATEA BRÂNZEI TOPITE HOCHLAND
 INTRODUCERE
Fabricarea brânzeturilor topite a început în anul 1911 în Elveţia, folosindu-se ca materie primã brânza Emmental,
care prezintã mici defecte fizice, neputând fi valorificatã ca atare. De aici s-a extins în toate tãrile, dezvoltându-se atât
aspectul sortimentului foarte variat cât şi a instalaţiilor de fabricare. Prima uzină din Europa destinată producţiei brânzei
topite a fost deschisă în anul 1917, în Jura. În ţara noastrã, fabricarea acestor brânzeturi a început la Sibiu, dupã anul
1930.
Am decis analizarea acestui produs, deoarce în ultimii ani brânza topită a avut o evoluţie ascendentă, ea fiind consumată
de marea majoritate a populaţiei. Acest aliment este foarte gustos şi are un preţ accesibil, oferind consumatorului un
raport optim calitate – preţ.
Hochland este unul dintre cei mai mari jucători de pe piața produselor alimentare. Produsele acestuia au la bază
ingredient de bună calitate, dovedită prin numărul crescut de consumatori care au achiziționat produsele de-a lungul
timpului.
Astfel, compania Hochland își dorește creșterea numărului de consumatori oferind în permanență produse de calitate
care să satisfacă în mod continuu nevoile clienților.
Prin urmare, fiecare companie are definite obiective care să ducă la îndeplinirea scopurilor.
 ETICHETAREA, PREZENTAREA SI PUBLICITATEA
PRODUSELOR ALIMENTARE
Conștientizarea pericolelor generate de societatea de consum, reprezentate în mod concret prin produse de proastă
calitate ori periculoase, exces de publicitate sau publicitate nu intotdeauna onestă, tehnici agresive de vânzare etc., a
condus treptat la aparitia unei noi ramuri de drept, dreptul protecției consumatorilor.
Analizând regimul juridic al obligației de informare (concept, reglementare, natura juridică, răspundere în cazul
nerespectării obligației de informare), în primul rând, trebuie să facem distincție între:
a. obligația de informare generală- ce apare în cadrul contractelor civile, în care ambele părți sunt non-
profesioniști (simpli particulari) sau în cadrul contractelor încheiate între profesioniști- comercianți;
b. obligația de informare- ca instituție specifică dreptului protecției consumatori (apare în cadrul
contractului de consumație), în care părțile sunt profesionistul și consumatorul.
Pentru a sublinia importanța obligației de informare în raporturile dintre profesioniști și consumatori, în doctrină
se precizează că această obligație reprezintă unul dintre pilonii legislației privind protecția consumatorului. Spre deosebire
de obligația de informare din dreptul civil, caracterizată ca fiind legală dar implicită, obligația de informare din domeniul
protecției consumatorului este o obligație cu caracter legal.
În cadrul obligației generale de informare, legiuitorul conferă un loc important etichetării, ca modalitate de realizare
a obligației în cauză. În acest sens, în primul rând etichetarea produselor, care trebuie să conțină totalitatea informațiilor
necesare consumatorului, este menționată printre aspectele importante ce se includ în programul de educare și informare
a consumatorului ( art.41 din Codul consumului). Apoi, dispozițiile cuprinse în textul art. 49 stabilesc concret scopul
etichetării, respectiv acela de a oferi consumatorului informații necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat.
 Realizarea acestui prim scop conduce la atingerea scopului final ( principal) al obligației de informare, de a
permite consumatorilor alegerea produsului ce corespunde exigențelor lor, din punct de vedere al nevoilor și al
posibilităților lor financiare, precum și de a cunoaște eventualele riscuri la care ar putea fi supuși ( art. 49 din Codul
consumului). În continuare, legiuitorul instituie condiții de formă ce trebuie îndeplinite în privința informațiilor de pe
etichetele produselor. Acestea trebuie înscrise în limba română, să fie vizibile, lizibile și inscripționate astfel încât să nu
permită ștergerea lor. (art. 50 din Codul consumului).
În legătură cu condiția redactării informațiilor de pe eticheta în limba română, sunt necesare două precizări
suplimentare; astfel, în primul rând, potrivit legii, această condiție nu exclude și prezentarea în alte limbi, iar în al doilea
