Răspunderea pentru

practici comerciale ilicite

Introducere

• „Piața este definită de consumatori, nu de producători.” (Petre Drucker).

• Tocmai din acest motiv, comercianții recurg la fel de fel de mijloace, pentru a determina
consumatorii să cumpere un anumit produs cu scopul clar de a-și umple propriile buzunare. Comercianții
trebuie să fie cinstiți și să acționeze cu bună credință atunci când încearcă să vândă ceva și nu pot
încerca să influențeze comportamentul de cumparare într-un mod care poate prejudicia interesele
economice.
• Suntem expuși zilnic acestor practici comerciale ilicite, însă, nu toată lumea le recunoaște și iau atitudine
cerându-le socoteală respectivilor comercianți. Majoritatea cad în capcana comercianților care se
îmbogățesc pe seama faptului că ai lor consumatori nu recunosc ce înseamnă practici comerciale
incorecte, agresive și înșelătoare și nici nu știu ce amenzi usturătoare pot primi comercianții care le
practică.
• Legiuitorul a ajuns la concluzia că se impune majorarea amenzilor pentru astfel de practici comerciale și
stabilirea unor sancțiuni drastice pentru comercianții care câștigă bani în acest mod. A fost publicata in
Monitorul Oficial Legea 363/2010 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu
consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor.
Aceasta lege are drept scop o mai buna functionare a pietei si asigurarea unui nivel inalt de protectie a
consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale
consumatorilor.
Ce este o „practică comercială ilicită” ?

• În general, această noțiune se clasifică în practici comerciale înșelătoare

și agresive, aceste practici fiind interzise.
• Pentru ca o practică comercială să fie considerată incorectă, este necesar
să se stabilească dacă aceasta a influențat sau este posibil să influențeze
în mod esețial decizia consumatorului mediu de a achiziționa acel produs
sau serviciu.
• Așadar, se întrunesc cumulativ două condiţii: este contrară diligenţei
profesionale şi deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod
esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care
ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup,
dacă este adresată unui anumit grup de consumatori.
• Conform legii, diligenţa profesională reprezintă competenţa şi grija
aşteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianţilor,
în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi/sau cu principiul general al
bunei credinţe, în domeniul de activitate al acestora. Dacă un comerciant
se va axa, în promovarea produsului său, pe calităţile acestuia, sau va
încerca să-l atragă pe consumator prin promisiunea unor beneficii la
achiziţionarea respectivului produs, consumatorul se va aştepta, în mod
rezonabil, să regăsească la produs calităţile declarate sau să beneficieze
de ceea ce i s-a promis, pentru că aşa este corect şi normal. Aşa cum am
văzut, practicile comerciale sunt analizate în funcţie de efectul pe care îl
au sau îl pot avea asupra consumatorului mediu.
• Actele normative românești care interzic operatorilor economici să
utilizeze practici comerciale incorecte în scopul vânzarii de bunuri si
servicii sunt:
• •Legea nr. 363 din 2010 privind combaterea practicilor incorecte ale
comercianților în relația cu consumatorii
• •Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele
încheiate între comerciant [i consumatori Versiunea modificată prin
Legea 161/2010
Clasficarea practicilor ilicite

• Consumatorii beneficiază de protecție împotriva a două categorii

principale de practici comerciale neloiale, pe care legiuitorul le
pedepsește distinct în funcție de gravitatea faptei în scopul
descurajării unor astfel de practice :
• practicile înșelătoare, care se manifestă prin acțiune directă
(furnizarea de informații false) sau omisiune (nefurnizarea unor
informații importante)
• practicile agresive, al căror scop este să vă constrângă să
cumpărați.
PRACTICI COMERCIALE ÎNȘELĂTOARE

