Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sirbulet Alexandra
Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de
"ecuaţiile lui Maxwell" şi apoi descoperite experimental
de Heinrich Hertz. Variaţia unui Camp electric produce
un camp magnetic variabil, căruia îi transferă în acelaşi
timp şi energia. La rândul ei, energia câmpului magnetic
variabil creat, generează un câmp electric care preia
această energie. În acest fel energia iniţială este
transformată alternativ şi permanent dintr-o formă
(electrică în magnetică şi invers) în cealaltă, iar procesul
se repetă ducând la propagarea acestui cuplu de
câmpuri. Trebuie totuşi subliniat că există în procesul
menţionat şi pierderi de energie (amortizări) ce însoţesc
fenomenul.
In cartea "electricitatea şi magnetismul", publicată în 1873, james
Clerk maxwell a prevăzut – drept consecinţă a ecuaţiilor de câmp –
posibilitatea de a genera / detecta unde electromagnetice.
Ulterior, în anul 1883, George Francis Fitzgerald a observat că
teoria Maxwell sugerează faptul că acest tip de unde poate fi obţinut
prin modificări (variaţii) ale curentului electric.
In anul 1887 Heinrich Hertz a produs şi – ulterior – a detectat
primele unde radio (numite iniţial, din această cauză, unde
herţiene ; ulterior undele electromagnetice având lungimi de undă
"lungi" au fost rebotezate de către Marconi unde radiotelegrafice).
Experimentele efectuate de Hertz s-au bazat pe două dispozitive, la
construcţia cărora a depus o muncă titanică.
Primul dispozitiv este – ceea
ce numim astăzi – eclatorul lui
hertz, a cărui structură poate fi
urmărită în figura alaturata.
Bobina de inducţie Ruhmkorff
avea proprietatea de a induce
în secundar o tensiune înaltă
care – ajunsă la nivelul sferelor
mici – producea o descărcare
electrică şi (probabil) genera
oscilaţii electromagnetice de
înaltă frecvenţă (de ordinul 50
MHz).
Existenţa acestor unde electromagnetice
trebuia evidenţiată experimental, drept pentru
care cel de-al doilea dispozitiv inventat de Hertz
a fost rezonatorul care-i poartă numele.
Rezonatorul lui Hertz (pe post de receptor) a
fost amplasat în apropierea eclatorului.
Experimentele care au stabilit geometria optimă
a acestuia (adaptată frecvenţei undelor
generate) au durat nouă ani. Ceea ce s-a
obţinut – în primă fază – a fost observarea unor
mici scântei între cele două sfere ale
rezonatorului. Concluzia a fost că – între cele
două dispozitive – s-a transmis ceva.