rând, condiția în cauză trebuie îndeplinită indiferent de țara producătoare. Codul consumului conține și reglementări
speciale privind etichetarea produselor alimentare. Astfel potrivit art. 52, se instituie obligația pentru producător de a
informa despre :
- denumirea produsului,
- denumirea și/sau marca producătorului;
- cantitatea;
- termenul de valabilitate și durata durabilității minimale;
- lista ingredientelor;
- eventualele riscuri previzibile;
- modul de utilizare, manipulare, depozitare sau păstrare;
- despre contraindicații;
- mențiuni suplimentare pe grupe de produse;
- alte mențiuni prevăzute de lege.
 După modul de redactare al textului art. 52 alin (2), se desprinde
concluzia că obligația producătorului de a-și preciza adresa pe
eticheta pană la data aderării României la UE. De remarcat este
faptul că legiuitorul instituie și o interdicție cu caracter general
pentru produsele alimentare și anume, prin intermediul etichetării,
producătorului îi este interzis să atribuie alimentelor proprietăți de
prevenire, tratare sau vindecare a bolilor, sau să facă referire la astfel
de proprietăți. Fac excepție de la această interdicție apele naturale
minerale, precum și orice alimente cu destinații nutriționale speciale,
prevăzute expres în acte normative.
O ultimă condiție referitoare la etichetarea alimentelor,
cuprinsă în Codul consumului, se referă la denumirea sub care este
vândut alimentul, denumire ce trebuie să fie prevăzută de
reglementările specifice alimentului respectiv.
 1.1 Obligația de informare privind prețul produselor
Codul consumului cuprinde de asemenea , și conditiile privind obligația de informare despre prețul final al produsului ( art. 54). De
altfel, afișarea prețului produsului constituie una dintre condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească oferta.
Astfel, după consacrarea legală de principiu al obligației de informare asupra prețului de vânzare/tarifului practicat (art.64), sunt
stabilite concret condițiile și modalitățile în care trebuie realizată această obligație de informare și anume- indicarea prețului/tarifului se
realizează prin marcare, etichetare și/sau afișare, în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit (art.65 din Codul consumului).
1.2 Răspunderea pentru neexecutarea obligației precontractuale de informare
Neexecutarea obligației de informare atrage sancțiuni diferite, în funcție de calificarea acestei obligații ca având natura
precontractuală sau contractuală. Aceste sancțiuni, ca efecte ale neexecutării obligației de informare, nu sunt prevăzute în mod expres de
lege, însă din economia legii rezultă ca nerespectarea acestei obligații atrage angajarea răspunderii civile, contravenționale și penale.
1.3 Etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare
Conceptul de informare
Trebuie menționat de la început ca legiuitorul european nu definește termenul de informare folosit în titlul actului normativ, termen care
înlocuieste sintagma etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare cuprinsă în titlul Directivei 2000/13/CE, ci definește doar
sintagma informației referitoare la produsele alimentare.
Interpretând sistematic dispozițiile Regulamentului (UE) nr.1169/2011, putem concluziona în sensul că, utilizând conceptul de informare ( în
legatură cu produsele alimentare), legiuitorul se referă la cele trei aspecte pe care le implică acest concept și anume: etichetarea, prezentarea
si publicitatea produselor alimentare .
În doctrină se precizează ca diferența conceptuală dintre acești trei termeni s-ar putea sintetiza astfel:
• etichetarea înseamnă tot ceea ce se indică pe ambalajul alimentului;
• prezentarea se referă la ambalajul alimentului, excepție făcând ceea ce este indicat sau lipit de acesta;
• publicitatea este tot ceea ce nu este eticheta și nici ambalaj și care serveste pentru a atrage consumatorul să achiziționeze produsul de
pe piața, fiind ca un ,,sac în care intra totul,,.
 Conceptul de etichetare
Etichetare înseamnă ,, mențiunile, indicațiile, mărcile sau
denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se referă la un produs
alimentar și care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă,
inel sau manșetă care însoțesc sau se referă la respectivul produs,,.

