ARTEMISININ

Profesor coordonator: Studenți:

Aurel Diacon Chivu Ionela
Dumitrache Georgiana-Elena
Oprea Emanuela
Specializarea: CISOPC
 Introducere
Malaria este cauzată de mușcătura unui țânțar (Anopheles),
rezultând parazitul malariei, Plasmodium, care intră în fluxul sanguin uman.
Are loc eliberarea ciclică a paraziților din celulele roșii din sânge, care
provoacă simptome intermitente de febră, frisoane și anemie caracteristice
malariei.
 Artemisinin
Pelinul alb sau pelinul de mai
(artemisia) a fost folosit mai mult de o
mie de ani de catre fitoterapeuții din
China în tratamentul multor boli, cum
ar fi bolile de piele și malaria.
La începutul anilor '70, oamenii
de știință chinezi au căutat plante
medicinale tradiționale chinezești
pentru a obține un nou artemisinin
izolat din planta cunoscută sub numele
de Qing Hao (Artemisia annua L.).
Artemisinin
Din punct de vedere botanic, Artemisia annua
este o planta viguroasa anuala, care are o singură
tulpină și variază în înălțime de la unu la doi metri. Se
dezvoltă ușor în zonele temperate și zonele tropicale la
altitudini mai mari.
Sămânța este extrem de mică și de obicei este
crescută până la faza de răsad și transplantată.
Sunt necesare puține interventii, în afară de
unele fertilizări, deoarece plantele în prezent nu par să
aibă probleme particulare din cauza insectelor sau a
bolilor.
Este în principal plantata la începutul anului
calendaristic și are nevoie de cinci până la șase luni
pentru a se maturiza.
 Descoperirea artemisininei
Povestea artemisininei a început în China la sfârșitul anilor 1960.
În studiile clinice din anii 1970, rezultatele testelor făcute asupra membrilor
armatei chineze infectate cu parazitul Plasmodium au demonstrat o eficiență
terapeutică remarcabilă la aproape toți pacienții tratați. Chiar mai impresionant, nu
au existat efecte secundare evidente (deși au apărut zvonuri despre o
neurotoxicitate asociată la momentul respectiv).
Unii cercetători occidentali au fost sceptici față de inelul 1,2,4-trioxan
încorporat în structura artemisininei. Ei s-au îndoit că un astfel de grup funcțional
ar putea fi stabil și ar fi pus la îndoială dacă artemisinin ar putea fi cu adevărat util
ca medicament.
Prima generație de medicamente derivate din
artemisinin. Utilizări
Uleiul esențial de Artemisia
annua este benefic pentru proprietățile
sale anti-bacteriene, “anti-periodic”
(previne revenirea simptomelor), anti-
septice. Acesta este utilizat ca parte a
unei combinatii de alte plante anti-
malarie, pentru a preveni dezvoltarea
rezistenței la paraziți.
De asemenea, s-a demonstrat că
planta are proprietăți anti-cancer.
Se știe că structura neobișnuită a
artemisininei, inelul 1,2,4-trioxanic, este
baza acțiunii antimalarice unice a
medicamentului. Este legătura
endoperoxidică din inel care
"declanșează" artemisininul pentru a
"exploda" - dar numai în vecinătatea
parazitului Plasmodium.
Prima generație de medicamente derivate din
artemisinin. Utilizări
Artemisininul este slab solubil în apă (și, de
asemenea, în ulei). Prin urmare, atunci când a fost creată
prima generație de medicamente derivate din
artemisinină, scopul principal a fost acela de a îmbunătăți
solubilitatea, astfel încât noul medicament să poată fi mai
ușor formulat și mai eficient.
Cea mai accesibilă grupare funcțională în
artemisinin este gruparea lactonă.
Reducerea artemisininei prin borohidrură de
sodiu a produs dihidroartemisinină , în care gruparea
lactonă a fost transformată într-o grupă lactol (hemi-
acetal). Inelul intact 1,2,4-trioxan din dihidroartemisinină
a păstrat o potență mai mare decât cea a artemisininei,
deși dihidroartemisinina nu a avut stabilitate in vivo.
Totuși, această problemă ar putea fi rezolvată prin
atașarea unui substituent la gruparea hidroxil liberă. În
plus, selecția atentă a acestui substituent, poate conduce
la controlul solubilității medicamentului rezultat.
 Mecanismul de acțiune
În 2015 mecanismul de acțiune al arteminisinei era încă
necunoscut, însă cea mai largă teorie acceptată a fost aceea că aceasta
este activată mai întâi prin scindare după reacția cu hem și oxidul de
fier (II), ceea ce are ca rezultat generarea de radicali liberi care la rândul
lor distrug proteinele susceptibile, ducând la moartea parazitului.
 Metode de sinteză- Biosinteză
Se crede că biosinteza artemisininei implică
calea mevalonatului (MVA) și ciclizarea difosfatului
de farnesil (FDP).
De-a lungul deceniilor, calea clasică a
mevanolatului citoplasmic (MVA) a fost considerată
ca singura cale pentru biosinteza terpenelor,
descoperită pentru prima dată de Bloch și Lynen în
1958. Are doi precursori izoprenoizi, izopentenil
difosfat (IPP) și dimetilalil difosfat (DMAPP) , care
sunt biosintezați prin mevalonat provenit din acetil-
CoA. Cu toate acestea, o altă cale de biosinteză a fost
elucidată recent. Această cale non-MVA plastidică
sau calea fosfatului de deoxi-oxiluloză (DXP) / metil-
iretritol-fosfat (MEP), provine din acidul gliceric-3-
fosfat și piruvat.
