Sunteți pe pagina 1din 28

CONȚINUTURI

1. Apariţia, dezvoltarea şi natura juridică a Bugetului Public Naţional


2. Drept bugetar. Raporturile juridice bugetare
3. Conţinutul şi cuprinsul bugetului
4. Principiile şi ordinea repartizării veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
1. APARIŢIA, DEZVOLTAREA
ŞI NATURA JURIDICĂ A BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL

Locul cel mai important în cadrul sistemului bugetar al RM îl


ocupa bugetul de stat care îndeplinește un rol major în raport cu celelalte
bugete.

Etimologic cuvîntul buget își are originea în latinescul „bulgo”- o


punga de bani.
În Franța sau folosit expresiile bouge, bougette cu sensul de o
pungă din piele sau o pungă cu bani.

În Anglia, cancelarul tezaurului (ministru de finanţe) avea


obiceiul să prezinte Camerei Comunelor un proiect în care se prevedeau
mijloacele necesare pentru acoperirea subsidiilor cerute. Proiectul se găsea
într-o mapă din piele pe care cancelarul tezaurului o deschidea când făcea
expunerea. Această operaţiune se numea: deschiderea pungii cu bani sau
deschiderea bugetului. De altfel, hârtia sau programul din mapă, reprezenta
în mod simbolic: punga tezaurului şi tezaurul Coroanei Marii Britanii.
1. APARIŢIA, DEZVOLTAREA
ŞI NATURA JURIDICĂ A BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL

În Țările Române ca elemente ale bugetului sau cunoscut: Condica


de venituri și cheltuieli de pe timpul lui Constantin Brîncoveanu și Samile
visteriei de pe timpurile lui Nicolae Mavrocordat care de fapt erau niște dări
de seama, care se întocmeau la sfârșitul anului în Moldova și Muntenia.

În limba româna notiunea de buget a fost introdusa cu expresia


"bugea" utilizata pentru prima dată în Regulamentele Organice ale Ţarii
Românesti si Moldovei. Bugetul a fost ulterior definit în cadrul
preocuparilor pentru organizarea finantelor țării, dupa unirea Principatelor,
prin legea de contabilitate publica din 1864, care a prevazut ca "toate
veniturile statului si cheltuielile pentru îndeplinirea osebitelor servicii,
asezate conform legilor, trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuala
de finante si formeaza bugetul general al statului"
(I. N. Leon, Elemente de stiinta financiara, vol. 1, Cluj 1925, p. 310).
1. APARIŢIA, DEZVOLTAREA
ŞI NATURA JURIDICĂ A BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL

O dată cu proclamarea suveranității a apărut necesitatea de a avea


și un buget propriu, bazele sistemului bugetar au fost puse prin legea cu
privire la sistemul bugetar din 29.11.1990. În art. 3 al acestei legi se
menționa:
„Bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul
bugetului republican şi al bugetelor locale, exprimă
relaţiile economice dintre întreprinderi, organizaţii, asociaţii
cooperative, colhozuri, sovhozuri şi alte întreprinderi agricole,
instituţii, subdiviziunile lor stucturale, filiale (mai departe denumite
organizaţi), dintre populaţie şi stat în vederea formării şi folosirii
planificate a fondului centralizat de resurse băneşti.”
1. APARIŢIA, DEZVOLTAREA
ŞI NATURA JURIDICĂ A BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL

Odată cu adoptarea Constituției RM în art.131 a fost


introdusa o noțiune nouă „Bugetul Public Național” conform căreia
sistemului bugetar este organizat intr-o concepție noua, impusa de
economia de piața renunțându-se la formula Bugetului de stat
centralizat și trecerea la un sistem de 3 bugete distincte: „Bugetul public
naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.”

Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale (nr. 181


din 25.07.2014) în art. 3 stipulează: „buget public naţional – sinteză a
bugetelor constituite în cadrul sistemului bugetar, cu excluderea
transferurilor interbugetare”.
DEFINIȚIE
„Bugetul este un tablou evaluativ și comparativ al veniturilor de
împlinit și a cheltuielilor de efectuat, este un stat de prevedere al veniturilor si
cheltuielilor pe o perioada determinata”.

