Membrana celulara

Membrana celulara si endomembranele

• Plasmalema (membrana citoplasmatica) este o

structura esentiala pentru celula. Defineste “frontiera
celulei”si asigura diferentele de compozitie intre
compartimentul citosolic si spatiul extracelular.
• In mod analog, endomembranele delimiteza unele
organite, si asigura diferentele de compozitie intre
spatiul inchis de membrana si citosol.
• Toate citomembranele au o arhitectura comuna, bazata
pe existenta unui bistrat lipidic, cu o grosime de circa 5
nm, care este “functionalizat” prin diferite alte tipuri de
molecule: proteine, glicani, proteoglicani, etc.
 Functiile membranei
O serie de caracteristici si roluri sunt similare pentru toate
citomembranele:
• Asigura o compartimentare adecvata derularii simultane a
unor procese biochimice, prin furnizarea unor conditii
chimice/biochimice adecvate fiecarui proces
• Genereaza “suprafata specifica” marita pentru derularea
unor procese biochimice (de exemplu, lantul respirator
mitocondrial, sinteza lipidelor sau proteinelor de
membrana)
• Asigura integrarea intre celula si mediul extracelular,
respectiv intre compartimentele celulare delimitate de
endomembrane si citosol
 Organizarea membranei
• Lipide – bistrat lipidic = structura de baza
a membranei

• Proteine – integrale si periferice

• Componenta glucidica – oligozaharide

legate de lipide sau proteine, doar pe
fata externa a membranei - glicocalix
 Modelul mozaicului fluid

Bistrat
lipidic

(B) Molecula lipidica Molecula de

proteina
Molecula lipidica
Molecule de proteine
 Principalele clase de lipide de
membrana
• Fosfolipide (70-75%)
– Fosfatidil-coline
– Fosfatidil-etanol-amine
– Fosfatidil-serine
– Sfingozine
– Fosfatidilinozitol
• Colesterol (20-25%)
• Glicolipide (1-10%)
• Lipidele din compozitita membranei sunt
molecule amfipatice sau amfifile:
– Ele prezinta o portiune nepolara (hidrofoba)
reprezentata de unul sau mai multe resturi “acil”, si o
portiune polara (hidrofila), reprezentata de fosfatidil-
derivatii cholinei, serinei, etanolaminei, etc.
• In cadrul bistratului, grupele nepolare sunt
distribuite la interior, iar cele hidrofile, catre
exterior.
 Componentele bistratului lipidic
Alcatuirea unui fosfolipid membranar:
• parte hidrofila, polara – acid fosforic + colina /etanolamina/serina/ inozitol etc;
• parte hidrofoba, nepolara – di-acil-glicerol

cholina
Glicerol

Rest de Acid gras

(acil)

Acid fosforic

Fosfatidil-cholina

Lecitina
 Componentele bistratului lipidic
Sfingolipide – 1 acil-glicerolul este inlocuit cu
sfingozina– un amino-diol
Sfingolipidele sunt componente lipidice
importante ale SNC si in membrana
mitocondriala interna
 Fosfolipidele: alte grupari polare
colina serina etanolamina

Spre exterior Spre citosol Spre citosol

 Colesterolul

•Se dispune in ambele monostraturi, printre fosfolipide

• Constituenta fundamentala a
citomembranelor este reprezentata de
bistratul lipidic – o zona centrala hidrofoba,
intre 2 zone hidrofile.
• Moleculele de lipide sunt organizate ca un
bistrat continuu, cu o grosime de circa 5 nm.
• Acest bistrat genereaza structura fluida de
baza a membranei si formeaza o bariera
relativ impermeabila pentru majoritatea
moleculelor hidrosolubile.
• Lipidele de membrana sunt aranjate in bistratul
lipidic intr-un “fluid bidimensional”.
• In cadrul acestui fluid bidimensional, moleculele
pot sa efectueza miscari de rotatie si de translatie
in planul (monostratul) de origine. Miscarile “flip-
flop” – de transfer dintr-un monostrat in altul nu
sunt in mod normal intalnite, exceptand membrana
reticulului endoplasmic, unde exista translocatori
de fosfolipide (implicati in biogeneza
membranelor).
• Colesterolul este prezent intr-o proportie
insemnata in membrane. Datorita celor 4 cicluri,
are o portiune plana si relativ intinsa, care
restrictioneaza deplasarea libera a celorlalte lipide
– scade fluiditatea.
• Lanturile hidrofobe se distribuie aproximativ
paralel in filmul lipidic.
• Resturile acil pot fi reprezentate de acizi grasi
saturati sau acizi grasi nesaturati.
• Gradul de nesaturare si proportia acizilor grasi
nesaturati constituie un factor important in
reglarea fluiditatii membranelor, impreuna cu
colesterolul.
Izomeria cis-trans a acizilor grasi
H
O
1
H H H H H H H
H 17 H 15 H 13 H 11 H 9 H 7 H 5 H 2
18 H 16 H 14 H 12 H 10 H 8 H 6 H 4 O
H 3
H H H H H H H H