Conceptul de prezentare
Singura mențiune ce ar putea clarifica sensul acestei noțiuni este cea
cuprinsă în art. 7 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011,
respectiv art 2 alin. (3) lit. a) din Directiva 2000/13/CE, ce face referire
la faptul că cerințele generale privind informațiile referitoare la
produsele alimentare se aplică de asemenea și publicității, precum și
prezentării produselor alimentare.
Astfel, prezentarea produselor alimentare se referă la forma,
aspectul sau ambalajul produselor alimentare, materialul folosit pentru
ambalare, modul în care sunt prezentate produsele alimentare, locul în
care sunt expuse.
 Conceptul de publicitate
Cel de al treilea mijloc prin care se realizează informarea consumatorilor
în legatură cu produsele alimentare este redat prin conceptul de
publicitate. Sensul noțiunii de publicitate este cel stabilit prin Directiva
2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12
decembrie 2006 privind publicitatea înșelatoare și comparativă.
Astfel publicitate înseamnă orice formă de prezentare a unei activități
comerciale, industriale, artizanale sau liberale în scopul promovării
furnizării de bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi și
obligații.

Denumirea produsului alimentar

Potrivit art. 17 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, denumirea
produsului alimentar este denumirea sa legală. De remarcat faptul că
noul regulament conține o serie de dispoziții specifice privind
mențiunile obligatorii ce însoțesc denumirea produsului alimentar, cum
ar fi mențiunile referitoare la starea fizică sau tratamentul care a fost
aplicat unui produs alimentar, în toate cazurile în care omiterea acestui
tip de informație ar putea induce consumatorul în eroare, mențiunea
iradiat pentru produsele alimentare tratate cu radiatii ionizante etc.
 Lista ingredientelor
Potrivit art. 18 alin. (1), lista ingredientelor este
precedată de un titlu sau de o mențiune corespunzătoare
care conține cuvântul ingrediente. În listă trebuie incluse
toate ingredientele din produsul alimentar, în ordinea
descrescătoare a ponderii lor în momentul utilizării
acestora la fabricarea produselor alimentare. Tot
limitativ, sunt enumerati și acei compuși ai unui produs
alimentar a căror menționare în lista ingredientelor nu
este obligatorie.
Astfel, reglementările din domeniul siguranței alimentare
nu numai că există, ci, mai mult, sunt foarte numeroase,
totalitatea acestora alcătuind ,, legislația alimentar,,,
concept introdus și definit de Regulamentul CE nr.
178/2002, legea generală a alimentației, această realitate
fiind o consecință a politicilor UE, în special a politicii
privind siguranța alimentară.
 2. Studiu de caz
2.1 Aspecte generale

Brânza topită se mai regăsește pe piață și sub denumirea de brânză

procesată, fiind percepută ca o gustare delicioasă și rapidă, un
produs prezent în diverse combinații (smântână, ciuperci, verdeață,
suncă, etc.) care sunt pe gustul consumatorilor. Ambalajul
convenabil, faptul că poate fi transportată ușor sau că nu trebuie
păstrată la frigider sunt cateva avantaje care o deosebesc de celelalte
tipuri de brănză.
Brânzeturile topite sunt obținute prin topire sub actiunea căldurii și
a sărurilor de topire, sunt lipsite de coajă și ambalate specific. După
terminarea procesului de topire, masa de brânză se răcește treptat și
substanțele proteice se solidifică realizând scheletul gelatinos care
păstrează caracterul emulsiei și după răcire. Fabricarea brânzeturilor
topite are loc în instalații speciale, mecanizate și parțial
automatizate.
 2.2 Evoluția istorică a produsului