Plantele tinere de A. annua au fost tratate
separat cu inhibitori chimici specifici de MVA sau
non-MVA, după care s-a constatat că formarea
artemisininei a scăzut în ambele grupuri. Acest lucru http://ucsdchem257.pbworks
a demonstrat că precursorul IPP a fost furnizat nu .com/w/page/10600798/Arte
numai prin calea MVA, ci și prin calea non-MVA.
misinin
Metode de sinteză- Sinteza chimică din biomasă
Materiale
Frunzele de “Artemisia annua” cu gradul de
maturizare de cinci luni sunt colectate înainte de
înflorirea plantei, din Wondogenet (270 km sud-
vest de Addis Abeba), Kombolcha și Kalu (360-376
km în nord-estul Etiopiei) și Gonder (724 Km nord-
vest de Etiopia) unde este cultivata pentru diferite
scopuri de cercetare.
Ulei esential din frunzele de Artemesia
annua este obținut in centrul de cercetare din
Etiopia prin trecerea tuturor etapelor de
operațiuni: de colectare, uscare și măcinare.
Metode
Uleiul este extras cu hexan (solvent) și apoi
purificat cu ajutorul evaporatorului rotativ.
 Metode de sinteză- Sinteza chimică din biomasă
Extracția Appartus
Extractorul constă dintr-un dispozitiv de încălzire,
un balon cu fund rotund cu rezervor de solvent, o cameră
de extracție care conține un cartuș poros de extracție și
un condensator [12].
Pași experimentali
100 g de Artemisia annua sunt introduse în cartuș
și acoperite cu vată de sticlă. Acesta este plasat în
camera de extracție. Se adaugă apoi peste frunzele
zdrobite hexan (solvent) pentru a realiza un raport optim
de 1: 7,5 (Artemisia annua:hexan) pentru a maximiza
produsul. După aceea, sistemul se încălzește. După 5 ore,
solventul și extractul din balonul de extracție sunt
introduce la rota-vapor pentru separarea uleiului din
solvent, urmată de operația de purificare a uleiului de
artemisinin.
 Sinteza industrială de Artemisinin
Frunzele de Artemisia annua colectate sunt uscate la soare pentru a se
îndeparta 12% din umiditate. Apoi, frunzele sunt zdrobite cu ajutorul unei
râșnițe într-un interval de dimensiuni de 3-5 mm și introduse în extractor cu un
raport optim de solvent. Cantitatea de biomasă uscată alimentată în reactor
depinde de capacitatea extractorului. În extractor, cel mai bun raport dintre
biomasa uscată și hexan este 1: 7,5 (w / v). 20% din biomasa uscată este
îndepărtată ca fiind resturi de frunze. Resturile de frunze sunt folosite în calitate
de combustibil solid și îngrășământ după ce se îndepărtează solventul din ele.
În aparatul de îndepartare a solventului 10% din hexan este recirculat în
rezervorul original. Procesul de extracție se realizează în 8 ore.
Extractul brut provenit din extractoare este trecut la evaporatorul de
solvent. În evaporator se recuperează 10% din cantitatea inițială de hexan. În
această secțiune, numai hexanul este recirculat și iar procesul durează 4 ore.
Lichidul rezultat din evaporatoarele de solvent intră în primul cristalizor .
În această secțiune, 15% din lichid este îndepărtat ca uleiuri, ceară, hexan și
15% ca deșeuri precipitate. Acest proces este finalizat în 48 de ore.
Sinteza industrială de Artemisinin
Artemisinina cristalină din primul cristalizor trece în
rezervorul de spălare și se spală cu 20 de litri de hexan. În
această secțiune, 70% din volum este recirculat în
rezervorul de hexan și 10% artemisinină cristalină este
îndepărtată sub formă de ceară, ulei și hexan. Procesul
durează 1 oră.
În al doilea cristalizor, 15% artemisinină brută se
îndepărtează sub formă de ceară, ulei și hexan. În
cristalizator, artemisinina brută se răcește la 5 ° C. Pentru a
elimina pigmenții verzui de artemisinină se adaugă
cărbune activ, realizându-se apoi o filtrare pentru a elimina
cărbunele.
După filtrare se realizează un proces de vaporizare
pentru eliminarea unui procent de 15% impurități și
pigmenți.
Are loc apoi o a treaia etapă de cristalizare unde se
elimină 1% impuritate, obținându-se astfel artemisinină
pură.
 Concluzii
Extracția artemisininei având drept sursă planta “Artemisia annua”
este apreciabilă folosind solventul hexan, emisii zero si plante din Etiopia cu
un conținut bun de ulei. Prin îmbunătățirea procesului de extragere a
solvenților este posibilă protejarea mediului de emisia de hexan iar frunzele
uscate pot fi folosite drept sursă de energie sau îngrășământ.
Toate operațiunile facute în procesele de extracție sunt operațiuni
mecanice. Nu au loc reacții. Prin urmare, termenii generării, consumului și
acumulării sunt absenți în toate calculele bilanțului de material.
Odată cu creșterea numărului de cristalizoare, a fost realizată o
purificare din ce in ce mai eficientă.
Cantitatea semnificativă de hexan utilizată este recirculată din
evaporatorul de solvent și din rezervorul de spălare pentru a împiedica
ajungerea lui în mediul înconjurător și pentru a economisi hexanul brut.
Vă mulțumim pentru atenție!