Sunteți pe pagina 1din 27

Studenta : Lelic Daniela

I. Modificări patologice care apar în perioada


dezvoltării ţesuturilor dure ale dintelui:
1. hipoplazia, hiperplazia;
2. fluoroza şi leziunile congenitale ale dinţilor;
3. amelogeneza imperfectă;
4. dentinogeneza imperfectă;
5. displazia Stainton Capdepont;
6. boala oaselor de marmură sau osteopetroza.
II. Patologia ţesuturilor dentare dure, care apar
după erupţia dintelui, acestea sunt:
1. defectele cuneiforme;
2. necroza acidă;
3. hiperestezia;
4. eroziunea ţesuturilor dure dentare;
5. abraziunea patologică;
6. modificările ţesuturilor dure dentare endocrinopatice;
7. traumatismele.
Reprezintă o tulburare în dezvoltarea adamantinei
cu manifestări variate ce depind de severitatea
patologiei. După gravitatea procesului sunt
descrise 4 forme de manifestări clinice:

Prima formă – dinţii erup în termeni cuveniţi, dar uneori sunt


puţin mai mici decât în normă. Din cauza micşorării laţimii
coroanelor, între dinţi apar treme. Smalţul este neted, lucios, dar
are o culoare galbenă sau cafenie. Pe diferiţi dinţi pot fi diferite
nuanţe de culori.
Forma a doua – dinţii erup în termen, dar coroanele sunt mai
voluminoase la colet sau o mărime egală. În primul caz dinţii au
o formă conusoidală, în cazul doi pot avea o forma cilindrică.
Dinţii pot avea o culoare galbenă, galbenă – cafenie. Suprafaţa
vestibulară este mai afectată.
Forma a treia – dinţii erup în termeni normali, au o formă,
mărime şi culoare normală, dar pe suprafaţa albă a smalţului
persistă fisuri cu orientare haotică. Spre deosebire de hipoplazie,
fisurile pe suprafaţa dintelui nu sunt orientate orizontal, dar mai
frecvent vertical. Sunt lezaţi toţi dinţii – are loc erodarea
smalţului cu degajarea dentinei.
Forma a patra – coroanele dinţilor au formă şi dimensiuni
normale, dar la erupţie se observă că adamantina este cretoasă,
fără luciu, uşor se detaşează de la dentină cu degajarea dentinei.
Dentina la început are o culoare gălbuie, apoi devine cafenie.
Tratamentul: pentru a păstra adamantina recurgem la terapia
remineralizantă, albire, restaurări dentare.
Sindromul Stainton-Capdepont Este o leziune ereditară Sunt afectaţi dinţii temporari
şi permanenţi, dar mai sever sunt afectaţi cei temporari. Dinţii au dimensiuni şi
formă normală, dar la erupţie dinţii deja sunt lipsiţi de adamantină, au o culoare
galben-brună. Apoi treptat ei se distrug de abraziune. Smalţul are margini ascuţite,
dentina este lucioasă, poleită, prin ea adesea se prevede cavitatea dentară umplută
cu dentină. Durerile sunt absente. Electroodontometria pulpei în majoritatea
cazurilor este zero, sau în unii dinţi se mai determină o reacţie uşoară a ei. Dinţii se
erodează complet, apar gingivite. Rădăcinile dinţilor pot fi foarte subţiri, scurte cu
canale obliterate. În ţesuturile periapicale se observă focare de rarifiere a osului, pot
fi depistate chisturi, fistule,conținutul de apă în dinți este sporit iar al materiilor
minerale redus. Tratamentul este foarte dificil,eficiente fiind mai ales metodele
ortopedice
Este o leziune ereditară Sunt afectaţi dinţii temporari şi permanenţi, dar mai sever
sunt afectaţi cei temporari. Dinţii au dimensiuni şi formă normală, dar la erupţie
dinţii deja sunt lipsiţi de adamantină, au o culoare galben-brună. Apoi treptat ei se
distrug de abraziune. Smalţul are margini ascuţite, dentina este lucioasă, poleită,
prin ea adesea se prevede cavitatea dentară umplută cu dentină. Durerile sunt
absente. Electroodontometria pulpei în majoritatea cazurilor este zero, sau în unii
dinţi se mai determină o reacţie uşoară a ei. Dinţii se erodează complet, apar
gingivite. Rădăcinile dinţilor pot fi foarte subţiri, scurte cu canale obliterate. În
ţesuturile periapicale se observă focare de rarifiere a osului, pot fi depistate chisturi,
fistule,conținutul de apă în dinți este sporit iar al materiilor minerale redus.
Tratamentul este foarte dificil,eficiente fiind mai ales metodele ortopedice
Este o leziune ereditară cu tulburări în formarea numai a
dentinei. În unele cazuri, pacienţii pot cauza dureri de la
rece şi fierbinte. Dar mai frecvent se adresează în legătură
cu afecţiunile parodontale (gingivite, parodontite),
mobilitatea dinţilor fără pungi parodontale. Căderea
timpurie a dinţilor. Radiologic dinţii au rădăcini scurte,
rudimentare cu nişte apexuri ascuţite, canalele nu se
proiecteză, camera pulpară nu coincide cu forma
normală.Coroana dinților având o forma,dimensiune și
culoare normală. În ţesuturile periapicale – manifestări de
tipul chisturilor cu contururi clare.
Boala oaselor de marmură sau osteopetroza Este o
patologie rară cu osteoscleroza difuză în majoritatea
oaselor scheletului. Se deosebesc două forme: benignă
şi malignă. În forma benignă se observă scleroza
oaselor maxilarelor şi dereglări în dezvoltarea dinţilor
(erupţie întârziată, modificări de structură). Dinţii au
rădăcini rudimentare, obliteraţia cavităţii dentare.
Dinţii treptat se distrug.Sinusurile frecvent sclerozate.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:
hipoparatiroidismul, boli mieloproliferative, boala Paget,
pseudohiperparatiroidismul, saturnismul, metastaze
osteoblastice, toxicitatea la fluor,
beriliu, leucemia, siclemia.
Leziuni ale ţesuturilor
dure ale dintelui, care
apar după erupţie
Apare deobicei la persoanele care muncesc un timp îndelungat în condiţii
neprotejate. Mai frecvent provoacă necroză - acidul clorhidric, azotic,
sulfuric şi mai rar se observă necroze de la acţiunea acizilor organici.
Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca
rezultat area loc decalcinarea smalţului. Luînd în calcul sistematizarea
etiologică a necrozei ea poate fi :
-Exogenă(chimică)
-Endogenă
Deja în fazele iniţiale a necrozei acide pacienţii au senzaţii de strepezire,