Povestea Hochland a început în 1927, când au fost puse bazele companiei și a fost creat primul
produs din istoria sa: un calup de 2 kilograme de brânză topită Emmentaler. Se întâmplă la fabrica
de brânzeturi Hochland din Gobholz, în regiunea Bavaria- o zonă situată în sudul Germaniei,la
granițacu Austria și Elveția.
Astăzi pe plan international, Hochland, a ajuns unul dintre cei mai puternici producători de
brânzeturi, reușind să vândă sute de sortimente în peste 50 de țări de pe cinci continente.
Compania numără 12 unități de producție în 8 țări, precum Germania, Franța, Spania, Polonia,
România, Rusia, Ucraina, Iran și un număr de peste 4200 de angajați.
În 1998 a fost înființată Hochland România, odată cu achiziția și modernizarea unității de producție
de la Sighișoara.
În prezent, Hochland SE are vânzări anuale de 270000 de tone de brânzeturi. Gama de produse
Hochland diferă de la țară la țară, în funcție de diferitele comportamente de consum și preferințe ale
consumatorilor locali. În 2011, hrupul Hochland a raportat o cifră de afaceri de peste 1,2 miliarde
de euro.
O dovadă pentru calitatea produselor și siguranța alimentară o reprezintă și certificarea
IFS(International Food standard), nivelul 6, o raritate în rândul industriei alimentare din România,
Hochland obținând de fiecare data un nivel înalt la acest audit cu cerințe extrem de exigente.
Hochland România SRL, a obținut diploma pentru locul I în Top Afaceri România 2012. Top realizat
pentru România, localitatea Sighișoara, conform datelor de bilanț afferent anilor 2011.
 Obținerea brânzei topite
Brânza este produsul proaspăt sau maturat obţinut prin scurgerea zerului după coagularea laptelui, a smântânii, a
laptelui smântânit, a amestecului unora sau a tuturor acestor produse. Până în prezent se cunosc circa 1000 de
sortimente de brânzeturi. Toate sunt preparate din lapte, în special din cel de vacă, oaie, bivoliţă şi capră sau din
amestecul acestora. Oricâte deosebiri există între aceste sortimente, la prepararea lor se respectă o serie de reguli
fundamentale, obţinerea brânzeturilor trecând prin următoarele faze principale:
controlul şi tratarea laptelui;
pregătirea laptelui pentru închegare;
prelucrarea coagulului;
obţinerea caşului şi prelucrarea lui;
maturarea brânzeturilor;
depozitarea şi ambalarea brânzeturilor.
Dezvoltarea produciei de brânză topită este rezultatul influenței următorilor factori:
prețul mai mic decât al brânzeturilor convenionale, deoarece la fabricare se pot utiliza sortimente de brânză de
calitate mai scăzută și ingrediente mai ieftine;
marea diversitate de sortimente care se deosebesc între ele prin compoziie;
caracteristici senzoriale, formă și ambalaje;
au o durată de conservare mai lungă chiar și la temperatura ambiantă;
pot fi utilizate în alimentaia de tip fast food.
Caracteristici de calitate ale produsului
Fiecare sortiment de brânză se caracterizează
prin însuşiri organoleptice şi fizico-chimice specific.
Proprietățile organoleptice (tabel 2.5.1):
Caracteristici Condiții de admisibilitate
Aspect: Suprafață netedă, lucioasă, fără coajă și fără
-exterior mucegai; la brânzeturile afumate suprafață
netedă, uscate, cu puține urme de sfoară;
-interor Pastă curată, fină, omogenă, fără găuri de
fermentare, fără goluri de aer, fără cristale de
săruri, fără corpuri străine.
Culoare De la alb-gălbui la gaben sau culoarea
adaosului/condimentului folosit; la brânzeturile
afumate galben-deschis; spre suprafața
exterioară o nuanță mai închisă spre brun; în cazul
brânzeturilor topite fabricate pe bază de
brânzeturi fermentate cu mucegai tip Penicillium
Roquefort, culoarea poate fi cu nuanță cenușiu-
verzui.
Consistență Moale, de cremă, până la ușor tare și elastică.
Miros și gust Plăcut, caracteristic, potrivit de sărat, fără miros
sau gust străin, fără cristale de săruri perceptibile
la masticare; la brânzeturile care poartă
denumirea produsului de bază, gust și aromă
caracteristice acestuia, bine exprimate; la
brânzeturile cu adaosuri sau cu condimente, gust
și aromă specifică acestora.
 Proprietăți fizico-chimice (tabel 2.5.2):