H
Acid gras saturat (Palmitic) O
1
H H H H H H H
H 17 15 H 13 H 11 H 9 H 7 H 5 H 2
18 H 16 14 H 12 H 10 H 8 H 6 H 4 O
H 3
H H H H H H H H

Acid gras nesaturat – w3 palmitic “trans” H

O
1
H H H H H H
15 H 13 H 11 H 9 H 7 H 5 H 2
14 H 12 H 10 H 8 H 6 H 4 O
H 16 3
H H H H H H
H
17 H
H
Acid gras nesaturat – w3 palmitic “cis”
18
H
H
• In organisme se intalnesc numai acizi grasi cu
numar par de atomi de carbon – 14-28.
• Acizii grasi nesaturati prezinta una sau mai multe
duble legaturi, care prezinta o rotatie limitata; in
consecinta, pozitiile la dubla legatura pot sa fie
“cis” (cei doi hidrogeni de aceeasi parte a dublei
legaturi) sau “trans” (cei doi H de-o parte si de
alta).
• In organismul uman si animal, se intalnesc numai
AG nesaturati “cis”. Aceasta conformatie
determina o “curbare” a moleculei si o extindere a
volumului ocupat in filmul lipidic de o molecula
lipidica.
• Acest lucru, alaturi de colesterol, contribuie la
reglarea fluiditatii membranei.
• Filmul de lipide din membrana prezinta o
organizare speciala, ce poate alterna intre o
stare fluida si una de gel (structura lichid-
cristalina).
• O membrana are o “temperatura de topire”
sau “temperatura de tranzitie” la care se face
tranzitia de la o stare fluida la cea cristalina.
• Compozitia lipidica a celor doua monostraturi
lipidice este diferita; de exemplu, aproape toate
lipidele cu colina in capul polar (fosfatidilcolina,
sfingomielina) se gasesc pe monostratul
exterior, pe cand cele cu grupari amino primare
(serina, etanolamina) sunt localizate pe fata
citosolica.
• Aceasta genereaza si o asimetrie de sarcina
intre cele doua fete (preponderent pozitiva pe
fata externa, preponderent negativa pe cea
citosolica)
•Asimetria compozitiei lipidice este foarte importanta
din punct de vedere functional. Numeroase proteine
citosolice se leaga la anumite capete de grupari
lipidice de pe fata citosolica a bistratului.
•De exemplu, Proteinkinaza C necesita prezenta
fosfatidil serinei, cu sarcina negativa pentru activitate.
•Fosfatidilinozitolul, prezent pe fata citosolica, este
modificat de Fosfatidil-inozitol-kinaze, ajutand la
recrutarea unor proteine de semnalizare.
•De asemene, o serie de fosfolipide sunt clivate de
fosfolipaze intracelulare, ca urmare a unor semnale
extracelulare, eliberand mediatori de semnalizare
intracelulari.
 Glicolipide

• Se gasesc pe suprafata membranei plasmatice,

exclusiv pe monostratul extern. Au o tendinta
pronuntata de autoasociere, prin legaturi de
hidrogen (intre lanturile glucidice) si prin legaturi van
der Waals (intre portiunile de acizi grasi, mai ales
nesaturate).
• Glicolipidele reprezinta aproximativ 5% din
moleculele lipidice ale monostratului extern.
• Cele mai complexe glicolipidele sunt gangliozidele,
continand oligozaharide cu unu sau mai multe resturi
de acid sialic, ceea ce confera o sarcina neta
negativa.
• Au fost identificate peste 40 de gangliozide.
 Proteinele de membrana
• Membrana contine, alaturi de lipide, o
componenta proteica bogata.