• O practică poate fi înșelătoare prin omisiune, oferind de exemplu,

informații neclare, fiind susceptibilă să îl determine pe consumatorul
mediu să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.
• Un operator economic care face o declarație despre efectul unui
produs trebuie să aibă capacitatea de a demonstra cele declarate.
De exemplu, este ilegală publicitatea pentru un produs despre care
se afirmă că este un remediu pentru o anumită boală dacă nu există
dovezi științifice care să susțină această afirmație. Conform legii o
practică este considerată a fi acţiune înşelătoare în patru situaţii:
1. dacă ea conţine informaţii false;
• dacă, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este
susceptibilă
2. susceptibilă să inducă în eroare consumatorul consumatorul mediu, chiar dacă
informaţiile prezentate sunt, în fapt, corecte în privinţa unuia sau mai multor elemente;
3. dacă implică orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv
publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte
semne distinctive ale unui concurrent;
4. nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe
care s-a angajat să îl respecte dacă:
• 4.1) angajamentul său nu este o aspiraţie, ci este ferm şi poate fi verificat;
• 4.2) acesta indică, în cadrul unei practici comerciale, că s-a angajat să respecte codul.
• O practică comercială este înșelătoare prin omisiune dacă nu se
comunică o informație esențială către consumator pe care dacă
acesta ar fi cunoscut-o nu ar fi cumpărat acel produs.
• Consumatorii au nevoie de informaţii pentru a lua decizii în deplină
cunoştinţă cunoştinţă de cauză. Aceste informaţii trebuie trebuie să
fie oferite oferite de operatorul operatorul economic, având în
vedere necesităţile consumatorului mediu.
• O practică este considerată a fi omisiune înşelătoare în trei situaţii:
• 1. dacă omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu,
ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii comerciale în cunoştinţă
de cauză
• 2. dacă operatorul economic ascunde sau oferă într-un mod neclar,
neinteligibil, ambiguu sau în contratimp o informaţie esenţială
• 3. dacă operatorul economic nu indică intenţia comercială a practicii, în
cazul în care aceasta nu rezultă deja din context
• La fel ca şi în cazul acţiunilor înşelătoare, în fiecare dintre aceste situaţii,
elementul esenţial pentru ca omisiunea să fie considerată înşelătoare este
ca aceasta să îl determine sau să fie susceptibilă să-l determine pe
consummator să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.
EXEMPLE DE PRACTICI COMERCIALE
ÎNȘELĂTOARE:

• •Un operator economic face publicitate unui serviciu, afirmând că acesta

prezintă anumite avantaje și astfel îl influențează pe consumator să
încheie un contract. În realitate – aceste avantaje nu există.
• •Un operator economic oferă un produs conceput în așa fel încât să
semene, prin nume sau imagine, cu un alt produs similar cu caracteristici
calitative superioare al unui competitor.
• •Un operator economic face publicitate pentru vânzarea unui apartament
cu 3 dormitoare. De fapt, în al treilea dormitor nu încape nici măcar un pat
de o persoană.
PRACTICI COMERCIALE AGRESIVE

• O practică este considerată agresivă dacă limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod
semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu prin hărţuire,
constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare,
determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie pe care altfel nu ar fi
luat-o.
• Legea conţine o listă de criterii pentru a se putea determina dacă o practică comercială
utilizează hărţuirea, constrângerea, forţa fizică sau influenţa influenţa nejustificată nejustificată.
• Conform legii, influenţa influenţa nejustificată nejustificată reprezintă reprezintă folosirea unei
poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără
a recurge sau a ameninţa cu recurgerea la forţa fizică, într-un mod care limitează semnificativ
capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză.
• Sunt și comercianți care recurg la acest tip de practici comerciale limitând libertatea de alegere
a consumatorului apelând la hărțuire, constrângere, utilizând forța fizică sau apelând la o
influență nejustificată determinându-l pe consumator să achiziționeze acel produs pe care altfel
nu l-ar fi cumpărat. Pentru acest tip de practici comerciale agresive, comercianții vor achita o
amendă cuprinsă între 2.000 și 100.000 lei.
EXEMPLE DE PRACTICI COMERCIALE AGRESIVE:

• Un service auto efectuează mai multe reparații decât este necesar sau
decât s-a convenit și refuză să elibereze mașină până când consumatorul
nu plătește întreagă valoare a facturii.
• •Un vânzător cu amănuntul intimidează un consumator pentru a cumpără
alarme de incendiu mai scumpe decât acesta ar avea nevoie, spunându-i
că dacă nu cumpără acest produs el însuși va pune în pericol viață
familiei sale – când de fapt produsul ales inițial era suficient.
• •Un vânzător se ivește la ușă dumneavoastră și va convinge să
achiziționați un bun prin mijloace agresive, cum ar fi ignorarea, în repetate
rânduri, a solicitării pe care i-ați făcut-o de a plecă. Acest comportament
este de asemenea o practică agresivă ilegala și este interzisă.
Lista neagră a practicilor incorecte din comerţ