Tipul

Caracteristici Trei
Metode de verificare
Cremă dublă Cremă Foarte Grasă sferturi
grasă grasă

Grăsime raportată la substanța 60 50 45 40 30

STAS 6352/2-73
uscată, % +/-2 +/-2 +/-2 +/-2 +/-2
Substanța uscată, %, min. 40 40 40 40 40 STAS 6344-68
Substanțe proteice, %, min. 13 14 14,5 16,5 16,5 STAS 8201-82
pH 5,3……5,9 STAS 6355-81

Proprietăți microbiologice (tabel 2.5.3):

Caracteristici Condiții de admisibiltate Metode de verificare

Bacterii coliforme, la 1g produs, max. 1 STAS 6349/4-80

Stafilococi coagulează pozitiv, la 1g produs, max. Absent STAS 6349/11-83
10 STAS 6319/12-83
 Importanța produsului în alimentație

Brânza topită este pe „lista neagră” a Ministerului Sănătăii din cauza conținutului ridicat de grăsimi
și a faptului că împiedică dezvoltarea sistemului osos. De aceea consumul zilnic nu trebuie să
depășească 35 de grame.
Aditivii utilizați la fabricarea brânzei aduc un aport excesiv de fosfor și sodium, care împiedică
fixarea calciului în oase și în același timp au alte efecte nedorite asupra sănătății.
În timp se poate ajunge la osteoporoză sau la depuneri anormale de calciu. Stabilizatorii,
caragenan E 407 și guma guar E 412, pot produce, în cazul unui consum ridicat, probleme
intestinale. Mai mult, E 407 poate declana ulcer și chiar cancer. Guma guar este o substanță care
generează balonări, greață, crampe, astm, eczeme sau alergii.
Brânzeturile topite nu sunt indicate supraponderalilor și obezilor, copiilor, adolescenților, femeilor
însărcinate și care alăptează, suferinzilor de osteoporoză, de maladii hepato-renale, de
hipertensiune, suferinzilor de dislipidemie, celor cu hipertrigliceridemie, celor cu afecțiuni
cerebro și cardiovasculare. Persoanele cu intoleranță la lactoză vor testa în prealabil produsul,
pentru a vedea care este reacia organismului.
 PROMOVAREA PRODUSULUI PE PIAȚĂ
Hochland AG este o companie de familie care s-a concentrat exclusiv pe producţia,
prelucrarea şi comercializarea de brânzeturi.
Având 3700 de angajaţi în 12 unităţi de producţie, Hochland realizează o cifră de afaceri de circa 780
milioane euro. Astfel Hochland este unul dintre cei mai mari producători şi prelucratori de brânzeturi din
Europa. Hochland este reprezentată pe plan naţional şi internaţional în toate segmentele semnificative de
brânzeturi. Brânza Hochland este vândută în peste 50 de țări de pe toate cele 5 continente, numele fiind
sinonim cu calitatea și permanenta inovație de produse.
Brânza topită Hochland se caracterizează printr-un gust excelent şi o calitate superioară, susţinute de
certificarea ISO 9001 dobândită pentru fabrica Sighişoara.
Hochland oferă:
brânză topită triunghiuri;
brânză topită felii;
brânză topită bloc.

