OBSERVATIA SI EXPERIMENTUL IN

CERCETAREA MEDICALA
A efectuat:Rusu Cristian,Gr.27
Profesor:Dumitrascu Tatiana
Cuprins

■ Observatia
■ Experimentul
■ Observatia si experimentul in medicina
■ Importanta observarii si experimentului
■ Clasificarea activitatii de observare
■ Conditii de observare si regului de experimentare
■ Scopul observarii si a experimentului
■ Concluzie
Observatia si Experimentul

■ Din perspectivă temporală observaţia şi experimentul constituie două momente

succesive alecercetării, astfel încât, desigur, observaţia precede experimentul.
Aceasta este şi o ordine istorică înevoluţia ştiinţelor, implicit a psihologiei. Spunem,
în mod obişnuit, că realitatea fiind observată nesemnalează anumite fapte
(probleme) pe care le vom aborda într-o manieră experimentală. Apoi, întimpul
experimentului observaţia survine ca element ajutător, ca sursă de date
suplimentare asupraefectelor variabilei independente.
Observatia

■ Observarea (sau, uneori, observația) este cea mai directă

formă de achiziționare a informației printr-o experiență
directă, nemediată, obținută de la o sursă primară. La
ființele vii, observarea implică folosirea organelor de simț. În
știință, observarea implică adeseori folosirea de înregistrări
cu ajutorul instrumentelor de măsură. Observațiile pot
fi calitative și/sau cantitative, atunci când valori
măsurabile sunt atașate actului observării.
Experimentul

■ Experimentul reprezintă un procedeu de cercetare în

știinţă, care constă în provocarea intenţionată a unor
fenomene în anumite condiţii pentru studierea lor și
a legilor ce le guvernează . Experiment înseamnă
activitatea destinată pentru verifi carea unei ipoteze,
formularea concluziilor sau pentru introducerea
contribuţiei la dezvoltarea știinţei.
Observatia in medicina

■ Observatia presupune un observator, care în cazul nostru este medicul, un

obiect,sau mai bine zis, un subiect de observat, care in cazul nostru este
reprezentat de bolnav, o clasã de fenomene, care în cazul nostru este reprezentatã
de patologia umanã si, în sfârsit, niste cunostinte anterioare privind fenomenele
respective, care în cazul nostru sunt reprezentate de cunostintele medicului privind
patologia umanã. Pentru cã medicul observã,dupã cum arãta I.Hatieganu, ceea ce
stie. De aceea, el trebuie sã fie pregãtit, sã stie cam ce ar putea sã vadã, si ce
semnificatie au lucrurile pe care le vede la bolnav. Aceste cunostinte sunt si ele la
rândul lor, rezultatul spiritului de observatie pe care l-au manifestat medicii de-a
lungul timpului.
Experimentul in medicina

■ Experimentul în medicină este practicat frecvent și în

diverse circumstanţe (terapii cunoscute, folosite, dar ale
căror rezultate impun testarea efi cienţei și a efectelor
secundare; droguri vechi „convertite” pentru tratarea altor
afecţiuni; inovaţii terapeutice esenţiale în îngrijirea
pacientului; îmbunătăţirea unei tehnici mai vechi; găsirea
unei soluţii terapeutice efi ciente într-o situaţie clinică
rămasă nerezolvată etc.)
Importanta observatiei

■ Observatia are un rol deosebit în medicina generalã.Pentru cã, dupã cum remarca
Laennec, în medicinã nu poti sã ajungi la un rezultat decât prin observatii
numeroase si îndelungate. Practica medicalã este fondatã de fapt pe observatia
bolnavului, iar medicul trebuie sã fie, dupã cum remarcã Cl.Bernard, mai întâi un
bun observator. Pentru cã,prin intermediul vãzului, care este cel mai implicat în
procesul observatiei, medicul primeste, de fapt, cea mai mare cantitate de
informatii apreciatã la 3 milioane biti pe secundã. Prin intermediul vãzului el poate
intra în posesia uunor semne iconice care ar fi imposibil de descris si de receptionat
prin alte mijloace, iar prin intermediul auzului, poate intra în posesia unor semne
indiceale, asa cum ar fi o voce mai scãzutã, o tuse sau un geamãt, care pot sã
sugereze gravitatea situatiei.
Importanta experimentului

■ Experimentul are o importanta deosebita in

medicina,deoarece prin experiment se rezolva
anumite probleme sau chestiuni.Experimentul nu se
deosebeste atre de observatie,insasi experimentul
reprezinta un set de observatii,care are rolul de a
sprijini sau dezminti o ipoteza sau o cercetare
privitoare la fenomene.Experimentul este mijlocul
principal in cercetarea empirica.
Clasificarea activitatiii de observare