(P. L. Beaulieu, Traité de la Science des finances, Paris, 1888, p.2)

„Bugetul este un plan alcatuit din cifre, într-o ordine determinata, a


veniturilor și cheltuielilor care se vor produce și balansa în gestiunea
economică a unui corp public pe o perioadă urmatoare de un an”

(Adolf Wagner, Finanzwissenschaft, Erst Thail, Leipzig, 1883, p 221)

„Bugetul este un program de cheltuieli ce urmeaza a se efectua și a


veniturilor ce urmeaza a se realiza într-o perioada determinata”
(Gaston Jèze, Cours de science des finances et des legislation financiere
francaise, IV-eme, Paris, 1992, p 6).
DEFINIȚIE

Bugetul reprezintă un procedeu economico-financiar cu caracter


evolutiv, programatic si comparativ care este compus din 2 parți, din
partea de veniturilor și cheltuieli, care se întocmește pe o perioada
determinata în legătura cu resursele financiare ale oricărei persoane fizice
sau juridice.
(Cristina Oneț)

Bugetul statului este actul de stabilire și autorizare a veniturilor și


cheltuielilor anuale ale statului și ale altor servicii publice.
(Legea bugetului și sistemului bugetar francez)

Buget – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare


destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale.

(Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale


nr. 181 din 25.07.2014, art. 3)
ACCEPȚIUNEA JURIDICĂ ȘI ECONOMICĂ A BUGETULUI

Sub aspect juridic, bugetul Sub aspect economic,


reprezintă un act prin care sunt bugetul constă în desemnarea
prevăzute si autorizate veniturile proceselor și tehnicilor de
si cheltuielile anuale ale statului. mobilizare a resurselor bugetare,
Acest mod de definire pune precum si de utilizare a acestora
în evidenta necesitatea aprobării sub forma cheltuielilor bugetare.
parlamentare a indicatorilor Din acest punct de vedere,
bugetari, motiv pentru care bugetul se conturează ca o
bugetul de stat are un caracter categorie economică prin care se
obligatoriu, totodată având și un exprimă procese, tehnici și relații
caracter de previziune a resurselor de mobilizare a unei părți din
publice și a modului de utilizare a P.I.B. la dispoziția statului și de
acestora. repartizare a resurselor respective
pe destinații corespunzătoare
Conținutul legii bugetului de nevoilor sale.
stat reflectă concepțiile politice,
economice și sociale specifice
fiecărei perioade și implicit
interesele grupurilor politice care
exercită puterea.
NATURA JURIDICĂ A BUGETULUI
• Atat veniturile cat si cheltuielile sunt simple
1. Bugetul ca act
evaluari de natura financiara realizate de
administrativ
agentii administrativi

• Legea bugetului emană de la


2. Bugetul ca lege
puterea legislativa (în sens formal și reieșind
propriu-zisă
din procedura de adoptare reprezintă o lege)

• Bugetul este o lege în partile lui creatoare de


3. Bugetul privit atît ca dispoziții generale și act administrativ în
act administrativ cît și ca părtile creatoare de acte individuale și
lege concrete.

• Act de planificare financiară care odată


4. Bugetul ca act de
aprobat , printr-o lege emisă în acest scop,
planificare financiară
dobândeste natura juridică de lege

• Principalul plan financiar cu caracter


5. Bugetul ca plan
executoriu al statului sau principalul plan
financiar
financiar anual cu caracter operativ al statului.
2. DREPT BUGETAR. RAPORTURILE JURIDICE BUGETARE

Utilizarea bugetului în dezvoltarea social-economică a statului


determină existența unui grup special de norme care reglementează
raporturile apărute în legătură cu aceasta. Aceste norme formulează una
din părțile componente ale dreptului financiar și anume dreptul bugetar
care include câteva instituții financiar-juridice.

Dreptul bugetar al RM poate fi determinat ca totalitatea


normelor financiar-juridice care reglementează relațiile sociale
(financiare), care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea
resurselor bugetului public național.
RAPORTURI JURIDICE DE DREPT BUGETAR

Cercul instituțiilor Dreptului bugetar este foarte larg la ele


atribuindu-se in principal:

• raporturile – apariția cărora este legată de stabilirea structurii


bugetare și a sistemului bugetar,

• actele normative care reglementează cuantumurile bănești anuale


ale veniturilor și cheltuielilor fiecărui dintre cele 3 bugete,

• raporturile dintre aceste bugete de diferite niveluri,

• actele normative ale Guvernului și Ministerului Finanțelor prin


care se reglementează raporturile de elaborare și de executare a
bugetelor prin care se reglementează operațiile de trezorerie.
TRĂSĂTURILE SPECIFICE
ALE RAPORTURILOR JURIDICE DE DREPT BUGETAR

Relațiile sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și


utilizarea resurselor bugetului public național și care sunt reglementate de
normele dreptului bugetar devin raporturi juridice bugetare.