Triunghiurile de brânză topită Hochland sunt oferite în următoarele sortimente (figura.2.9.1): smântână;
șuncă;ciuperci; verdeață; fitness (cu conținut rdus de grăsime);mixt albastru;mixt roșu;mixt verde.
 Feliile de brânză topită Hochland sunt practice şi uşor de folosit, pentru că fiecare felie este ambalată individual.
Folia din jurul fiecărei felii îi păstrează calitatea şi prospeţimea chiar şi după deschiderea pachetului.
Sortimente disponibile (figura 2.9.2):
caşcaval;
șuncă;
smântână;
emmentaler;
cheeseburger;
fitness.

Blocurile de brânză topită Hochland sunt disponibile în două sortimente (figura 2.9.3):
smântână;
șuncă;
emmentaler.
 Mijloace de promovare
Pentru obţinerea de informaţii despre sortimente de brânză topită existente sau noi, firma Hochland realizează
spoturi publicitare, spoturi radio şi are de asemenea o pagină web pentru cei care beneficiază de conexiune la
internet. Firmele concurente, cum ar fi La Dorna nu au realizat prea multe campanii publicitare i nu au pagină web
în limba română pentru a-şi putea prezenta produsele unor potențiali clienţi.

Pentru a se situa în setul evocat, Hochland a realizat multe spoturi TV, ştiind că aceasta este calea cea mai
eficientă de a face cunoscute produsele sale populaţiei.

Referitor la categoria "brânză topită", se poate spune că s-a remarcat un grad de cunoaştere mai ridicat în ceea
ce priveşte notorietatea spontană, prima marcă indicată fiind Hochland (62,9%), urmată, la mare distanţă de La
Dorna (15%).
Un alt mijloc de promovare îl reprezintă degustarea în magazinele de tip supermarket, hipermarket unde
numărul cumpărătorilor este foarte mare.

Pentru a-i fi cumpărate produsele, Hochland investeşte mulţi bani în promovare şi distribuţie încercând ca în
fiecare magazin alimentar sau supermarket să se regăsească produsele sale.
 CONCLUZII
Brânzeturile fac parte din alimentaţia de zi cu zi a românului, fie că se consumă caşcaval, brânza topită,
brânză de burduf, feta, telemea sau specialităţi de brănză. Piaţa este extrem de dinamică, în continuă
dezvoltare şi în plin proces de aliniere la standardele Uniunii Europene.
Integrarea va impune noi reglementări calitative care vor reduce numărul de ofertanţi, iar cei rămaşi în
cursa vor fi obligaţi să pună accent pe respectarea standardului de calitate pentru a putea concura cu
producătorii externi. Potrivit statisticilor, brânzeturile reprezintă jumatate din valoarea totală a pieţei
lactatelor, anual, în România, fiind produsă brânză în valoare de 400 de milioane de euro.
De-a lungul timpului, valorile companiei de familie din Allgäu – calitate, stabilitate și încredere – au
căpătat aceeași semnificație pentru consumatorii de pretutindeni. Hochland și-a câștigat astfel
popularitatea: în Polonia, România și Rusia, Hochland este lider de piață pe segmentele în care activează
și este premiat în mod constant pentru realizările sale.
În România, Hochland a obținut de două ori la rând locul întâi în clasamentul industriei alimentare
realizat pe baza studiului “Emotional Branding”. În Polonia, a primit de nenumarate ori titlul de Superbrand,
iar în Rusia a fost ales “Brandul Numarul 1”. De asemenea, în Germania brandul este foarte iubit de
consumatori, iar produsele obțin deseori premii pentru calitate și gust.
Recomandări:
Aprovizionarea punctelor de desfacere mici și mijlocii cu toată gama sortimentală;
Să se aibă în vedere și clasa consumatorilor cu venituri mici.
 Bibliografie

1. Site-ul Hochland România: www.hochland.ro

2. Site-ul Grupului Hochland: www.hochland.ro/HochlandGroup/ro
3. Site-ul Cariere online: www.cariereonline.ro/articol/la-carma-fara-gps-sergiu-mititelu-general-
manager-hochland-romania