amorţire, apoi hiperestezie pronunţată de la agenţi termici, chimici şi
mecanici.
In toate cazurile sufera in primul rind dintii frontali superiori. Pot apărea şi
dureri spontane în dinţi.
Uneori apare o senzaţie de lipire a dinţilor la angrenare. Cu timpul aceste
senzaţii dispar în urma depunerii dentinei terţiare şi distrofiei pulpei sau
necroza ei.
Cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat cu o
culoare gri – murdară sau întunecată, devine rugoasă. Are
loc distrucţia ţesuturilor. Adamantina dispare, apar margini
ascuţite a dinţilor care uşor se fracturează. Mai frecvent
sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor vestibulară.
Coroanele incisivilor şi caninilor se micşorează în înălţime,
iar marginea incizală devine ovală, uneori coroanele capătă
o formă de clin. Treptat coroanele dinţilor frontali se
ruinează până la gingie, apar gingivite, molarii şi premolarii
sunt supuşi abraziunii.
Diagnosticul diferential:Se stabilește în raport cu eroziunea
pentru care este caracteristică prezența suprefeței
lucioase,dure,poleite ,pe cînd în necroza suprefața e
rugoasă ,moale(dimeneralizată)
E necesar sa fie complex-local si general:
Local:
1.Tratament remineralizator(remedii ce contin
Ca,P,F,microelemente).
2.Bifluorid 12 – lac-aplicatii
3.Acoperirea dinților cu “Admira protect” fotopolimer-pentru
izolarea și protejarea dinților.
4.Igiena cavitatii bucale cu paste ce conțin Ca,P,F,microelemente.
5.Clatituri cu soluții bazice
6.Restaurari coronare
General:
1.Tratament specific al afecțiunilor generale ce pot provoca
necroza
2.Administrarea preparatelor de Ca,P,microelementelor,vit..
Privind cauza apariţiei defectului cuneiform au fost expuse diferite
opinii.O versiune actualmente este că defectul cuneiform apare sub
influenţa factorilor mecanici, este suspectată periuţa de dinţi.S-a
constatat prin cercetari clinice ca persoanele cu mîina dreapta mai
dezvolatată(dreptacii), defectele sunt mai pronunţate din partea
stînga, deoarece ei curaţă dinţii părţii stîngi mai menuţios. Stîngacii
care işi curaţă dinţii părţii drepte mai minuţios, defectele se observă
pe partea dreaptă. Dar ca contra argument la teoria mecanică servesc
datele că defectul cuneiform apare şi la persoanele care nu folosesc
periuţi. Defectul cuneiform nu este însoţit de senzaţii dolore, cîteodata
pacienţii pot să indice locul defectului la colet.Dar uneori defectul
poate să progreseze dar lent şi aprofunzîndu-se el nu produce
necroză sau osteoporoză, în foarte rare cazuri pacientul poate să
declare o durere pasageră de la agenţi termici, chimici şi mecanici.
Defectul cuneiform cuprinde o grupa de dinţi. Pereţii defectului sunt
duri, lucitori şi netezi. Uneori defectul poate atinge o profunzime atît
de mare, că se poate produce fractura coroanei
Diagnosicul diferenţial se face de caria supeficială şi
medie, de eroziunea ţesuturilor dure.
-Caria superficială şi medie
-Eroziunea smalțului
-Necroza acida
Tratamentul: Sfat igienic(periaj leger,mișcarile periajulului
numai in direcție verticala).
Se recomandă de schimbat mai des pastele de
dinți(interzicerea folosirii pastelor de dinți pentru albire)
Remterapia cu preparatele,Gluma(Kerr),Desinzeter(Admira)
Bifidum-12%(Voco) In caz de prezența a defectelor mici ele
se acopera cu compozite fluide(foto) La prezența defectelor
mai mari-obturari,restaurari
Este o leziune cu o pierdere progresivă a smalţului şi
dentinei. Se localizează pe suprafeţele vestibulare a dinţilor.
Au o fromă ovală sau rotundă.
Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii şi mai
rar premolarii. Nu afectează dinţii arcadei inferioare. Se
întâlnesc la persoanele de vârstă medie.
Eroziunile pot fi rar solitare, mai frecvent afectează câţiva
dinţi cu localizarea simetrică.
La început apare o pierdere mică de smalţ, care treptat se
aprofundează ajungând până la dentină. Fundul eroziunii,
atingând dentina, are o culoare galbenă sau chiar brună.
Dacă eroziunea afecteză numai smalţul, pot apărea senzaţii
dolore provocate de factorii termici, chimici. Eroziunile în dentină
sunt mai puţin dureroase.
Diagnosticul diferenţial:
• Defectul cuneiform
• Necroza acida
• Abfracția
• Caria superficiala
Tratamentul:
General: Tratament general al glandei tiroide si tratament
general remineralizator (A.Fiodorov -2000).
Local:
• Înlaturarea factorilor provocatori(chimic,fizici)
• Igienizarea cu paste de dinți ce conțin(Ca,P,F,microelemente)
• Remterapia locala
• Obturarea sau restaurarea cu compozite
În nici un caz nu se recurge la protezare
Hiperestezia este sensibilitatea sporită a ţesuturilor dure la
agenţi mecanici, chimici, termici. Se atribuie către patologia
ţesuturilor dure, care aparea după erupţia dinţilor.
Sensibilitatea sporită apare în leziuni unde este lezată
integritatea ţesuturilor dure ca: caria dentară, abraziunea
patologică, eroziuni, defecte cuneiforme, sau după
prepararea dinţilor sub coroane de înveliş, sau când are loc
denudarea rădăcinilor, în caz de parodontoză şi
parodontită.
Sunt mai multe clasificări:
De exemplu Iu. Feodorov (1981) împarte hiperestezia în
două grupe:
A – după extinderea procesului:
1. forma localizată (în 1 sau câţiva dinţi)
2. forma generalizată – sensibilitatea majorităţii dinţilor.
B – după provenienţă:
1. hiperestezia dentinei cauzată de reducerea ţesuturilor
dure (caria, şlefuirea dinţilor, abraziunea patologică,
eroziuni).
2. 2. hiperestezia în cazul când ţesuturile sunt integre (la
denudarea rădăcinilor, în afecţiunile parodontale, la
diferite boli generale).
După manifestarea clinică deosebim trei grade:
Gradul I – hiperestezie de la iritanţi termici;
Gradul II – hipersensibilitate de la iritanţi
termici şi chimici;
Gradul III – apare hipersensibilitate de la
factorii mecanici, termici, chimici.