• Anumite practici comerciale din Europa sunt interzise, având un

caracter permanent, acestea fiind considerate ilicite în toate împrejurările.
În cadrul directivei europene a fost redactată o listă neagră care cuprinde
31 de practici incorecte.
• Lista este valabilă în toate cele 27 de state membre şi poate fi consultată
şi pe site-ul : http://www.isitfair.eu/blacklist_ro.html.
• Consumatorul poate reclama încălcarea legislaţiei instituţiilor naţionale
abilitate să protejeze drepturile consumatorului, respectiv Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorului, prin oficiile judeţene.
• Conform anexei, în această listă sunt incluse:
• Certificate şi coduri de conduită :
• - afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită,
în cazul în care nu este.
• - afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi
obţinut obţinut autorizaţia autorizaţia necesară necesară.
• - afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unui organism public sau a
unui alt organism, în cazul în care aceasta nu a fost primită.
• - afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs
a fost agreat, aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în
care nu este adevărat, ori afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a
respecta condiţiile de agreare, aprobare sau autorizare.
Publicitatea neîntemeiată

• A face afirmaţia neîntemeiată privind deţinerea de mărci de

încredere şi coduri: Comerciantul pretinde că a semnat un cod de
conduită pe care, de fapt, nu l-a semnat. Afişează o marcă de încredere, o
marcă de calitate sau un echivalent fără autorizaţia necesară în acest
sens.
• Afirmă, fără un temei real, că un cod de conduită este autorizat de un
organism public sau de alt tip. Afirmă că un comerciant sau un produs a
fost agreat, aprobat sau autorizat de un organism public sau privat fără un
temei real sau fără a îndeplini condiţiile necesare pentru agrearea,
aprobarea sau autorizarea obţinută.
Publicitatea-capcană