■ Activitatea de observare poate fi clasifi cată în

observare medicală cu scop terapeutic (tratament
asociat unui pacient sau unui grup de pacienţi) și
observare medicală cu scop fundamental, în care
obţinerea datelor știinţifi ce primează în raport cu
benefi ciul terapeutic. Ambele sunt însă
subordonate unui cod etic comun
Despre observatie

■ Observatia care începe încã de la primul contact cu bolnavul, trebuie sã continue în

tot cursul investigatiilor si chiar dupã stabilirea diagnosticului în timpul
tratamentului pânã la completa însãnãtosire a bolnavului. Bolnavul trebuie supus
observatiei încã înainte de a acuza un simptom. Apoi, el trebuie observat în
continuare din momentul în care începe sã acuze anumite simptome subiective.
Observatia continuã apoi si în timpul examenului fizic al bolnavului.
■ Observatia nu trebuie sã se termine nici dupã stabilirea diagnosticului. Pentru cã, în
functie de aparitia sau disparitia unor simptome, diagnosticul poate fi modificat sau
completat.
Despre experiment

■ O deosebită atenţie reprezintă verifi carea experimentală a producţiei

farmacologice. Experimentarea farmacologică, astfel, chiar dacă provine dintr-o
procedură de laborator, precedată, la rândul său, de știinţa teoretică și din
experimente pe animale, în ultima analiză își îndeplinește itinerariul de validare prin
experimentarea pe destinatarul ultim, care este omul însuși. În acest sens, a
experimenta înseamnă a supune verifi cării, prin implicarea directă de procedee sau
mijloace (medicamente) care sunt noi sau sunt acceptate, dar nu li se cunoaște
consecinţa directă ori indirectă, imediată sau îndepărtată.
Conditii de observare

Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană, decât dacă sunt întrunite, cumulativ,
următoarele condiţii:nu exi
■ stă nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabilă;
■ b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate, în comparaţie cu
benefi - ciile potenţiale ale cercetării;
■ c) proiectul de cercetare a fost aprobat de o instanţă competentă după ce a făcut obiectul
unei examinări independente asupra pertinenţei sale știinţifi ce, inclusiv al unei evaluări a
importanţei obiectivului cercetării, precum și al unei examinări pluridisciplinare a
acceptabilităţii sale pe plan etic;
■ d) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale și asupra
garanţiilor pentru protecţia sa;
■ e) consimţământul participanţilor.
Reguli de experimentare

Experimentarea umană trebuie să respecte un număr de reguli:

■ să fi e precedată de o serioasă experimentare pe animal;
■ subiectul să accepte voluntar, să fi e major, în stare de libertate și perfect informat
despre riscuri;
■ în cazul unor maladii incurabile, la subiecţi în stadiul terminal, remediul nu trebuie
să provoace suferinţe suplimentare și să existe șanse rezonabile de a fi util;
■ nu pot fi experimentate remedii care ar altera psihicul sau conștiinţa morală.
Scopul observatiei

■ Principalul scop al observatiei medicale pe

subiecţi umani este de a îmbunătăţi metodele
profi lactice, diagnostice și de tratament,
înţelegerea etiologiei și a patogenezei unei
afecţiuni.
Scopul experimentului

■ Cercetările din domeniul activităţilor corporale vizează în

mod deosebit Manifestarea particularităţilor manifestărilor
de ordin motric, psihologic, sociologic şi somato -funcţional
pe care le determină utilizarea exerciţiilor fizice de un
anumit tip orientate spre un scop precizat. Experimentarea
urmăreşte să stabilească cu precizie tipurile de relaţii dintre
numeroasele forme şi sisteme de fenomene
Concluzie

■ Reieșind din cele expuse mai sus, putem spune ca cercetãtorul face mai întâi o
observatie, adicã observã ceva ,iar apoi emite o ipotezã si apoi, dacã poate, îsi
verificã ipoteza printr-un experiment.
■ Mai putem spune ca observația este partea externă a procesului de cunoaștere și
este necesară în cunoașterea părții perceptibile a lucrului de cunoscut., iar
specificul observației este raționalitatea și raționalizarea percepției.
■ Altfel spus, observația este percepția externă și internă structurată de intelect.
Bibliografie
■ https://www.scribd.com/doc/119288840/Ex
perimentul-metoda-de-cercetare-stiintifica
■ https://ro.wikipedia.org/wiki/Experiment
■ https://www.scribd.com/doc/7136266/Obser
vatie-Si-Experiment
■ http://www.medfam.ro/mf/mf/mf15/rest15.h
tml
■ https://www.inj.md/sites/default/files/17/49-
53_Cercetarea%20si%20experimentul%20bio
medical.pdf