• Proteine
– integrale
• transmembranare (complet cufundate in bistrat)
• partial cufundate in bistrat – ex. caveolina
– periferice
• ectoproteine
• endoproteine

•
• Modul de orientare in raport cu membrana
este unic pentru fiecare proteina (adica,
intotdeauna un anumit domeniu se va gasi pe
aceeasi fata a membranei.
• Practic, asimetria functionala si structurala a
membranei este amplificata prin
componentele proteice.
 Proteine transmembranare
• Contin ectodomeniu, domeniu transmembranar,
endodomeniu
– Domenii transmembranare (1-7 domenii TM); cel mai
frecvent, domeniile transmembranare sunt constituite din
aminoacizi hidrofobi, ceea ce asigura “insertia” in
domeniul hidrofob al membranei, si stabilizarea prin
legaturi van der Waals. Exista cazuri (canalele ionice) in
care in compozitia TM se gasesc si domenii hidrofile.
– Ecto-, endodomeniu, prezente de-o parte si de alta a
bistratului lipidic, domenii care sunt implicate in realizarea
functiilor specifice (recunoastere intercelulara, integrare cu
matricea extracelulara, semnalizare intracelulara,
transport, etc)
• Proteinele transmembranare traverseaza o data (single
pass) sau de mai multe ori (multi-pass proteins) bistratul
lipidic.
 Proteinele periferice
• Nu sunt incorporate in filmul lipidic, ci se
asociaza bistratului, atat pe fata
citoplasmatica, cat si pe fata externa:
– prin interactii ionice puternice cu proteinele
transmebranare,
– prin acilare – care conduce la “ancorarea” la
bistrat prin acizi grasi
– Prin asociere la alte structuri, cum ar fi
polizaharidele (oligozaharidele) pe fata externa
 Proteine de membrana- glicoproteine
•Ectoproteinele /ectodomeniile proteinelor
transmembranare sunt foarte frecvent modificate in
cursul biosintezei, in special prin inserarea unora
sau mai multor resturi glicozidice - glicoproteine.
•Aceste grupari glicozidice servesc la recunoasterea
intercelulara, protejarea impotriva actiunii de
degradare proteolitica si inactivarii.
•Glicolipidele si glicoproteinele formeaza
glicocalixul, entitate cu functii specifice in
recunoasterea si asocierea celulara, metabolism sau
ca situsuri receptoare pentru molecule de
semnalizare.
 Plutele lipidice (Lipid rafts)

• In structura membranei plasmatice se disting unele

microdomenii, bogate in sfingolipide si colesterol.
Interactiunile mai puternice intre lanturile
componente ale sfingozinelor face ca aceste
microdomenii sa prezinte o fluiditate mai mica si sa
se comporte ca un bloc mai stabil.
• De asemenea, asigura gruparea/organizarea
anumitor tipuri de proteine de membrana in
structuri de transport sau in structuri de
semnalizare
• Plutele lipidice contin o varietate de proteine
integrale si periferice implicate in semnalizarea
celulara. Ele pot fi privite ca niste “platforme de
semnalizare” plutind pe oceanul lipidic.
Lipid rafts (Plutele lipidice)

Plute lipidice
 Sumar
• Organizarea moleculara a membranei este
descrisa de “modelul mozaicului fluid”
• Membranele biologice: sunt formate dintr-un
bistrat lipidic, functionalizat cu proteine si
componenta glucidica.
• Bistratul lipidic este format din molecule
individuale, capabile de difuzie in planul
monostratului.
• Exista trei clase majore de lipide: fosfolipide,
colesterol si glicolipide.
 Sumar
• Proteinele transmembranare traverseaza o data
(single pass) sau de mai multe ori (multi-pass
proteins) bistratul lipidic.
• Alaturi de proteinele integrale, se gasesc
numeroase proteine periferice, situate pe una sau
alta din fetele membranei.
• Modul de “insertie” ori de “plasare” a proteinelor
in raport cu bistratul lipidic este unic pentru
fiecare caz in parte, astfel incat un anumit
domeniu va fi situat de fiecare data pe aceeasi
parte a membranei, iar in cazul proteinelor
periferice, acestea vor fi situate intotdeuna de
aceeasi parte a membranei.
• Componenta glucidica (glicolipide, glicoproteine
si proteoglicani) formeaza glicocalixul
Membrana plasmatica