• Invitaţia de a cumpăra produse la un preţ declarat fără a se menţiona că există motive rezonabile pentru care
comerciantul poate considera că nu va putea furniza, el însuşi sau prin intermediul unui alt comerciant, produsele respective
sau produse echivalente la preţul declarat pentru o anumită perioadă şi în cantităţi rezonabile ţinând seama de produsul
respectiv, de amploarea publicităţii şi de preţul declarat.
• Comerciantul poate să recurgă la una dintre următoarele fapte:
• a) refuzarea prezentării articolului ce a făcut obiectul publicităţii sau
• b) refuzarea luării comenzii privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen rezonabil sau
• c) prezentarea unui eşantion cu defecte, în scopul promovării unui produs diferit.
• Comercianţi care invită la cumpărarea unui produs cu intenţia de a promova ulterior un alt produs.
• Utilizarea falsă a „ofertelor limitate“: „ofertă specială, valabilă doar azi!“:
• Declaraţia falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru un interval de timp foarte scurt sau în condiţii speciale doar pentru
un interval de timp foarte scurt, pentru a determina decizia imediată a consumatorilor şi pentru a-i priva de timpul de gândire
necesar şi de posibilitatea de a face o alegere în cunoştinţă de cauză.
• Servicii post-vânzare într-o altă limbă: de exemplu, marketing în engleză, servicii post-vânzare în suedeză.
• Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu post-vânzare către consumatori, fără însă a-i informa în mod clar, înainte
de angajarea acestora în tranzacţie, cu privire la limba în care furnizează serviciul, în situaţia în care comerciantul a comunicat
cu consumatorul, înaintea încheierii tranzacţiei, într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care el este stabilit.
• Publicitate pentru produsele care nu pot fi comercializate legal:
• Declararea sau sugerarea, sub orice formă, fără un temei real, că
vânzarea unui anumit produs este legală.
•
• Prezentarea drepturilor care sunt garantate de legislaţia
comunitară consumatorilor de pretutindeni, ca o caracteristică
nouă sau distinctivă a ofertei comerciantului:
• Prezentarea drepturilor de care consumatorii beneficiază prin lege
ca o caracteristică distinctivă a ofertei comerciantului.
• Articole publicitare: „mesaje amestecate/subiective“:
• Folosirea conţinutului editorial din mass-media pentru a promova un produs, în cazul
în care comerciantul a plătit pentru această promovare, fără a specifica acest lucru
prin conţinut ori prin imagini sau sunete pe care consumatorul le poate identifica uşor
(articol publicitar).
• Marketingul care utilizează frica consumatorilor faţă de riscurile privind
siguranţa:
• Utilizarea nejustificată a fricii faţă de riscurile privind siguranţa: „a face afirmaţii de
facto inexacte cu privire la natura şi amploarea riscurilor la care se expune
consumatorul referitor la siguranţa personală sau a familiei sale în cazul în care nu
achiziţionează produsul în cauză“.
• Folosirea momelilor pentru a înşela consumatorul:
• A promova deliberat un produs similar cu produsul unui alt producător, astfel încât
consumatorul să creadă că produsul promovat provine de la acelaşi producător.
• Schemele piramidale:
• Crearea, exploatarea sau promovarea unui sistem de câştig piramidal, în cadrul
căruia un consumator plăteşte o cotizaţie în schimbul posibilităţii de a primi o parte
din sumele provenite în special din cotizaţiile pe care le vor plăti noii membri şi nu
din vânzarea sau consumul produselor.
• Creşterea şanselor de câştig: cum să câştigi la jocurile de noroc.
• Publicitate înşelătoare: „Sfârşitul contractului de închiriere! Lichidare de
stocuri!“:
• Comerciantul afirmă că este pe cale să îşi înceteze activitatea sau să îşi mute sediul
fără a intenţiona de fapt acest lucru.
• Afirmaţii neîntemeiate privind capacitatea curativă: „Trickium 24 vă ajută să
slăbiţi“:
• Afirmaţia neîntemeiată că un produs tratează boli, disfuncţii sau malformaţii.
CLAUZE ABUZIVE ÎN CONTRACTELE
ÎNCHEIATE ÎNTRE COMERCIANȚI ȘI
CONSUMATORI
• Ca și consumator, sunteți protejați împotrivă clauzelor abuzive din
contractele standard încheiate cu operatorii economici. Aceste
drepturi sunt menționate în Legea nr.193 din 2010 privind clauzele
abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Această lege va poate proteja de acele clauze care încearcă să
reducă drepturile pe care le aveți în calitate de consumator, precum
și de acele clauze care caută să va impună obligații
disproporționate.
• O clauza abuzivă în contract nu produce efecte din punct de vedere
juridic.
• O CLAUZA ESTE ABUZIVĂ DACĂ:
• Contrar cerințelor bunei-credințe, creează un dezechilibru semnificativ între
drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorilor.
• BUNA CREDINȚĂ înseamnă că operatorul economic trebuie să aibă față de
dumneavoastră o atitudine corectă și deschisă. Deși clauzele standard din
contracte pot fi concepute pentru a proteja interesele comerciantului, ele trebuie
să aibă, de asemenea, în vedere interesele și drepturile consumatorilor și să nu
meargă mai departe decât este legal pentru protejatea intereselor comerciale.
• NECESITATEA UNUI LIMBAJ INTELIGIBIL
• O clauza standard trebuie să fie exprimată într-un limbaj clar și inteligibil. O
clauza din contract poate fi modificat` dacă va dezantajeaza faptul că nu îi
înțelegeți sensul – chiar dacă înțelesul ei ar putea fi interpretat de un avocat.
Dacă există dubii asupra interpretării clauzei respective, va fi aleasă interpretarea
care îl favorizează pe consumator.
• CE CLAUZE NU SUNT ACOPERITE?
• Majoritatea clauzelor standard sunt acoperite dar există și câteva excepții:
• •Clauze care reflectă prevederi care, conform legii,trebuie incluse în contract.
• •Clauze care au fost negociate în mod individual.
• •Clauzele din contractele dintre comercianți
• •Clauzele din contractele dintre persoane private
• •Clauzele din contractele în care cetățenii nu acționează în calitate de consumator –
de exemplu cele referitoare la raporturile de muncă sau înființarea unei afaceri proprii
• •Clauze care stabilesc prețul sau definesc produsul sau serviciul. (Clauzele din
contractele încheiate cu consumatorii ce stabilesc prețul sau definesc produsul sau
serviciul care va fi furnizat reprezintă clauze de bază ale contractului și sunt exceptate
de la testul de corectitudine atâta timp cât ele îndeplinesc cerința de limbaj inteligibil).
Sancṭionarea practicii comerciale ilicite
• Exercitarea acestor practici interzise se sanctioneaza prin masuri de confiscare a veniturilor
rezultate din comerciale ilicite precum si interdictia de a mai desfasura o asemenea activitate
.In situatii extreme se poate ajunge si la sanctiuni penale.
• Toți comercianții care utilizează practici incorecte și sunt amendați, vor fi obligați să restituie
contravaloarea produsului sau a serviciului în maximum 15 zile de la data la care au luat la
cunoștință de procesul-verbal de constatare a contravenției. Noutățile legislative prevăd că acei
comercianți care vor nesocoti regula de mai sus și nu vor da banii înapoi, vor fi și sancționați
contravențional cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.
• Știrile juridice prevăd că sancțiunile pentru practicile comerciale incorecte și agresive, implică
amendarea comercianților cu sume între 2.000 și 10.000 lei dacă au până la 9 salariați și
realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 2 milioane euro, echivalent în lei. Amenda
crește de la 3.000 la 50.000 lei pentru comercianții care au între 10 și 49 de salariați și au o
cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei. Comercianții care au
peste 50 de salariați și o cifră de afaceri anuală netă de peste 50 de milioane de euro,
echivalent în lei, vor plăti amenzi de la 5.000 la 100.000 lei.
• Practicile comerciale înșelătoare sunt sancționate mai drastic ca celelalte. Astfel, comercianții
care au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 2 milioane
euro, echivalent în lei, vor fi amendați cu sume între 5.000 și 15.000 lei. Amenzile cresc de la
6.000 la 50.000 lei pentru comercianții care au între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de
afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei. Cei care au peste 50 de
salariați și o cifră de afaceri anuală netă de peste 50 milioane euro, echivalent în lei, vor suporta
amenzi de la 7.000 la 100.000 lei.
• Rețineți că individualizarea sancțiunii are loc în funcție de gravitatea și durata faptei și trebuie
să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținând cont de împrejurările în
care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și
urmarea produsă.
• Cunoscându-vă drepturile, veți putea identifica atunci când un comerciant încearcă să vă vândă
pielea ursului din pădure sau vă garantează că vă poate aduce luna de pe cer. Cei care cred că
se pot îmbogăți practicând un astfel de comerț, trebuie să plătească și, atunci când credeți că
sunteți victima lor, sesizați ANPC care va verifica și îi va amenda!
Cazul RaiffeisenLeaks