Acestea prezintă următoarele particularități:

• Izvorul apariției lor – este întotdeauna legea (legea bugetară anuală);

• Apar în procesul activității bugetare ale statului și unităților administrativ


teritoriale;

• Cercul specific al subiecților raporturilor juridice bugetare - Statul, UAT,


organele reprezentative si executive ale puterii de stat atât centrale cît și
locale, întreprinderile de stat și instituțiile publice;

• Aceste raporturi nu pot dura mai mult de un an de zile (cu unele excepții).
3. CONŢINUTUL ŞI CUPRINSUL BUGETULUI

Sistemul bugetar al unui stat este format din anumite verigi, care
alcătuiesc ansamblul coerent, denumit structură bugetară. Structura
bugetară se află în directă corespondență cu structura fiecărui stat.

STATE UNITARE STATE FEDERALE

• legislație unică; • legislație în mai multe nivele (la


• Organe centrale unice ale puterii și nivel federativ, la nivel de subiect
administrației de stat; federat – state, provincii, cantoane,
• teritoriu împărțit în unități landuri)
administrativ-teritoriale conduse de • organe federale și statale
organe locale autonome, care au (subiectelor federale) ale puterii
personalitate juridică și dispun de • teritoriu format din federație,
bugete locale proprii. subiecte federale și UAT
STRUCTURI BUGETARE

STATE UNITARE STATE FEDERALE

• un buget general al administrației • bugetul federației;


publice centrale; • bugetele statelor (subiectelor
• bugetele locale autonome, care sunt federale);
organizate la nivelul fiecărei unități • bugetele unităților administrativ-
administrativ-teritoriale. teritoriale.

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între părțile componente ale structurii


bugetare din fiecare stat se face în funcție de modul în care au fost delimitate
atribuțiile între aparatul de stat central și cel local.
STRUCTURA BUGETULUI PUBLIC NAȚIONAL ÎN RM

În conformitate cu art. 131 al Constituției RM „Bugetul Public


Național” este organizat din 3 categorii de bugete distincte:
1. bugetul de stat,
2. bugetul asigurărilor sociale de stat,
3. bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.

Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale


(nr. 181 din 25.07.2014) în cap. III, art. 26 stipulează componentele
bugetului public naţional :
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
d) bugetele locale.
STRUCTURA BUGETULUI PUBLIC NAȚIONAL ÎN RM

BUGETUL CONSOLIDAT BUGETUL CONSOLIDAT


CENTRAL LOCAL

a) bugetul de stat; a) bugetele locale de nivelul întîi


b) bugetul asigurărilor sociale de (bugetele satelor/comunelor,
stat; oraşelor/municipiilor, cu excepţia
c) fondurile asigurării obligatorii de municipiilor Chişinău şi Bălţi);
asistenţă medicală. b) bugetele locale de nivelul al doilea
(bugetele raionale, bugetul central
al unităţii teritoriale autonome
Găgăuzia, bugetele municipale
Bălţi şi Chişinău)
CONŢINUTUL BUGETULUI
Bugetul de stat – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a
surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor
publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public de asigurări
sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi
pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete (legea 181, art. 3).

http://mf.gov.md/sites/default/files/bugetul_pentru_cetateni_2017_0.pdf
(de analizat obligatoriu)

Veniturile Publice Cheltuieli publice

mijloace financiare aprobate în totalitate a plăţilor aprobate în


buget/încasate la buget, cu excepţia buget/efectuate de la buget, cu
celor aferente operaţiunilor cu activele excepţia celor aferente operaţiunilor
financiare şi сu datoriile bugetului cu activele financiare şi cu datoriile
bugetului
VENITURILE PUBLICE

Veniturile publice sunt mijloacele de constituire a fondurilor bănești ale statului.


Modalitățile de realizare a veniturilor bugetare se instituie în raport cu:
- necesitatea repartiției venitului național,
- de structura economiei naționale,
- de gradul de dezvoltare teritorială a țării,
- de nivelul de dezvoltare a forțelor de producție, etc.

Legea 181. Articolul 28. Veniturile bugetare se formează din:


a) impozite şi taxe;
b) contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări obligatorii de
asistenţă medicală;
c) granturi pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din surse
externe;
d) alte venituri prevăzute de legislaţie.
VENITURILE PUBLICE
Tipurile şi cotele impozitelor, taxelor şi altor venituri bugetare, modul de
administrare a acestora, precum şi delimitarea lor între componentele bugetului
public naţional se stabilesc şi se reglementează de Codul fiscal şi de alte acte
legislative.
VENITURI ORDINARE VENITURI
EXTRAORDINARE
VENITURI curente – sunt cele care se VENITURI la care statul
încasează cu regularitate (venituri fiscale și apelează numai în cazuri
nefiscale): excepționale și anume atunci
• impozitele directe – se stabilesc nominal în cînd mijloacele bănești
sarcina persoanelor și au în general un obiect al provenite din resursele curente
impunerii (impozitul pe venit, impozit pe nu acoperă integral cheltuielile
imobil, etc.) bugetare:
• impozite indirecte - realizate în baza • împrumuturi interne/externe,
transferului proprietății bunurilor, prestarea • emiterea Valorilor Mobiliare a
serviciilor, efectuarea lucrărilor și importului Statului.,
(TVA, taxele vamale, accizele) • înstrăinarea bunurilor din
• venituri de la întreprinderi și domeniile statului domeniul public.
CHELTUIELI PUBLICE

Cheltuielile bugetare reprezintă modalitățile de repartizare și


utilizare a fondurilor bănești bugetare în scopul satisfacerii necesității generale
ale statului.

Pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale, în prezent, statul efectuează


cheltuieli în principal în următoarele sectoare de activitate:
• în domeniul social;
• pentru cercetare – dezvoltare;
• în domeniul militar;
• pentru funcționarea aparatului de stat;
• cheltuieli cu caracter economic
• etc.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

a) După caracterul lor, • Cheltuieli ordinare;


permanent sau includent: • Cheltuieli extraordinare
• Cheltuieli cu titlu definitiv (achiziții,
b) Din punct de vedere construcții)
juridic: • Cheltuieli cu caracter temporar
(împrumuturi de la buget)
c) Din punct de vedere al • Cheltuieli anuale
întinderii în timp: • Cheltuieli multianuale

În practica bugetară, cheltuielile bugetare se sintetizează într-o


structură economică după cum urmează:
• cheltuieli bugetare curente – de personal, material și servicii, subvenții,
prime, etc.
• cheltuieli bugetare de capital
• împrumuturi acordate
• rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane.
CHELTUIELI PUBLICE

Legea 181. Articolul 29. Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile


bugetare specificate în legile/deciziile bugetare anuale şi includ:
• cheltuieli de personal,
• prestaţii sociale,
• cheltuieli de bunuri şi servicii,
• subvenţii şi transferuri,
• dobînzi,
• cheltuieli destinate formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de
legislaţie.

Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul


autorităţilor/instituţiilor bugetare. Delimitarea cheltuielilor între componentele
bugetului public naţional se efectuează în funcţie de competenţele şi
responsabilităţile financiare prevăzute de legislaţie.
4. PRINCIPIILE ŞI ORDINEA REPARTIZĂRII VENITURILOR ŞI
CHELTUIELILOR BUGETARE.

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor în sistemul bugetar este un


moment foarte important pentru oricare din statele contemporane și care
este îndreptat la soluționarea următoarelor probleme de baza:

1. De a-i oferi statului și fiecărui organ al administrației publice acel volum


de mijloace bugetare, care să asigure îndeplinirea de către aceste organe a
funcțiilor care au fost puse în sarcina lor.

2. Determinarea cheltuielilor bugetare ale statului, ale organelor


administrației publice care să corespundă sferelor lor de activitate.
4. PRINCIPIILE REPARTIZĂRII VENITURILOR ŞI
CHELTUIELILOR BUGETARE

- Principiul reglementării uniforme (centralizate) care se exprima in


stabilirea prin acte normative a bazelor comune care determina sistemul de
venituri si de cheltuieli de diferite niveluri, ordinea de aprobarea a normativelor
de defalcări, condiții de utilizarea mijloacelor bugetare împrumutate;
- Principiul echilibrării maximal posibile a bugetului, care se înfăptuiește in
condițiile unui deficit bugetar cronic printr-un sistem de masuri special
elaborate îndreptate la înlăturarea sau micșorarea acestui deficit;
- Principiul subordonării administrative, însemnătății obiective și
măsurilor finanțate. Din bugete se finanțează acțiunile care se atribuie la
competența fiecărui organ al administrației publice de nivel corespunzător;
- Principiul teritorialității trecerii în fond a veniturilor. Foarte important
mai ales la constituirea bugetelor locale;
- Principiul autonomiei Autorităților Publice Locale la repartizarea unor
venituri.
Bugetul de stat nu este numai un document, aprobat prin lege, de
planificare și canalizare a resurselor financiare anuale ale statului spre
destinații conforme cu programul de guvernare al puterii politice. El este și
un reper important al semnalizării gradului în care statul se implica în
economie și în viața sociala, al capabilității economiei naționale de a
contribui la constituirea resurselor financiare, pe cale de autoritate, la
dispoziția statului, precum si al modului în care acesta înțelege sa le
gestioneze.