Tabloul clinic: senzaţii dolore în dinţi de la acţiunea


diferitor factori, cu înlăturarea excitantului durerile dispar.
Uneori durerile pot apărea spontan, dar de o foarte scurtă
durată.
Diagnosticul diferenţial:
• pulpita acută(în pulpită durerea este indelungată,se declară noaptea,în
pulpită dintele reacționeaza la curent de peste 20mA,iar in heperestezie
2-6mA)
Tratament:
1.Local
2.General
3.Complex
Local: Tratament remineralizator cu utilizarea sistematica a pastelor de
dinți pe baza de Ca,P,F.(sol. 10%Gluconat de Ca(aplicații),fetina,preparate
oficiale pe baza de hidroxid de Ca,calcimol,calcxid,lyfe,sealapex,ultrablend)
Preparate pe baza de F:SOL2% NaF,fluorlac,dentin fluid,enamel
fluid,fluoridin,bifluorid-12,profluoridin
Obturarea defectelor
General:
Echilibrarea metabolizmului mineral
Coamid sol. 1%-1ml,i/m sau per os
Sedative,tranchilizante
Consultația și tratamentul specific la alți specialiști
 Guşa endemică – la pacienţi se constată o evoluţie mai
rapidă a cariei.
 Hipoparatireoidoză – insuficienţa hormonului glandei
parotide, în urma căruia se reduce conţinutul de Ca în
sânge până la 1,2-2 mmol/l.
 Acromegalia – bolnavi ce se caracterizează prin creşterea
disproporţională a scheletului, care este condiţionat de
excesul hormonului somatotrop de către hipofiză, ca
rezultat se maresc dimensiunile maxilarelor, apar treme,
se mareşte limba în volum. Gigantismul – se
caracterizează prin creşterea relativ proporţională a
scheletului, în urma producerii sporite a hormonului de
creştere.
Mulţumesc pentru
atenţie!