dezvoltării ţesuturilor dure ale dintelui: 1. hipoplazia, hiperplazia; 2. fluoroza şi leziunile congenitale ale dinţilor; 3. amelogeneza imperfectă; 4. dentinogeneza imperfectă; 5. displazia Stainton Capdepont; 6. boala oaselor de marmură sau osteopetroza. II. Patologia ţesuturilor dentare dure, care apar după erupţia dintelui, acestea sunt: 1. defectele cuneiforme; 2. necroza acidă; 3. hiperestezia; 4. eroziunea ţesuturilor dure dentare; 5. abraziunea patologică; 6. modificările ţesuturilor dure dentare endocrinopatice; 7. traumatismele. Reprezintă o tulburare în dezvoltarea adamantinei cu manifestări variate ce depind de severitatea patologiei. După gravitatea procesului sunt descrise 4 forme de manifestări clinice:
Prima formă – dinţii erup în termeni cuveniţi, dar uneori sunt
puţin mai mici decât în normă. Din cauza micşorării laţimii coroanelor, între dinţi apar treme. Smalţul este neted, lucios, dar are o culoare galbenă sau cafenie. Pe diferiţi dinţi pot fi diferite nuanţe de culori. Forma a doua – dinţii erup în termen, dar coroanele sunt mai voluminoase la colet sau o mărime egală. În primul caz dinţii au o formă conusoidală, în cazul doi pot avea o forma cilindrică. Dinţii pot avea o culoare galbenă, galbenă – cafenie. Suprafaţa vestibulară este mai afectată. Forma a treia – dinţii erup în termeni normali, au o formă, mărime şi culoare normală, dar pe suprafaţa albă a smalţului persistă fisuri cu orientare haotică. Spre deosebire de hipoplazie, fisurile pe suprafaţa dintelui nu sunt orientate orizontal, dar mai frecvent vertical. Sunt lezaţi toţi dinţii – are loc erodarea smalţului cu degajarea dentinei. Forma a patra – coroanele dinţilor au formă şi dimensiuni normale, dar la erupţie se observă că adamantina este cretoasă, fără luciu, uşor se detaşează de la dentină cu degajarea dentinei. Dentina la început are o culoare gălbuie, apoi devine cafenie. Tratamentul: pentru a păstra adamantina recurgem la terapia remineralizantă, albire, restaurări dentare. Sindromul Stainton-Capdepont Este o leziune ereditară Sunt afectaţi dinţii temporari şi permanenţi, dar mai sever sunt afectaţi cei temporari. Dinţii au dimensiuni şi formă normală, dar la erupţie dinţii deja sunt lipsiţi de adamantină, au o culoare galben-brună. Apoi treptat ei se distrug de abraziune. Smalţul are margini ascuţite, dentina este lucioasă, poleită, prin ea adesea se prevede cavitatea dentară umplută cu dentină. Durerile sunt absente. Electroodontometria pulpei în majoritatea cazurilor este zero, sau în unii dinţi se mai determină o reacţie uşoară a ei. Dinţii se erodează complet, apar gingivite. Rădăcinile dinţilor pot fi foarte subţiri, scurte cu canale obliterate. În ţesuturile periapicale se observă focare de rarifiere a osului, pot fi depistate chisturi, fistule,conținutul de apă în dinți este sporit iar al materiilor minerale redus. Tratamentul este foarte dificil,eficiente fiind mai ales metodele ortopedice Este o leziune ereditară Sunt afectaţi dinţii temporari şi permanenţi, dar mai sever sunt afectaţi cei temporari. Dinţii au dimensiuni şi formă normală, dar la erupţie dinţii deja sunt lipsiţi de adamantină, au o culoare galben-brună. Apoi treptat ei se distrug de abraziune. Smalţul are margini ascuţite, dentina este lucioasă, poleită, prin ea adesea se prevede cavitatea dentară umplută cu dentină. Durerile sunt absente. Electroodontometria pulpei în majoritatea cazurilor este zero, sau în unii dinţi se mai determină o reacţie uşoară a ei. Dinţii se erodează complet, apar gingivite. Rădăcinile dinţilor pot fi foarte subţiri, scurte cu canale obliterate. În ţesuturile periapicale se observă focare de rarifiere a osului, pot fi depistate chisturi, fistule,conținutul de apă în dinți este sporit iar al materiilor minerale redus. Tratamentul este foarte dificil,eficiente fiind mai ales metodele ortopedice Este o leziune ereditară cu tulburări în formarea numai a dentinei. În unele cazuri, pacienţii pot cauza dureri de la rece şi fierbinte. Dar mai frecvent se adresează în legătură cu afecţiunile parodontale (gingivite, parodontite), mobilitatea dinţilor fără pungi parodontale. Căderea timpurie a dinţilor. Radiologic dinţii au rădăcini scurte, rudimentare cu nişte apexuri ascuţite, canalele nu se proiecteză, camera pulpară nu coincide cu forma normală.Coroana dinților având o forma,dimensiune și culoare normală. În ţesuturile periapicale – manifestări de tipul chisturilor cu contururi clare. Boala oaselor de marmură sau osteopetroza Este o patologie rară cu osteoscleroza difuză în majoritatea oaselor scheletului. Se deosebesc două forme: benignă şi malignă. În forma benignă se observă scleroza oaselor maxilarelor şi dereglări în dezvoltarea dinţilor (erupţie întârziată, modificări de structură). Dinţii au rădăcini rudimentare, obliteraţia cavităţii dentare. Dinţii treptat se distrug.Sinusurile frecvent sclerozate. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: hipoparatiroidismul, boli mieloproliferative, boala Paget, pseudohiperparatiroidismul, saturnismul, metastaze osteoblastice, toxicitatea la fluor, beriliu, leucemia, siclemia. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţie Apare deobicei la persoanele care muncesc un timp îndelungat în condiţii neprotejate. Mai frecvent provoacă necroză - acidul clorhidric, azotic, sulfuric şi mai rar se observă necroze de la acţiunea acizilor organici. Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca rezultat area loc decalcinarea smalţului. Luînd în calcul sistematizarea etiologică a necrozei ea poate fi : -Exogenă(chimică) -Endogenă Deja în fazele iniţiale a necrozei acide pacienţii au senzaţii de strepezire, amorţire, apoi hiperestezie pronunţată de la agenţi termici, chimici şi mecanici. In toate cazurile sufera in primul rind dintii frontali superiori. Pot apărea şi dureri spontane în dinţi. Uneori apare o senzaţie de lipire a dinţilor la angrenare. Cu timpul aceste senzaţii dispar în urma depunerii dentinei terţiare şi distrofiei pulpei sau necroza ei. Cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat cu o culoare gri – murdară sau întunecată, devine rugoasă. Are loc distrucţia ţesuturilor. Adamantina dispare, apar margini ascuţite a dinţilor care uşor se fracturează. Mai frecvent sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor vestibulară. Coroanele incisivilor şi caninilor se micşorează în înălţime, iar marginea incizală devine ovală, uneori coroanele capătă o formă de clin. Treptat coroanele dinţilor frontali se ruinează până la gingie, apar gingivite, molarii şi premolarii sunt supuşi abraziunii. Diagnosticul diferential:Se stabilește în raport cu eroziunea pentru care este caracteristică prezența suprefeței lucioase,dure,poleite ,pe cînd în necroza suprefața e rugoasă ,moale(dimeneralizată) E necesar sa fie complex-local si general: Local: 1.Tratament remineralizator(remedii ce contin Ca,P,F,microelemente). 2.Bifluorid 12 – lac-aplicatii 3.Acoperirea dinților cu “Admira protect” fotopolimer-pentru izolarea și protejarea dinților. 4.Igiena cavitatii bucale cu paste ce conțin Ca,P,F,microelemente. 5.Clatituri cu soluții bazice 6.Restaurari coronare General: 1.Tratament specific al afecțiunilor generale ce pot provoca necroza 2.Administrarea preparatelor de Ca,P,microelementelor,vit.. Privind cauza apariţiei defectului cuneiform au fost expuse diferite opinii.O versiune actualmente este că defectul cuneiform apare sub influenţa factorilor mecanici, este suspectată periuţa de dinţi.S-a constatat prin cercetari clinice ca persoanele cu mîina dreapta mai dezvolatată(dreptacii), defectele sunt mai pronunţate din partea stînga, deoarece ei curaţă dinţii părţii stîngi mai menuţios. Stîngacii care işi curaţă dinţii părţii drepte mai minuţios, defectele se observă pe partea dreaptă. Dar ca contra argument la teoria mecanică servesc datele că defectul cuneiform apare şi la persoanele care nu folosesc periuţi. Defectul cuneiform nu este însoţit de senzaţii dolore, cîteodata pacienţii pot să indice locul defectului la colet.Dar uneori defectul poate să progreseze dar lent şi aprofunzîndu-se el nu produce necroză sau osteoporoză, în foarte rare cazuri pacientul poate să declare o durere pasageră de la agenţi termici, chimici şi mecanici. Defectul cuneiform cuprinde o grupa de dinţi. Pereţii defectului sunt duri, lucitori şi netezi. Uneori defectul poate atinge o profunzime atît de mare, că se poate produce fractura coroanei Diagnosicul diferenţial se face de caria supeficială şi medie, de eroziunea ţesuturilor dure. -Caria superficială şi medie -Eroziunea smalțului -Necroza acida Tratamentul: Sfat igienic(periaj leger,mișcarile periajulului numai in direcție verticala). Se recomandă de schimbat mai des pastele de dinți(interzicerea folosirii pastelor de dinți pentru albire) Remterapia cu preparatele,Gluma(Kerr),Desinzeter(Admira) Bifidum-12%(Voco) In caz de prezența a defectelor mici ele se acopera cu compozite fluide(foto) La prezența defectelor mai mari-obturari,restaurari Este o leziune cu o pierdere progresivă a smalţului şi dentinei. Se localizează pe suprafeţele vestibulare a dinţilor. Au o fromă ovală sau rotundă. Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii şi mai rar premolarii. Nu afectează dinţii arcadei inferioare. Se întâlnesc la persoanele de vârstă medie. Eroziunile pot fi rar solitare, mai frecvent afectează câţiva dinţi cu localizarea simetrică. La început apare o pierdere mică de smalţ, care treptat se aprofundează ajungând până la dentină. Fundul eroziunii, atingând dentina, are o culoare galbenă sau chiar brună. Dacă eroziunea afecteză numai smalţul, pot apărea senzaţii dolore provocate de factorii termici, chimici. Eroziunile în dentină sunt mai puţin dureroase. Diagnosticul diferenţial: • Defectul cuneiform • Necroza acida • Abfracția • Caria superficiala Tratamentul: General: Tratament general al glandei tiroide si tratament general remineralizator (A.Fiodorov -2000). Local: • Înlaturarea factorilor provocatori(chimic,fizici) • Igienizarea cu paste de dinți ce conțin(Ca,P,F,microelemente) • Remterapia locala • Obturarea sau restaurarea cu compozite În nici un caz nu se recurge la protezare Hiperestezia este sensibilitatea sporită a ţesuturilor dure la agenţi mecanici, chimici, termici. Se atribuie către patologia ţesuturilor dure, care aparea după erupţia dinţilor. Sensibilitatea sporită apare în leziuni unde este lezată integritatea ţesuturilor dure ca: caria dentară, abraziunea patologică, eroziuni, defecte cuneiforme, sau după prepararea dinţilor sub coroane de înveliş, sau când are loc denudarea rădăcinilor, în caz de parodontoză şi parodontită. Sunt mai multe clasificări: De exemplu Iu. Feodorov (1981) împarte hiperestezia în două grupe: A – după extinderea procesului: 1. forma localizată (în 1 sau câţiva dinţi) 2. forma generalizată – sensibilitatea majorităţii dinţilor. B – după provenienţă: 1. hiperestezia dentinei cauzată de reducerea ţesuturilor dure (caria, şlefuirea dinţilor, abraziunea patologică, eroziuni). 2. 2. hiperestezia în cazul când ţesuturile sunt integre (la denudarea rădăcinilor, în afecţiunile parodontale, la diferite boli generale). După manifestarea clinică deosebim trei grade: Gradul I – hiperestezie de la iritanţi termici; Gradul II – hipersensibilitate de la iritanţi termici şi chimici; Gradul III – apare hipersensibilitate de la factorii mecanici, termici, chimici.
Tabloul clinic: senzaţii dolore în dinţi de la acţiunea
diferitor factori, cu înlăturarea excitantului durerile dispar. Uneori durerile pot apărea spontan, dar de o foarte scurtă durată. Diagnosticul diferenţial: • pulpita acută(în pulpită durerea este indelungată,se declară noaptea,în pulpită dintele reacționeaza la curent de peste 20mA,iar in heperestezie 2-6mA) Tratament: 1.Local 2.General 3.Complex Local: Tratament remineralizator cu utilizarea sistematica a pastelor de dinți pe baza de Ca,P,F.(sol. 10%Gluconat de Ca(aplicații),fetina,preparate oficiale pe baza de hidroxid de Ca,calcimol,calcxid,lyfe,sealapex,ultrablend) Preparate pe baza de F:SOL2% NaF,fluorlac,dentin fluid,enamel fluid,fluoridin,bifluorid-12,profluoridin Obturarea defectelor General: Echilibrarea metabolizmului mineral Coamid sol. 1%-1ml,i/m sau per os Sedative,tranchilizante Consultația și tratamentul specific la alți specialiști Guşa endemică – la pacienţi se constată o evoluţie mai rapidă a cariei. Hipoparatireoidoză – insuficienţa hormonului glandei parotide, în urma căruia se reduce conţinutul de Ca în sânge până la 1,2-2 mmol/l. Acromegalia – bolnavi ce se caracterizează prin creşterea disproporţională a scheletului, care este condiţionat de excesul hormonului somatotrop de către hipofiză, ca rezultat se maresc dimensiunile maxilarelor, apar treme, se mareşte limba în volum. Gigantismul – se caracterizează prin creşterea relativ proporţională a scheletului, în urma producerii sporite a hormonului de creştere. Mulţumesc pentru atenţie!