Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTA SI INGINERIA


MATERIALELOR

Polimeri biodegradabili folositi in


ingineria tesutului osos

STUDENT :
NICOLAE CRISTIAN
Introducere
• Utilizarea polimerilor biodegradabili in
medicina a inceput la mijlocul sec.XX,
cu utilizarea lor initiala in suturile
resorbabile „in vivo”;

• Utilizarea lor in chirurgia


osoasa are loc incepand cu
anii 1990;

• Recent, polimerii
bioresorbabili au fost
folositi pentru deformari
cranio-faciale intr-un
multicentru UE.
Caracteristicile necesare pentru cresterea oaselor noi:
- osteoconductivitate;
- osteogenicitatea;
- osteoinductivitate.

Avantaj: polimerii degradabili sunt tot mai folositi in ingineria tisulara, deoarece acestia
pot fi folositi ca un implant si nu va necesita o a doua interventie chirurgicala pentru
indepartarea materialului.

Dezavantaj:
- transmiterea de boli grave(HIV);
- riscul de respingere imunitar;
-limfoame etc.

Criterii de proiectare pentru polimeri biodegradabili:


-suprafata sa permita adeziunea si cresterea celulara;
-dupa implantarea „in vivo” sa nu produca inflamatie si toxicitate;
- sa fie reproductibil in 3 structuri dimensionale;
- sa prezinte porozitate mare;
-resorbtia grefei dupa indeplinirea scopului ;
-gradul de degradare a grefei trebuie sa corespunda gradului de regenerare

a tesutului de interes.
Proprietatile si nomenclatura polimerilor resorbabili

Greutate moleculara (Mn) 10 000-1 000 000


Greutatea totala a tuturor moleculelor din polimer
Mn = (intr-un esantion)
Numarul total de molecule din polimer

Vascozitatea intrinseca: capacitatea unui polimer de a creste vascozitatea unui anumit solvent
la o temperatura data
Stare amorfa
Cristalinitatea: Polimeri Imbunatatire proprietati Timp mai lent
Stare semicristalina de degradare
mecanice
totala
Intervale de temperatura:
- punct de topire (Tm) : trecerea de la ordinea moleculara la dezordine, sau de la cristalin la
amorf
- punct de tranzitie vitroasa (T ) : temperatura la inceputul miscarii lantului si permite
g
schimbarea conformatiei timpului de incarcare.
Ex: - 600 C pentru policaprolactone si 600C pentru poli (L-lactide)
Copolimeri: avantaj- cele mai bune proprietati
∙ 2 polimeri semicristalini→copolimer extrem de amorf.
Degradarea: proces de scadere a polimerului in oligomeri si in cele din urma in monomeri.
Eroziunea : procesul prin care oligomerii si monomerii parasesc polimerul.

foto
∙ Tipuri de degradare termica
mecanica
chimica

∙ Degradarea /eroziunea unei matrice polimerice depinde de:

- structura chimica a polimerului (↑ Mn → ↑ timpul de degradare);


- patrunderea apei in matrice -eroziune la suprafata→ hidroliza pasiva la polimeri sintetici
-eroziune in masa→ ruperea legaturilor hidrolizabile
- pH(cresterea aciditatii →↓ pH →↑ degradarii);
- dimensiunea matricii.
Biocompatibilitatea

Biocompatibilitatea unui material se refera la "capacitatea unui material de a


interactiona cu gazda corespunzatoare intr-o anumita situatie ”.
Reactia la corpuri straine depinde de:
-dimensiunea ranii;
- gradul de acoperire a matricei provizorii;
- tesutul sau organul in care este implantat dispozitivul.

Formarea de tesut fibros:


- patratul punctat reprezinta dimensiunea
originala a polimerului inainte de implantare.
Dupa 6 luni se observa incapsularea fibroasa
cu deformare clara a umpluturii custii de
polimer.

Caracteristicile suprafetei si sterilizarea:


- Comportamentul celulelor depinde de topografia, chimia si hidrofilia suprafetei.
• osteoblastele
→ prefera suprafete mai aspre; fibroblastele → suprafete fine si extrem de fine;
↑• hidrofiliei → ↑ proliferarii celulelor dar, poate reduce si raspunsul imunitar in vitro.

- Sterilizarea se poate face cu:→ abur – nepotrivita polimeri resorbabili (altereaza propr. fiz. si mec
oxid de etilen – polimeri sensibili la caldura
cufundare in alcaloizi si/sau etanol – imbunatatirea suprafetei
cu fascicul de electroni – absorbtie crescuta – putere inmuiere
Biofunctionalitatea

Biofunctionalitatea unui material este definita ca a fi “sprijinul suplimentar ce


preia functia mecanica a unui tesut osos distrus”.
In cazul coloanei vertebrale ca si dispozitiv se utilizeaza “cusca” – trebuie sa creeze mediul
propice pentru fuziunea osoasa.
In urma unor investigatii s-au stabilit urmatoarele aspecte:
 implanturile metalice – sunt puternic radiopace pe roentgenograme ;
 polimerii nedegradabili (polietercetonele) – recomandate pentru implant spinal;
 polimerii degradabili pot fi adaptati rigiditatii osului;
nu interfereaza cu RMN;
sarcina mecanica poate fi transferata de la implant la os;
eliminarea operatiei de extirpare.

Cusca Cusca de titan ce realizeaza o


radiotransparenta fuziune mai ridicata
Tehnologii emergente

Implanturi ce incorporeaza polimerii cu substante antibiotice - are loc scurtarea


procesului de vindecare;

Implanturi din poliglicolid-co-poliactida – sunt studiate pe animale pentru a


evalua riscul de infectare dupa implantare.

Implanturi bazate pe: nanofibre, preparate din electrofilare ce


contin fibre asemanatoare cu cele biologice in matricea celulara
suplimentara.
Forme sintetizate de fosfati de calciu natural:
Avantaj: - scaderea timpului de degradare a polimerului si a pH-ului;
- prezinta o usoara crestere a rigiditatii si rezistentei;
- poate aparea la interfata apozitia osoasa.
Dezavntaj: incizia mica face mai dificila infiltrarea implantului.
Concluzii
Orchestrarea unui raspuns adecvat tesutului gazda este ghidat de :
• biocompatibilitatea, biofunctionalitatea, locul de implantare, vascularizare a

implantului, prezenta/absenta micro-miscarii, regimul de incarcare dinamica si


vizualizarea „in vivo”;

Problemele legate de biocompatibilitate (incapsularea fibroasa) pot fi rezolvate


prin apozitie osoasa directa la suprafata.

Biofunctionalitatea polimerilor degradabili (incarcarea mecanica a implanturilor


polimerice) necesita investigatii suplimentare.