Sunteți pe pagina 1din 9

Lupu Ciprian

Elevi: Ion Yannis Daniel


Petru Niculae
Popescu Andrei
 Ce este non-violenta
 Acțiunea non-violentă
 Cum se invata si cum se dezvata
 Provenienta
 Nonviolența este practica personală de a
fi inofensiv faţă de sine și faţă de alții, în orice
condiții. Ea vine de la convingerea că a face rău –
fie oamenilor, animalelor, insectelor ori mediului –
nu este deloc necesar pentru a obține un rezultat.
Nonviolenţa se referă la o filozofie
generală de abținere de la violență bazată
pe principii morale, religioase sau spirituale.
 Actele de protest şi persuasiune
 Necooperare
 Intervenţie nonviolentă.
 Violența se învăță şi dacă se învaţă se poate şi
dezvăţa prin practicarea iubirii faţă de semen, prin
dezvoltarea empatiei în diverse ocazii. Pentru
unii, angajamentul de non-violenţă
presupune încredere în justiția
restaurativă sau o transformare, o abolirea pedepsei
cu moartea și a altor pedepse aspre dispuse
împotriva celor vinovaţi. Acest lucru
poate implica necesitateaîngrijirii celor care se
manifestă violent în scopul de a fi re-educaţi, re-
învăţaţi cu atitudinile pozitive ale omului social
 Termenul de „non-violență” este
adesea folosit ca sinonim pentru pace. În ciuda
faptului că mulţi echivalează non-
violenţa cu pasivitateași pacifismul totuşi, aceasta se
referă la lipsa violenței, la alegerea persoanei de a
nu face rău sau de a face mai puţin rău altora şi
arareori se poate confunda cu
pasivitatea. Uneori non-violența poate fi şi pasivă
dar în general se manifestă printr-o anumită forma
de acţiune.

S-ar putea să vă placă și