• În luna iulie 2017 au fost scurse în spațiul public o serie de

documente interne ale băncii Raiffeisen Bank, emise în perioada
2006-2009. Documentele interne reliefează următoarele:
• – intenția Raiffeisen Bank de a modifica dobânda din contractul de
credit, începând cu al doilea an de contract, indiferent de evoluția
pieței financiare
• – faptul că Raiffeisen Bank știa încă de la momentul acordării
împrumutului că va modifica dobânda contractuală, aspect care nu
a fost transmis și clientului, în condițiile în care banca seta în
sistemul informatic, încă de la acordare, majorarea dobânzii
începând cu al doilea an de contract
• – Raiffeisen Bank analizează evoluția dobânzii la creditele în CHF pe ultimii 6 ani, însă, în privința cursului
de schimb, această analiza este realizată strict pe o perioadă de 3 ani, între 2003-2006, pentru că:
• – Raiffeisen Bank promite în 2006, printr-o adresă transmisă Raiffeisen Bank Viena, că dacă cursul de
schimb LEU-CHF crește cu 15%, atunci va chema toți clienții pentru a le propune conversia din franci
elvețieni în lei. Banca nu a oferit o astfel de soluție clienților, deși cursul a crescut cu mai mult de 100%, nici
nu a prezentat clienților această variantă la contractarea creditului. Mai mult decât atât, deși banca a
identificat un risc în privința creditării în franci elvețieni, a preferat să nu facă nimic pentru a veni în ajutorul
propriiilor clienți.
• – Promovarea și vânzarea înșelătoare a contractelor de credit în franci elvețieni
•
• – Banca Națională a României a solicitat reprezentanților Raiffeisen, în anul 2004, să introducă în contracte
un mod de calcul transparent pentru determinarea ratei dobânzii. Cu toate acestea, Raiffeisen Bank a
preferat să mențină în contract o dobândă netransparentă ce putea fi modificată unilateral de către bancă, în
orice moment. Banca a majorat dobânda cand piața financiară a avut un recul, însă a uitat să o micșoreze
atunci când piața financiară și-a revenit. Mai mult decât atât, Raiffeisen Bank se lăuda la Viena că are
posibilitatea de a-și securiza profiturile prin introducerea în contractul de credit a clauzei de dobândă
netransparentă, care îi permitea să modifice dobânda în mod discreționar, după bunul plac. În tot acest timp,
Banca Națională a României a susținut că nu are posibilitatea de a interveni în contractele de credit.
III. Legislația aplicabilă în cazul RaiffeisenLeaks

• Atunci când vorbim despre încetarea de practici, trebuie să avem în

vedere 2 acte normative:
• a) HG 1553/2004 privind unele modalităţi de încetare a practicilor
ilicite în domeniul protecţiei intereselor colective ale consumatorilor
(a intrat în vigoare la data de 01.01.2007)
• Conform acestei hotărâri de guvern (art. 2) practică ilicită este
„orice acţiune sau inacţiune prin care sunt încălcate dispoziţiile
actelor normative prevăzute în anexă şi care afectează interesele
colective ale acestora”, iar interesul colectiv reprezintă „scopul, a
doi sau mai mulţi consumatori, care urmăreşte recunoaşterea unui
drept prevăzut de lege”.
• Hotărârea de Guvern 1553/2004 transpune o directiva europeană și are
drept scop, conform art. 1, „încetarea activităţilor şi practicilor ilicite
prevăzute de actele normative cuprinse în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre, în vederea creşterii gradului de protecţie
a intereselor colective ale consumatorilor şi îmbunătăţirii raporturilor
juridice dintre consumatori şi operatorii economici.”
• Care sunt actele normative prevăzute în Anexă? Dacă parcurgem Anexa
de la HG 1553/2004, o să observăm că acolo vom regăsi Legea 363/2007
privind practicile comerciale incorecte. Practic, această Hotărâre de
Guvern 1553/2004 setează cadrul general pentru Legea 363/2007.
• b) Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale
comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu
legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor
• c) Avocatul Gheorghe Piperea susține că:
• “A susţine că atunci când au început vânzarea creditelor în CHF nu se aplica legea privind
combaterea practicilor incorecte presupune două aspecte. În primul rând, banca nu neagă
faptul că are practici incorecte în contracte. Totodată, Raiffeisen speră ca legiuitorul să o lase să
aplice în continuare aceste practici înşelătoare, încă 20 de ani cât durează contractele de credit.
Să înţelegem că, dacă nu era atunci o lege care să îi sancţioneze pentru înşelătorie, ei puteau
înşela, iar înşelătoria rămâne spălată dacă efectele durează 30 de ani?
Ţin să amintesc, însă, că, la acea vreme, erau în vigoare şi Ordonanţa de Guvern 21/1992 şi
Codul consumului, care interziceau practicile incorecte, având ca principal scop protejarea
consumatorului de practicile incorecte ale comercianţilor. Acestea stabilesc inclusiv modalitatea
în care sunt sancţionate aceste practici, reglementările provenind dintr-o Directivă veche –
102/87 – ce priveşte creditele de consum, abrogată printr-o altă Directivă – 48/2008 –
modificată, la rândul ei, de Directiva 17/2014.
De asemenea, exista, atunci, şi Ordonanţa de Guvern 99/2000 privind comercializarea bunurilor
şi servicii de piaţă, care, la articolele 2, 17 şi 36, au ca principal obiectiv, informarea şi
protejarea consumatorilor faţă de practicile înşelătoare ale comercianţilor”.
• Bibliografie:
• Practici Comerciale Incorecte, Infosheet pentru consumatori
• Legea 363/2010 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii
si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor.
• Victor Alistar, Cristina Banciu, Dreptul Concurenței. Ghid practic.Jurisprudență națională și
instrumente de aplicare, Ed. Hamangiu 2013
• www.eccromania.ro
• Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Dr. comercial. Practică judiciară adnotată, Ed. C.H. BECK
• Moceanu M.M., Protecția consumatorilor în România, Ed. Tribuna Economică, București, 2009;
• http://consumatoreuropean.ro
• http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/infocons/campanie_informare_2009/pdf/practici_incorecte.pdf